Săptămâna trecută copiii au modelat. Nu scosesem demult plastilina din cutie, şi am spus Adio toamnei printr-un modelaj. Mai mult sau mai puţin reuşit, constat că cei careau ceva vechime la activităţi au progresat. Şi mai ales îi admir pe piticii de 3-4 anişori, care şi-au făcut curaj să participe. Chiar dacă modelajele lor nu sunt la fel de elaborate, ideea contează.
Iată creaţiile:
Lucrarea a fost facuta pe o coala A4 si nu a fost necesar decat plastilina si multa grija (are o rabdare de invidiat!). Succes tuturor participantilor!
Pentru a vota această creaţie:
Votul va fi validat şi comentariul va fi aprobat numai dacă îndeplineşte simultan ambele condiţii de mai sus. Vor fi numărate comentariile ce apar între 27 septembrie, ora 00:00, şi 10 octombrie, ora 24:00. Pentru orice alte întrebări şi comentarii folosiţi formularul de contact din pagina principală a concursului.
Vezi pagina principală a concursului şi celelalte creaţii
Săptămâna trecută piticii, cei rămaţi acasă, căci mulţi sunt plecaţi în vacanţă, au bricolat. Am avut ceva emoţii cu tema, Vara, iniţial mi s-a părut mult prea vagă, şi nu ştiam cum se vor descurca. Dar se pare că proba, chiar şi cu participare redusă, are parte de diversitate.
Şi pe ai mei pitici i-am lăsat să se gândească singuri-singurei. Adela fusese harnică, şi deja aveau un model. Dar Andrei nu s-a lăsat influenţat, el a rămas tot cu gândul a mare şi la pictura cu bărcuţe. Acum a luat foarfeca şi, aşa cum a putut, a refăcut imaginea din bucăţele colorate. Iris, mai puţin inspirată, a preluat ideea. Dar ea a vrut să facă valuri, şi i-am arătat cum să le facă ondulate. Plus delfinul. A încercat ea să deseneze ceva, apoi a început cu rugăminţile, să o las să deseneze cu şablonul. Am fost foarte mulţumită de decupaj.
Mi-a plăcut foarte mult şi ideea lui Eduard, un câmp cu maci. De ce oare copiii din ziua de azi, când se gândesc la "vară", nu pun spice şi maci în prim plan?!
Un delfin (desenat cu şablon şi decupat) înoată după o bărcuţă.
O barcă cu motor, urcă pe un val.
Un lan de grâu copt, cu maci. Deasupra zboară o ciocârlie.
O ploaie de floricele… peste un soare fericit.
Şi… cam gata cu vara. Savurăm acum ultima săptămână, deja seara a început să fie răcoare. Toamna se apropie cu paşi repezi, iar magazinele încep să-ţi prezinte de la intrare ghiozdănele şi uniforme, semn că vacanţa e pe sfârşit. Ne mai jucăm totuşi, iar în săptămâna care urmează scoatem din cutie plastilina.
La Năzdrăvani s-au copt cireşele! Săptămâna trecută au modelat ceea ce imaginaţia lor a cules în coşuleţ. Cireşe din plastilină. Cu mai multă sau mai puţină îndemânare, cireşele copiilor sunt apetisante, atât cât poate fi un modelaj. Merită toate laudele.
Iată ce a ieşit:
Fetita e cu mainile pe sus pentru ca danseaza (probabil dansul ploii, bulinele alea albe sunt picaturi de ploaie :)) ). Cosuletul fetei contine cirese de toate soiurile: rosii, galbene si negre. Pe cap fetita are o palarie, sa o fereasca de picaturile de ploaie. Verdele de jos e iarba iar din iarba nu putea lipsi o floricica. Din peisaj lipseste curcubeul (ploaie cu soare). Copacul din stanga fetei e un cires pitic 😀 si lipsit de frunze.
Ciresele sunt puse in nisip si printre ele sunt si niste pietricele..
Cireşe… într-un coşuleţ improvizat cu plastilină şi o caserolă de plastic.
Am vopsit ata in verde cu acuarela pentru coditele cireselor si am bagat-o pe bilutele pe care le-am imbracat apoi in plastilina.
Ne-am făcut temele; am profitat de grevă, dacă tot am stat acasă….
Irisuca a fost încântată de temă. După vreo câteva castronele de cireşe devorate, modelajul a părut… cireaşă la ureche. Nici vorbă de cireşe 2D, ea voia să modeleze unele ca cele naturale. Mai greu cu plastilina roşie, dar a mers şi cu roz, erau un pic mai crude :D. Prima variantă a mers pe Eu ştiu, nu e nevoie să-mi arăţi. Aşa că am lăsat-o să modeleze…
Iată prima variantă, al cărei principal defect erau codiţele mult prea groase.
Dacă vă întrebaţi ce e jos, este o farfurioară albastră cu floricele portocalii. Cam neîncăpătoare…
Apoi am trecut la lucru. Aveam nevoie de un model… Două biluţe roşii, în care am dat o gaură cu creionul, pentru a putea fixa codiţele. Apoi am făcut codiţele… şi în final o frunză.
Irisuca e de obicei ambiţioasă… când nu-i iese ceva, o ia de la capăt. Iar acum a muncit o oră şi mai bine. Avem o sumedenie de cireşe, unele vesele, unele triste… unele simple, cu o singură codiţă, gemene, sau chiar triple. Dar de la căldură plastilina era atât de moale, că nu le puteam pune drepte pentru poze… aşa că le-am băgat culcate la frigider, şi când s-au întărit, le-am fotografiat.
Normal, nu au încăput pe farfurioară…
Săptămâna aceasta Năzdrăvanii se joacă cu plastilină. Şi, cum fructul de sezon este cireaşa, o vom modela şi noi. În pom, în coş, pe masă, vom exersa puţin. Şi, pentru că tot este vorba de plastilină, aş vrea doar să vă arăt ce se poate face cu aceasta.
În cazul în care nu-l ştiaţi deja, vi-l prezint pe Andrei Şerban. Un copil extraordinar, pentru care nu poţi găsi cuvintele de a exprima exact ceea ce vezi. Talentul lui te uimeşte şi te încântă. Ceea ce realizează el din plastilină depăşeşte limitele imaginaţiei oricărui pitic.
Chiar dacă Năzdrăvanii nu vor reuşi niciodată asemenea performante, cu multă voinţă şi perseverenţă vor reuşi să se prezinte onorabil în faţa unor probe de modelaj.
Se pare că vremea frumoasă de afară îi ţine pe Năzdrăvani departe de măsuţele de lucru. Chiar dacă participarea la proba de modelaj a fost redusă, creaţiile prezente sunt, ca de obicei, speciale.
Ceea ce îmi place însă în mod deosebit este legenda ataşată fiecărui tablou. A privi modelajul fără legendă nu are nici un farmec. Iar după ce o citeşti, îţi dai seama cât suflet a pus în acele bucăţele de plastilină fiecare copil. Dacă ai puţină răbdare, să stai lângă el, să-l asculţi în timp ce creează, vei descoperi o lume cu totul nouă, şi povestea ce stă în spatele a două bucăţele diforme de plastilină. Pentru că la Expoziţia de Talente nu trebuie să fii Michelangelo. Trebuie doar să rezolvi tema. Iar Năzdrăvanii s-au descurcat minunat.
Şi, privindu-le creaţiile, îmi dau seama că niciun juriu adult nu ar putea să le judece corect. De aceea copiii trebuie să acorde punctele. Curios, pentru ei nu pare aşa dificil…
Dar iată noile obiecte de colecţie de săptămâna aceasta:
Două păsărele, nişte flori, un cuib, nişte ouă, un copac şi nişte frunze. Un pui plângea, pentru că îi era dor de mama lui (cel din dreapta), mama lui e în stânga. Voia să-i culeagă o floare mămicii lui. Şi un soare.
Dunga roşie de sub pliscul păsărelei mai mari este limba (are nevoie de ea atunci când spune "piu, piu, piu…"). Păsărica mai mică are sub aripioara stângă un bandaj (pansament, e alb), sub el are o bubă. Ea stă pe un pat cu o pernă, asteaptă să vină un doctor şi să o consulte.
Trei oi cărora le era frică de căţel. Oile voiau să mănânce iarbă, dar au auzit un lătrat.
Am pus 3 oite păzite de un golden retriver pe o pajiste unde mai sunt 2 tufe şi 2 flori in farfurii albe. Una are ochelari, una are ochii mari încricişaţi şi una are ochii miraţi.
Câinele e un ciobanesc. El e un bun paznic la oi şi miroase iarba pe care vor oile să o mănânce, să fie sigur că nu e nimic periculos.
Oiţele lui Theo au participat la o sedinţă foto…stilistul le-a îmbrăcat foarte colorat… căţeluşul le păzeşte de lupul cel rău.
Am încercat, chiar ne-am dat silinta cu modelajul din plastilină. Adică Andrei. I-a plăcut tema, şi cel puţin s-a apucat singurel şi a lucrat fără să-l împing de la spate. E un pas mare pentru noi… să aibă puţină iniţiativă. În schimb nu are răbdare, şi nici nu-i place să migălească. Degeaba am încercat să-i explic că biluţele trebuie să semene cât mai mult cu o minge, nu i-au ieşit sferice… ba chiar chinuite. Iar ochii oiţelor m-au terminat :D. Nu ştiu de ce boală rară suferă bietele de ele, sau poate au ceva gene de broască, de stau aşa cu ochii bulbucaţi…
Iniţial cele trei stăteau de vorbă la un fir de iarbă. Azi am aflat şi descrierea oficială a tabloului. Normal, într-un tablou trebuie să vezi ceea ce spune autorul că a realizat, chiar dacă trebuie să-l priveşti o zi şi-o noapte să-l înţelegi.
Trei oi cărora le era frică de căţel. Oile voiau să mănânce iarbă, dar au auzit un lătrat.
Gardul… e… un fel de bârnă suspendată. Cum răbdare nu mai avea, e tot ce-a reuşit să facă.
De multe ori, când simt cum mi se albesc firele de păr lucrând cu Andrei, îmi iau revanşa cu Iris. Relaxant şi plăcut, lucrul cu ea mă face să mă simt minunat.
Aşa ne-am apucat amândouă de modelaj. I-am arătat modelul, elementele obligatorii, şi i-am arătat şi o variantă în plastilină. Chiar dacă mai avem de muncit la capitolul biluţe, cel puţin ne ies şerpişorii. Şi… am lăsat-o singurică după prima pasăre. Când m-am întors s-o văd pe-a doua, am găsit un câmp cu flori şi un cuib plin cu ouă. A apărut apoi şi a doua pasăre.
Mie mi se părea simplu. Floricele în schimb au un alt stil faţă de cele mai vechi, chiar mi-au plăcut. Dar… descrierea tabloului m-a terminat. Nici prin cap nu-mi trecea ce se întâmplă acolo.
Două păsărele, nişte flori, un cuib, nişte ouă, un copac şi nişte frunze. Un pui plângea, pentru că îi era dor de mama lui (cel din dreapta), mama lui e în stânga. Voia să-i culeagă o floare mămicii lui. Şi un soare.
Cred că singurul regret la modelaje este că nu le pot păstra, decât în fotografie. Şi… în suflet 🙂
Săptămâna aceasta am pus în sfârşit în practică o idee mai veche. De când am asamblat prima dată animăluţe din ciucuraşi, după modelul de la Teora, ideea cu plastilină tot cerea să prindă contur.
Aşadar, când mi-am zis că e timpul să avem încă o probă de modelaj, mi-am amintit de cărticică. Cum tot am terminat ciucuraşii, o folosim în continuare ca model.
Piticii Năzdrăvani trebuie să realizeze două păsărele pe o rămurică. Păsărelele trebuie să fie diferit colorate.
Năzdrăvanii mai mari trebuie să realizeze trei oiţe şi un căţeluş. Ţinând cont că plastilina albă este "rară", animalele pot fi realizate şi din alte culori.
.
Vieţuitoarele vor fi realizate din bile de plastilină, de diferite mărimi. Dacă îmbinarea ridică probleme, pot fi folosite la îmbinări bucăţi de scobitori, sau ace cu gămălie, dacă copilul este mai măricel.
Abia aştept să văd ce va ieşi! Până acum probele cu plastilină au avut rezultate uimitoare… încă n-am uitat oamenii de zăpadă…
Spor la lucru tuturor!
