Vizită la Salina Cacica

Vizită la salina Cacica – Suceava

De salina de la Cacica am aflat acum ceva vreme de pe pachetele de sare recristalizată, bucucurându-mă cumva că nu avem și sare de la turci. Totuși, când am schițat traseul pentru nordul Moldovei nu am inclus în plan și salina. Când a fost nevoie să stabilim mai în detaliu direcțiile de mers, căci voiam să văd și biserica Arbore, Cacica a intrat aproape singură în programul nostru de vizitare.

Nu știam nimic, nu am văzut o poză, nu eram pregătiți să coborâm în salină – a se citi: „eram îmbrăcați în pantaloni scurți și tricou, și fără blitzul cel mare la cameră”. Dar am oprit, cu o oră și jumătate înainte de închidere și am coborât. Surpriza care ne aștepta a fost de proporții. Prima, că nu se taie bilete, am ignorat-o…

Ne așteptam să stăm la o coadă la „ceva”, fie el lift, autobuz… domnul de la salină ne-a luat banii, ne-a deschis o ușă, ne-a spus să fim atenți la scări că sunt umede și… p-aci ți-e drumul. Am început să coborâm pe scări. N-am idee câte au fost, dar cele de la Praid sunt clar mai puține. Capela Sfânta Varvara a fost prima. Apoi galeria Mihai VIteazul. Și, cum rămăsesem cu senzația de la Slănic Prahova, că trebuie să ajungem într-o sală mare… aici n-am ajuns nicăieri. Aproape. Am mers pe culoare mai mici sau mai mari, susținute de piloni de lemn, mergând pe scânduri sau printre vechile șine de lemn montate în mină. Am găsit mai târziu și traverse de lemn cu șine metalice, și chiar ușile de acces pentru vagonete. Am găsit și sala pe care o căutam, la terenul de sport, însă nu așa luminată.

Surpriza a constituit-o lacul sărat și sala de bal, sală cu o acustică extraordinară, testată de o tânără care cânta acolo. Candelabrele erau decorate cu bulgări de sare, și înlocuiau vechile candelabre cu lumânări, unul dintre acestea fiind abandonat într-un colț.

Salina Cacica este așezată la poalele culmei Călugărița, la o altitudine de 805m, și este un centru locuit încă din epocile preistorice. Izvoarele cu apă sărată aflate aici au încurajat populația să obțină prețiosul mineral prin recristalizare (prin fierbere). În vremea lui Ștefan cel Mare, călugării de la mănăstirea Humor, aflată „peste deal”, au deschis aici metohul Pârtești (filială a mănăstirii) pentru a exploata saramura. În 1790, după anexarea Bucovinei de către Austria, a fost descoperit și zăcământul de sare gemă, care a dus la deschiderea minei și mutarea în zonă a coloniștilor specializați în minerit. Biserica Catolică ridicată la intrarea în mină, precum și capela Sfintei Varvara, protectoarea minerilor, aflată la intrarea în galerii, săpată integral în sare, fiind construite după acest moment.

Mai multe informații, prețuri și program găsiți pe site-ul Salrom.

Profiluri de excavare Salina Slănic Prahova

In vizita la salina Slanic Prahova

Dacă tot au început zilele calde, şi am simţit că totuşi e prea cald pentru noi, am dat o fugă până la Slănic Prahova. Iris voia demult să vadă o mină de sare, aşa că mi-am făcut curaj şi m-am urcat la volan. Pentru cei care nu aţi mai fost, din Ploieşti urmăriţi indicatoarele de Văleni sau Slănic, şi sigur nimeriţi ieşirea corect. Apoi mare grijă la calea ferată de dinainte de Băicoi, trebuie să faceţi dreapta… dacă nu vreţi să vizitaţi oraşul şi să vă treziţi în DN1 :).

La salină n-am mai fost cred că de vreo 15 ani, adică de pe vremea când liftul era ruginit şi nu avea lumină. Am simţit schimbarea de la intrare, când puteai sta liniştit la umbră în aşteptarea liftului. Ba chiar există si toalete, cu apă curentă, doar să întrebi de ele. Am coborât în mină cu un pitic speriat, şi îi tot spuneam cum cântau piticii din poveste, şi nu le era deloc frică. S-a ţinut un pic strâns de mine la coborâre, şi a fost copleşită când au văzut bolta înaltă a sălii, dar şi-a revenit repede. Iris nu s-a lăsat până nu a pus limba pe un perete, să se convingă că e din sare. Ba voia să probeze şi podeaua, dar am convins-o să renunţe. Era cât pe-aci totuşi să facă experimentul, când s-a împiedicat. Şi-a zgâriat un pic mâinile, şi plângea de usturime. Aşa a aflat pe pielea ei ce înseamnă a pune sare pe rană…

În salină – linişte. Deja auzisem de ceva loc de joacă, dar cum veneam de pe drum am luat întâi masa. Ne-am bucurat să vedem că este foarte curat, şi erau şi coşuri de gunoi. Erau şi toalete, dar aerul sărat nu reuşea să acopere mirosul, aşa că ne-am bucurat enorm că le-am folosit pe cele de la suprafaţă.

Apoi am trecut la joacă. Leagăne, topogane, balansoare, i-au ţinut un pic de urât până când au zărit zona de gonflabile. Mă aşteptam să fie mai scump, dar 9 lei jumătate de oră mi s-a părut excelent pentru un preţ „de adâncime”. Maşinuţele cu pedale erau parca 10 lei 15 minute, şi acolo am zis pas deocamdată. Dar avem trotinetă pliabilă, data viitoare o punem cu siguranţă în rucsac. Gonflabilele sunt patru. O insulă a piraţilor, un castel de sărit, o pistă de alergări, şi un fel de labirint săltăreţ. În plus, şi o saltea rotundă, unde iedul meu cel mic şi-a petrecut aproape jumătate din timp. Nu vă recomand să-i îmbrăcaţi prea gros, dar părinţii ar trebui să aibă ceva în plus, dacă vor sta pe banca nemişcaţi jumătate de oră. (Sfat din experienţă) Nu s-a plâns de frig, doar la topogan i-au îngheţat un pic mâinile pe mânerele de fier.

Am studiat şi mina, şi – din păcate – nu ne puteam căţăra pe nicăieri. Irisuca ar fi vrut pe pasarelele de la tavan. Şi eu… Am găsit vechiul puţ de mină, prin care bănuiesc că încă mai e o scară de lemn. Ne-am uitat un pic şi la noul puţ, din care nu lipseau scândurile, şi parcă ne trecea un fior când ne gândeam că pe-acolo urcăm noi. Am găsit şi câteva vechi utilaje de mină, şi nu ne-am abţinut să facem câteva poze.

Am ieşit la lumină, şi ne-am oprit pe dealuri, într-o livadă, să ne jucăm şi să terminăm mâncarea. Din păcate nu eram primii, şi cei dinaintea noastră se pare că nu aveau cu ei saci de gunoi, căci lăsaseră pe jos borcane de iaurt. Păcat, sunt sigură că le cărau spre oraş cu maşina, nu era nevoie să le lase acolo. Plasticul nu e biodegradabil. Iris a scos păpuşile la picnic, şi am stat până pe înserat.

Dacă vă hotărâţi să mergeţi în vizită şa salina de la Slănic, aveţi nevoie de cel mult 150 lei pentru benzină, dacă nu aveţi maşini mari.

Tarife intrare:

  • Adulţi: 16 lei/zi
  • Pensionari: 14 lei/zi
  • Copii peste 3 ani, elevi, studenţi până la 25 de ani, persoane cu handicap: 8 lei/zi

Tarife aplicabile pentru grupuri:

  • grupuri de minim 30 persoane adulţi: 14 lei/pers.
  • grupuri de minim 30 persoane pensionari: 12 lei/pers.
  • grupuri de minim 30 persoane (copii peste 3 ani, elevi, studenţi până la 25 de ani, persoane cu handicap): 6 lei/pers.

Taxa foto: 6 lei.

Taxă video: 12 lei.

Taxă tenis: 4 lei/ 30 min

Taxă biliard: 5 lei / 30 min

Taxă parcare: 2 lei /oră, minim 2 ore.

Abonamente (7 zile)

  • Adulţi: 100 lei
  • Pensionari: 84 lei
  • Copii peste 3 ani, elevi, studenţi până la 25 de ani, persoane cu handicap: 50 lei.

Program de vizitare a salinei Slănic Prahova:

  • Luni – închis
  • Marţi – duminică: prima coborâre – 9.30, ultima coborâre – 16:00.

Update 2013:
– preturile si programul sunt aceleasi
– locul de joaca free s-a micsorat vizibil
– locul de joaca cu gonflabile a disparut
– au aparut o multime de garduri din lemn, a caror logica nu am deslusit-o inca… stie cineva la ce folosesc?