Recapitularea și abordarea integrată la clasele mici

Abordarea integrată este în școala românească – primară cel puțin – o provocare cotidiană. De ce? Pentru că în „acte“ scrie că trebuie să abordezi conținuturile integrat. Și, dacă scrie, așa trebuie făcut, nu? Ei bine, da, te străduiești să legi între ele conținuturile, dacă se poate, bineînțeles. Uneori merge, parcă s-au născut împreună, au toate o logică, curg frumos una din alta. La clasa pregătitoare îmi era tare ușor, legam tema săptămânii de cea de la științe și conținuturile de la comunicare, dar și pe cele de la arte. Chiar și la matematică era destul de accesibil, trebuia doar să găsesc ilustrațiile potrivite.

Clasa întâi este însă mai chinuită, mai ales la disciplina „Matematică și explorarea mediului“. Îmi amintesc cursul de la master unde sfatul principal era să nu forțăm și să adunăm 50 de inimi cu 40 de ficați și 20 de plămâni doar pentru că avem adunarea numerelor până la 100. Dacă nu găsim ceva logic, mai bine o lăsăm baltă, adunăm numere și gata, discutăm separat de organe.

Însă uneori merge. Săptămâna aceasta este una de recapitulare la CLR după a doua duzină de litere de mână învățate. Copiilor le place să se joace cu plastilina și… am zis să îi provoc nițel. Prima oră am citit, apoi am așezat pentru prima dată în pagină un text întreg, cu titlu și alineat. Bineînțeles că unii au scris mai repede decât alții și aveau nevoie de o „ocupație“ până la finalul orei, așa că i-am lăsat să scrie întâi plante/flori, apoi viețuitoare, și când au epuizat, obiecte, cu literele învățate de noi. Cum chat-ul de la Meet e zona de maximă atracție, aveau voie să scrie și acolo cuvintele descoperite. Așa era și o mică competiție cine găsește ceva nou, dar și o variantă de ajutor pentru cei în pană de idei. Era de fapt ancora pentru ora următoare de abilități, unde le-am spus să își pregătească plastilina.

Când s-a încheiat ora, toată lumea terminase textul și scrisese câteva cuvinte. Am închis chat-ul și am dat pauza de ecran, cele 10 minute în care facem altceva, cu microfonul și camera închise.

Am revenit la arte… Întâi de toate, le-am atras atenția să aibă grijă cu plastilina, să nu ajungă pe jos în mochetă sau covor, căci mamele nu vor fi deloc încântate. M-a amuzat unul dintre copii care a deschis microfonul să-mi spună că a lui cu siguranță nu, nici nu știți cum face! Ba am așa o mică idee, dar sper că nu a fost cazul. Apoi le-am arătat modelele mele și le-am explicat că pot alege să creeze orice azi, cu condiția să îi scrie numele dedesubt, cu litere de mână. Voiam să învățăm să facem șerpișori cât mai subțiri și am avut câteva cazuri de refacere pentru că erau prea groși. Eee… povestea ar fi trebuit să fie cu scriere în fir continuu, ca să înțeleagă mai bine ce vreau de la ei când le cer să nu ridice stiloul de pe foaie, însă e cumplit de realizat online, pentru că nu îi văd efectiv când scriu. Îmi dau seama apoi când văd temele că literele sunt înădite, ori apar pete de cerneală când se gândește ținând stiloul pe foaie, dar e greu și pentru ei. Poate le vom rezolva în timp…

Ca model le-am arătat un melc și o lalea, însă ei au putut alege orice. Și unii au avut suficient spirit practic să găsească ceva ușor și de scris, și de modelat. Dar sunt foarte mândră de ei, în jumătate de oră erau deja gata și mi le-au putut arăta la cameră, iar apoi mi-au trimis pozele, să le văd „mai bine“.

Ca să închei, dacă e ceva ce îmi place la școala online e că ora nu se termină cu ne oprim, strângeți, totul în ghiozdan. El le are și după aceea pe masă, poate continua dacă e cazul și îmi trimite când totul e gata. Îmi place și că e mai multă liniște decât în clasă. Ei încă își dictează cu voce tare când scriu, dar cu microfoanele închise, toți se pot concentra. Îi văd că mișcă buzele, îmi dau seama ce fac.

Și parcă e mai multă ordine, ridică mâna și așteaptă să îi numesc, moment în care își deschid microfonul. Mi-am dat seama cu această ocazie că problemele pe care le aveam la clasă de vorbit neîntrebat nu sunt atât de spontane cum păreau, ci sunt foarte conștiente. Dacă știi că nu e rândul tău, vrei să adaugi ceva sau vrei să pari mai amuzant, deschizi fără permisiune microfonul și nu contează cine vorbește, tu îți spui replica peste el. Am speranțe însă ca acest exercițiu de așteptare a rândului la cuvânt să fie, pe termen lung, unul util.

Tablou din plastilină pe „sticlă“

Toamna apare în cele mai variate culori, iar la școală, în cadrul proiectelor, în cele mai variate forme. Așadar, pentru că tot îmi rezervasem o zi pentru plastilină, mi-am chinuit un pic neuronul să mă gândesc ce am mai putea face cu ea. Fructe și legume modelasem, de litere nu cred că mai au chef, și nu mai știu cum mi-a venit ideea unui tablou… Dacă nu era așa, de ultim moment – era deja duminică, mergeau niște rame mici foto, cu plexiglas, pe care să ne jucăm… însă cine să alerge după ele în mai puțin de 24 de ore? Anunțasem plastilina și uneltele de câteva zile, dacă nu mi-a trecut atunci prin cap să spun, cu o zi înainte nu mai puteam să anunț părinții.

Am început să scotocesc prin casă… trebuie să am eu plexiglas pe undeva, să tai. Nu aveam. Dar nu știu cum m-am împiedicat de ultimele folii de plastifiat rămase de când am securizat toate literele alfabetului să le prind pe perete. Nu știu cât de sus a sărit Arhimede când a strigat evrika, dar eu țopăiam prin casă. Le-am plastifiat repede – doar de-asta mi-am cumpărat aparatul, să-l am în orice moment, apoi le-am tăiat cu ghilotina în patru și le-am rotunjit colțurile cu un dispozitiv special, să nu se zgârie copiii. Mergeau și mai mari, dar nu mai aveam atâtea folii și nici ei atâta plastilină cât să le acopere. Pentru unii u fost o provocare în acest sens (al cantității necesare) și la dimensiunea unei cărți poștale.

Le-am povestit pentru început despre pictura pe sticlă și modul în care începem să adăugăm detaliile. Lucrasem deja un colaj la care a fost nevoie să ținem cont că ce e în „spate“ se lipește primul, ce e „în față“ – ultimul. Acum, cu plastilină, urma să procedăm în sens invers. Ce urma să se vadă în prim-plan, era adăugat primul, apoi celelalte. Copacul, păsările din fața norului au avut rolul principal. Tabloul meu a fost dus terminat la școală, nu am mai avut folii și pentru demonstrație, însă am fotografiat acasă etapele de lucru și le-am pus pe proiector. S-au putut uita la ele toată ora. Primele trei erau fotografiate „din spate“, unde puteam adăuga plastilina, al patrulea – din față, când l-am întors.

Au înțeles destul de repede tehnica. Probleme au fost cu cantitatea de plastilină adăugată și modul în care, apăsată, începea să nu mai respecte dorința autorului.

Ultima condiție de finalizare a tabloului era de acoperire integrală cu plastilină pentru fundal, moment care a stârnit ceva panică, căci nu mai era destul albastru. Oricum le-am spus că nu „reciclăm“ plastilina de la acest proiect, vor trebui să își refacă provizia când mai merg la cumpărături, căci nu se știe când mai avem activități cu plastilină.

Mai jos sunt câteva dintre proiectele care au ajuns până în ultima etapă. Pentru că nu toți copiii apucă să termine în clasă, am cerut și ajutorul părinților, să urce pe Classroom o poză cu creația finală. Însă chiar și așa, cu extra-timp, nu toți au „umplut“ tot cadrul.

Mi-aș fi dorit să pot avea acces la portofoliul elevului – toate temele se presupune că ajung acolo – și să îl pot „răsfoi“ atunci când acord calificativul. Însă noile măsuri de prevenție exclud cu totul această variantă, așa că construiesc, încet, cu părinții, un portofoliu online. În catalogul de pe Classroom am notate temele – multe fără notă, consider doar proiectul „realizat“, altele – cu punctaj. Folosesc o scală de la 1 la 4 pentru cele patru calificative pe care le pot acorda, așa că, după o serie de teme, îmi este de mare ajutor această evidență pentru a lua o decizie în privința evaluării. Bineînțeles, și la clasă îmi notam orientativ cine a lucrat ok, cine nu sau deloc, și reevaluam situația când primeam poza.

Nu știu cum va fi acest an școlar până la urmă, dar evaluarea cred că va fi piatra de încercare între ceea ce este real în puterile copilului și ceea ce învață, bine îndrumat de unii părinți, să trișeze.

Pinguini si foci – Accesorii mignone – Editura Casa

Iarna aceasta a fost pentru mine şi pentru Iris o perioadă în care ne-am simţit minunat lucrând împreună. Însă perioada de lucru a debutat cu un studiu atent al colecţiei Idei creative, de la editura Casa, şi selectarea mai multor proiecte. Printre cele alese au fost şi pinguinii şi focile din numărul 92 al colecţiei, Accesorii mignone din pastă polimer. Nu au intrat însă în maratonul de iarnă, din mai multe motive, cel mai puternic dintre ele fiind acela că se încadrau mai mult la proiecte de iarnă, puteau fi prezentate şi în ianuarie, nu neapărat în seria de Crăciun. Însă, combinat cu numărul 99 – Modelarea plastilinei, am ajuns la alte rezultate.

În primul rând, pasta polimer (fimo) nu este chiar deloc un material ieftin, şi, dacă nu lucrezi constant cu el, dai cam banii degeaba. M-am gândit să iau doar roşu, şi să fac crabii. E încă în plan, pentru la vară. Dar cum voiam acum pinguinii, am ales plastilina uşoară. Mai sunt aici pe blog câteva articole despre acest material, cu proprietatea lui minunată că se usucă la aer fără a-şi modifica forma şi culoarea. Accesorii de bijuterii mai aveam câteva, aşa că ne-am apucat de joacă. Iris a început cu foca, a continuat cu omul de zăpadă, căsuţa, timp în care eu aveam ceva de împărţit cu pinguinii şi bufniţele. La final am lucrat amândouă la pitici, am împărţit piesele şi am realizat machetele.

Plastilina uşoară am luat-o de la librărie (Amos), şi nu ne-am dat seama că am luat alb fosforescent. Ne-am dat seama seara, când nu ştiam de ce luminează omul de zăpadă 🙂 . Altfel nimic nu se observă în timpul zilei.

Ambele volume menţionate mai sus se bazează pe aceleaşi tehnici de modelaj. Aveţi nevoie de răbdare şi exerciţiu pentru a relua explicaţiile, astfel încât rezultatul să fie unul satisfăcător. E drept că cele două materiale nu se compară, fimo este mai dens, se lucrează mai precis, dar pentru cei mici, şi mai ales pentru început, plastilina este ok. În ceea ce priveşte combinarea culorilor şi obţinerea celor secundare/terţiare, şi plastilina se comportă la fel. Puteţi cumpăra doar culorile de bază, şi să obţineţi apoi pe cele derivate. Vă recomand să luaţi în plus un alb, iar pentru proiectele care necesită o culoare dominantă, şi pe aceea (cum a fost în cazul nostru verde).

Proiectele propuse sunt: căsuţele piticilor – asemănătoare cu cele ale ştumfilor, ciupercuţe şi buştean din pădure, oiţe, bufniţe de diferite forme şi culori, crabi, melci, stele de mare, meduze, broaşte ţestoase, căluţi de mare, gângănii diverse, elefănţei şi furnicari, legume şi fructe (lecţie foarte utilă pentru cei mici!), sortimente de îngheţată, prăjituri şi torturi, păsărele, pinguini şi foci.

Cartea o găsiţi în librăria online a editurii Casa, sau în alte librării online: Librarie.net, AdevarulShop, Libris (transport gratuit la orice comanda), eMag, BestKids, elefant.ro, KidsMagicStore.

Arta si indemanare in 5 pasi, cu editura Gama

De câte ori lucrez cu copiii – ai mei, la atelier sau la opţional – încerc să ţin cont de un lucru: să nu fac eu ceea ce cu puţin efort ar putea face ei. Nu reuşesc mereu, şi ştiu şi de ce: la grădi evit risipa de materiale, şi atunci pregătesc eu cât pot de mult din activitate. Acasă mă gândesc că vreau să arate bine şi pentru blog, şi nu prea mă abţin să nu intervin. La atelier aproape că am reuşit să rămân în rolul de observator şi coordonator.

Totuşi, cei mici reuşesc să urmeze indicaţiile, mai ales când acestea sunt oferite în imagini. De multe ori am pregătit eu proiectul, am fotografiat etapele şi am mers la lecţie cu laptopul. Am discutat pe imagini, apoi am dat înapoi de câte ori era nevoie. ?tiu, merge şi cu demonstraţia mea, dar nu toţi copiii lucrează în acelaşi ritm. Unii au nevoie de mai mult timp la o etapă, iar cu fotografiile alături am reuşit să „reluăm” explicaţia de câte ori a fost nevoie.

Când am primit de la editura Gama cele patru volume apărute în seria Artă şi îndemânare în 5 paşi – Plastilină, Carton, Lut, Textile, am avut cumva impresia că sunt planuri de lecţie pentru abilităţi. Poate pentru adulţi par naive, dar ele sunt realizate la nivelul copiilor. Cu ajutorul lor pot finaliza proiectul fără foarte multă intervenţie. Singurul element pe care probabil eu l-aş fi introdus este şablonul, acolo unde era nevoie de el. Am răsfoit cele patru cărţi împreună cu Iris, şi am ales să confecţionăm broscuţa ţestoasă. Am avut nevoie de lavetele de bucătărie din spumă, şi am căutat un pachet care să aibă musai verde. Voia şi un roz, dar ne-am mulţumit cu o carapace galbenă. S-a străduit să confecţioneze singură modelul din hârtie, căci orice croitor măsoară de 10 ori şi taie o singură dată materialul. Am învăţat-o să deseneze jumătate de broască, şi să folosească axa de simetrie. Nu a reuşit şi pace să facă o broscuţă mai mare de 5cm, aşa că în cele din urmă i-am desenat eu. Ar fi fost simplu – cred – ca pe fundalul paginii, cu o linie discretă, să fie inclus şi acest element, copiat apoi de copii cu calc. Partea de asamblat carapacea a fost mai uşoară, capsatorul lăsându-se manevrat. Am completat-o cu ochi mobili, şi va face cred câteva călătorii, pe la ea pe la şcoală, sau cu mine, la grădiniţă.

Cele patru cărţi prezintă tehnici simple, cu materialele uşor de procurat şi rezultate uimitoare. Avem proiecte din plastilină cu uscare la aer, iar cartoanele sunt în cele mai multe cazuri tuburi reciclate din gospodărie sau alte ambalaje. Pentru lut, tehnicile se îmbină cu cele de modelaj şi pictură, iar pentru textile se poate improviza din aproape orice, aşa cum este şi ţestoasa din lavete de bucătărie.

Proiectele propuse sunt diverse. Din plastilină poţi confecţiona o marionetă, o focă, jucărie înstelată, palmier, cutie rotundă, om de zăpadă, cactus, girafă, sendviş, ramă foto, vrăjitoare, melc, vaporaş, portret de pasăre. Din carton – albină, flori, mapă, ciupercă, etichete, ceas de mână, cutie-căsuţă, leu, tobă, marionetă pentru mână, jurnal, parapantă, şarpe, căruţă cu măgăruş. Pentru textile – peştişor, tavă, broască ţestoasă, clovn, floare, gentuţă, colier şi brăţară, căţel, păpuşă, bufniţă, păpuşă din fetru, breloc cu pompon, pescăruş, colaj textil. Iar din lut – crab, extraterestru, pisică, cutiuţă-pară, suport pentru scrisori, eschimos şi iglu, şarpe, vază pentru flori, văcuţă, tavă în formă de peşte, păpuşă din sfoară, mărgele, căsuţă, prespapier.

Cărţile le găsiţi în librăria editurii Gama, dar şi în librăriile elefant şi libris.

Alte păreri despre aceste volume aici.

Ceainic decorat cu plastilina usoara Daco

Plastilina usoara, Daco Art

Săptămâna trecută am făcut aprovizionarea cu seturi-cadou pentru sărbătoriţii lunii octombrie-noiembrie. Nu ştiu cum se face, dar se pare că lunile aceastea au fost foarte aglomerate în 2005, inclusiv eu contribuind la creşterea numărului populaţiei. Anul acesta am schimbat un pic, de la cărţi am trecut la seturi de lucru manual. Cum bine cred că ştiţi, doamne-fereşte să poţi cumpăra un cadou original fără să fie nevoie să iei şi piticului din dotare cel puţin o variantă asemănătoare.

Am luat un set de floricele din plastilină uşoară, şi, ca să nu dublăm chiar setul, am ales varianta mai simplă. Plastilină uşoară la cutiuţă, 6 culori, din care poţi să faci tu ce vrei! Se pare că argumentul cu libertatea funcţionează, şi am stat câteva zile să ne gândim ce am putea decora.

În cele din urmă am ales un ceainic de vreo 10cm din setul de bucătărie al păpuşilor. Am dat asigurări că nu îl stricăm (deşi oricum e urât), şi că va deveni cel mai frumos ceainic pe care l-au avut vreodată păpuşile. Plastilina uşoară este exact ceea ce se spune în denumire. O spumă ce se poate modela în diverse forme, şi foarte uşoară pentru volumul pe care în ocupă. Nu vă lăsaţi induşi în eroare de cele 28g dintr-o cutiuţă, este mai mult decât suficientă pentru câteva proiecte creative. Ca idee, cred ca albastru îmi ajunge să îmbrac 4 ceainice, iar din celelalte culori nici nu se cunoaşte că am luat.

Aveţi nevoie de ceva instrumente de modelaj, sau cuţitaşe mici, pentru a tăia plastilina. Ideală este şi o planşetă moale. Întindeţi o foaie subţire de plastilină, ca de plăcintă, şi îmbrăcaţi obiectul ce va fi decorat. Neapărat subţire, altfel se deformează obiectul. Nu-i nimic dacă nu se potriveşte perfect, mai adăugaţi alte bucăţi de foaie şi le lipiţi între ele, până îl îmbrăcaţi complet. Urmează apoi decorul. Puteţi modela cu mâna, sau puteţi folosi diverse forme, chiar şi cele de tăiat prăjituri merg în acest caz. Cel mai uşor puteţi realiza decoraţiunile din buline turtite, de diferite dimensiuni.

Plastilina usoara, Daco Art

Produsul nu se întăreşte instant, are nevoie de aproximativ 24h pentru solidificare. Dar în aproximativ o oră începe să-şi piardă din proprietăţi, aşa că nu ţineţi deschise recipientele şi folosiţi doar materialul de care aveţi nevoie. Piesele mai groase vor fi întoarse periodic pentru a se putea usca. Nu se usucă în cuptor sau la microunde, trebuie doar să aveţi răbdare. Şi nici nu trebuie lăsate afară, în frig. Dacă nu aţi terminat o lucrare, cel mai bine o înveliţi într-o folie de plastic şi reluaţi lucrul mai târziu.

Plastilina usoara, Daco Art

Rezultatul este uimitor. Prin uscare plastilina uşoară nu-şi schimbă culoarea şi nu se contractă, îşi păstrează aspectul şi aduce foarte bine cu hârtia buretată la atingere. Nu o confundaţi cu playdoh, sunt două materiale complet diferite.

Spor la joacă, la Atelierul Nazdravanilor, sâmbata, 12.11.2011!

Info pret: DacoMag.ro | Atelierul de creaţie

Vitamine virtuale: fructe si legume din plastilina

Săptămâna aceasta mi-a cam lasat gura apă, pe măsură ce soseau modelajele copiilor. Se pare că proba le-a plăcut, căci şi-au dat silinţa să modeleze cât mai aproape de realitate fructele şi legumele.

Cele mai reuşite aş spune că sunt verzele, la concurenţa mare cu dovlecii. Poate şi unde au culori foarte atractive. În schimb mai puţin harnici au fost copiii la confecţionarea ambalajelor. Şcolăreii au cam uitat ce e acela "coş", şi au ales un fel de farfurioară cu tortiţa. Avem un singur coş împletit… dar nu-i nimic. Învăţăm doar, nu?

În schimb îmi place rolul meu, de observator. Bine că nu trebuie să fiu eu în locul lor! Aştept cu nerăbdare să vâd şi cum vor acorda punctele la această probă. Am o presimţire că vor fi extrem de critici, şi se va lăsa cu depunctări…

Până atunci însă, va invit la… masă. Dar nu salivaţi, sunt doar din plastilină! Detaliile probei

În săptămâna ce urmează vom picta o pădure toamna. Sper să avem parte de creaţii impresionante.

Casuta de nuiele a purcelusului

Povestea celor trei purceluşi o cam ştie toată lumea… şi, la fel de uşor primii doi "constructori" sunt condamnaţi pentru că nu şi-au dat silinţa să construiască o căsuţă mai trainică.

Totuşi, puşi în situaţia de a construi ei înşişi o căsuţă din beţe, Năzdrăvanii au constatat că nu e deloc uşor… şi că, în cele din urmă, purceluşul ghinionist a muncit. Tema săptămânii trecute a fost realizarea din beţe şi plastilină a unei căsuţe. Cu mai mult sau mai puţin talent, copiii au ridicat câteva clădiri, din care purceluşul nostru să-şi poată alege una.

Mie personal mi-au plăcut figurinele cu care au îmbogăţit decorul, nu cumva să existe neîntelegeri referitoare la temă.

Casuta purcelusilor

Felicitări celor cinci hărnicuţi care nu s-au speriat de "lup" şi au ridicat căsuţele!

Detaliile probei

Ma joc cu plastilina: Animale domestice (Teora)

Ma joc cu plastilina, Animale domestice, Editura Teora Jocul de mai jos a fost o idee de cadou pentru una din colegele Irisucăi. Din câte am aflat ulterior, cadoul a fost bine primit de copil, ceea ce mă face să îl consider o recomandare utilă celor care sunt în pană de idei când vine vorba de cadouri pentru 5-6 ani. Ştiu că e foarte simplu să iei o păpuşă…. dar are toate şansele să sfârşească ciufulită în lada cu jucării. Sau o maşinuţă, care în vreo câteva zile să fie nevoită să intre în "service".

Un astfel de joc creativ poate fi folosit o lungă perioadă, mereu altfel. Şi este o lecţie de abilităţi practice, utilă oricărui copil.

Despre ce este vorba: o carte cu lecţii de modelaj, însoţită de un kit de modelaj, compus din 16 batoane de plastilină divers colorată, 4 unelte de modelat (cuţitaşe din plastic de diferite forme), o punguţă cu ochişori mobili, şi o planşă din material plastic, imitând decorul unei ferme. Planşa poate fi folosită atât ca protecţie pentru spaţiul de lucru, cât şi ca decor pentru joacă.

Lucrarea include o scurtă lecţie generală de modelaj, apoi sunt detaliate câteva dintre animalele şi păsările domestice: raţă, porc, cocoş, vacă, curcan, găină, oaie, cal, pisică, şoricel, câine, iepuraş.

Am oscilat, ce-i drept, între Animale domestice şi perechea ei, Animale din grădină, ambele din seria "Mă joc cu plastilină". Dar oricare dintre ele cred că va fi pe placul copiilor, mai ales ţinând cont că vacanţa este lungă.

Info preţ:


Animale din grădină	Animale domestice
Elefant.ro	Elefant.ro

Biblioteca Năzdrăvanilor

Am modelat insecte de primavara

Săptămâna trecută ne-am jucat cu plastilină. Pentru cei deja familiarizaţi cu exerciţiile de pe Talente de Năzdrăvani, nu a fost o noutate. Încercăm să rotim pe cât posibil tipurile de activităţi, astfel încât în fiecare săptămână să realizăm o temă nouă. Etapa trecută copii au modelat insecte din plastilină. Cerinţa minimă specifica numărul de insecte necesare, în funcţie de vârsta fiecăruia. Opţional, insectele puteau fi încadrate într-un tablou.

Dacă unii dintre copii au realizat doar insectele, alţii au dat frâu liber imaginaţiei şi au realizat adevărate tablouri de primăvară. Unii le-au compus numai din plastilină, alţii au folosit tot ceea ce au avut la îndemână pentru a realiza mici opere de artă.

Sper că puteţi identifica cu uşurinţă familia din care face parte fiecare insectă. Uneori recunosc că e cam greu, dar nu ne-am propus să le folosim drept planşe la lecţiile de anatomia insectelor. Doar ne-am amuzat lucrând, iar acum admirăm rezultatele.

Nu am expus toate lucrările aici, le puteţi vedea pe pagina dedicată acestei probe.[aici]

Săptămâna aceasta ne-am propus să ne jucăm cu acuarelele, şi vom picta crenguţe de măr.

Modelaj: insecte de primavara

Modelaj, insecte de primavara

Picuri de cristal, la final de concurs

Ne-a fost dor de plastilină, şi săptămâna trecută ne-am jucat
cu zăpadă virtuală. Probabil de aceea avem acum afară si 20cm de zăpadă reală :).

Copii ne-au arătat că iarna rămâne anotimpul lor preferat. Încă nu am văzut atâtea variante de jocuri preferate în celelalte anotimpuri. Săniuţe, patine sau schiuri, pe toate ni le aduce zâna iarnă şi ne bucurăm din plin de ele.

Sporturi de iarna. Peisaj din plastilina

Şi continuăm joaca cu un colaj, vom confecţiona păpuşi din linguri de lemn.