La scoala – Altfel

De vreo doi ani săptămâna „altfel” a fost rebotezată, să ştii mai multe, să fii mai bun. Cred însă că primul nume va rămâne mult timp de-acum înainte. Aş vrea să reiau acum doar a doua parte a denumirii, să fii mai bun. Este ceea ce am încercat să fac la ora de astăzi, la o clasă a cincea undeva în Bucureşti: să mă depăşesc pe mine. Cumva, voi, cei care mă citiţi, mă cunoaşteţi, sau aţi participat la activităţile şi atelierele mele. Însă recunosc că emoţii am de fiecare dată când încerc ceva nou. Azi nu era un atelier oarecare pentru mine, era primul la noua clasă a lui Andrei. Copilul – stresat rău, în prag de adolescenţă: să vină mama la şcoală nu e poate lucrul cu care vrei să te treacă prietenii pe răboj. Eu – şi mai stresată! Aşa că mi-am propus obiective extrem de pretenţioase la această lecţie.

În primul rând, trebuia să mă întrec pe mine. Să fie cea mai minunată lecţie pe care am făcut-o până acum. În esenţă e o banală oră de pictură pe obiecte, lucru pe care îl tot fac de patru ani încoace, cel puţin o dată la două luni. Dar… Nici eu nu mai sunt cea care eram acum un an. S-au schimbat multe, am învăţat şi mai multe, şi cumva abia aşteptam să le pun în practică. Au 11-12 ani, nu sunt atât de uşor impresionabili, şi de o lună încoace mă gândesc la strategii… M-am abţinut cu greu să nu mă consult cu Andrei, dacă el crede că ar merge sau nu un anumit exerciţiu. Aşa că vă puteţi face o idee cam cum îmi tremurau mie mâinile de dimineaţă… şi mă chinuiam să nu cumva să scap cutia cu ouă de ipsos până la şcoală!

Primul punct pe listă – materialele. Am luat nişte matriţe şi am turnat… câte două ouă pentru fiecare copil. Asta a fost partea cea mai uşoară. A doua – cu ce mă îmbrac. Odinioară nu intram la clasă decât la patru ace. Acum am învăţat să-mi iau tricou cu Tom&Jerry şi să mă simt bine. Nu merge însă la cei mari, aşa că mi-am amintit de tricoul meu din campania „Fii prietenos, nu răutăcios”. Ideea – genială. Întâi m-au întrebat dacă lucrez la Cartoon. Nu, deşi atmosfera e faină. A urmat şi concluzia: Deci tricoul e cu mesaj, pentru noi! Normal! Ce înseamnă să fii într-o clasă cu copii isteţi! Pricep fără să le spui, 🙂 mai ales când tocmai am avut ceva discuţii la ultima şedinţă cu părinţii, că uşile de biserică la şcoală nu s-au inventat încă…

Al doilea punct: să destind atmosfera. Mă aşteptau deja cu borcanele de apă şi acuarelele pe bancă. I-am rugat să le pună deoparte, să rearanjăm mesele în aşa fel încât să avem un coleg şi în stânga şi în dreapta. Ideal era să stăm în cerc, dar cum sunt mulţi, sala nu foarte mare, am făcut un „U”, şi am stat în jurul lui, astfel încât regula să se respecte. Am ales două jocuri, pe care le-am testat pe propria-mi piele la seminarii. Normal, le-am adaptat. Primul joc nu a avut nevoie neapărat de spaţiul amenajat. Le-am dat o foaie de hârtie, şi i-am rugat să se descrie, pe scurt, astfel încât, dacă mă uit la ei, să pot să ghicesc cine este persoana. De exemplu, am ochelari verzi. Aici i-am păcălit, au crezut că bileţelele sunt pentru mine… În continuare le-am cerut să scrie pe verso cea mai frumoasă urare de Paşte pe care o pot face. După mustăceli îmi dădeam seama că se distrează. Au fost „ai mei” abia la momentul următor, când le-am cerut să le mototolească şi să le arunce în mijlocul clasei. După şocul iniţial – jur că au crezut că glumesc, doar le ceream să arunce hârtii mototolite pe jos! – au executat. Normal, din „greşeală” ajungeau direct la colegii de pe partea opusă, dar cum scopul era să fim „prietenoşi”, am corectat din mers. Aş fi vrut să-i las să aleagă singuri, dar cum locul nu prea permitea şi s-ar fi ajuns cu siguranţă la îngrămădeală, le-am adunat eu, apoi fiecare a ales din grămadă un mototol… Pe rând, fiecare a citit urarea cu voce tare, şi a ghicit cine i-a făcut-o.

Le mai promisesem un joc. Le-am dus deja decupate nişte ouă din hârtie A5. Fiecare copil a desenat ce a vrut el, în mijlocul oului. Au avut la dispoziţie 30 de secunde. Apoi am sunat din clopoţel. La fiecare clinchet, dădeai oul colegului din dreapta. Fie că ai terminat, fie că nu, dacă a sunat clopoţelul, dai oul. Sunam la 15-20 secunde, după cum îi vedeam că au terminat sau se agită. Le-am cerut ca, în momentul în care a ajuns la ei oul cu care au început, să strige „stop joc”. Nu ştiu cum a trecut timpul, aveam impresia că secundele ţin o veşnicie, însă am răsuflat uşurată când au strigat aproape în cor stop. I-am lăsat să se agite câteva minute, hohote de râs şi critici, nici nu vreţi să ştiţi ce trăsnăi erau acolo. Dar fiecare avea acum o felicitare de Paşti realizată de toţi colegii.

Ce mi-am propus: să le arăt că se poate lucra în grup. Că se pot purta frumos unul cu celălalt fără să li se „întâmple” ceva… iar când în sfârşit am început să pictăm, aveam un grup mare de copii relaxaţi. Activitatea în sine aproape că a pălit în faţa pregătirii. Unii s-au străduit, alţii au pictat după puterile lor, dar s-au descurcat. Îmi place că n-am scăpat nici aici de „doamna, e bine?” şi am putut să ajung la replica mea preferată: ţie îţi place? S-a dus la loc şi i-a mai pus câteva picăţele, şi tot el a evaluat: Acum e bine!

La final, am putut în sfârşit să le cer copiilor să scrie bileţelele de feedback. Până acum am avut copii prea mici, şi nu prea aveam cum. Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns acasă a fost, normal, să scot bileţelele din cutie şi să văd cum a fost. Replica generală, le-a plăcut tot. Să nu credeţi că am scăpat de critici, ca să fie perfect, mai era nevoie de:

ouă în plus, două li s-au părut puţine;
ar fi vrut şi ouă simple, nu neapărat cu model;
mai multe jocuri, sau mai bine făceam doar jocuri 🙂 ,
mai multă seriozitate din partea colegilor – unii, citez, au desenat lucruri „urâte”. Eu sper doar că nu au desenat corect şi nimic mai mult, căci nu am putut verifica toate materialele.
linişte în clasă. Uneori e tare greu să lucrezi cu gura închisă…
mai mult timp. „S-a terminat prea repede”.

Unul din bileţele mi-a confirmat că obiectivele au fost atinse. „A fost excepţional şi plin de activităţi. Am fost plăcut surprins şi m-am simţit incredibil.” Aşadar, ca să trag şi eu concluzia, nu ştiau absolut nimic despre mine. Nu ştiu de acest blog, nu ştiu cine sunt şi cu ce mă ocup. Eram doar mama lui Andrei, un copil normal, dar nu printre „populari”, şi nici printre „primii”, aşa cum se mai etichetează, care s-a oferit să facă o activitate în săptămâna altfel, pictură pe ouă, cum face toată lumea în această perioadă.
Dar i-am surprins şi i-am cucerit!

Aştept acum cu şi mai multe emoţii să vină Andrei acasă. Sunt foarte curioasă dacă am trecut testul lui!

Oua de Pasti pentru uz casnic, decorate cu stampile

N-aș ști cum să le spun, sincer. Toate ouăle pregătite pentru blog sunt ba de lemn, ba de polistiren, ba de plastic, ori dacă au coajă, sunt golite pe dinăuntru. Toate sunt decorative, cu excepția celor din acest articol, care mâine vor fi ciocnite și mâncate. Așadar, sunt pentru uz casnic.

Am pomenit deja de ieri o dorință mai veche a mea de a avea ouă curcubeu, un coș mare de ouă, în toate culorile. Este primul an în care eu, singurică, vopsesc ouă. Până acum se ocupau bunicile de operațiunea aceasta, eu mă băgam în seamă la decorat (varianta cu boabe de orez a dat pe spate toți vecinii, o puteți căuta aici). Anul trecut mi-am trecut pe lista de activități de la grădi colaj cu orez. Cu ce să colorezi orezul… (da, colorant alimentar, știu) păi cu vopsea de ouă. Am găsit o cutie care avea 6 culori, am pus-o de-o parte, și uite-așa a apucat cutia să-și îndeplinească menirea de a vopsi ouă. După vreo juma’ de oră de consiliere telefonică cu o prietenă, m-am apucat de treabă. Pe plicuri scria în bulgară, ei știau ce culori sunt acolo, dar fiind 6, mi-am închipuit că trebuie să fiu aproape de curcubeu, fără indigo. Nu mai știu ce oră era joi când am terminat, sau dacă se făcuse vineri, dar aveam 40 de ouă exact pe sufletul meu. Cât m-am rugat de mama când eram mică să le facă așa!! M-am lăudat la tata… N-ai ce face, mă, tată, stai atâtea ore să faci ouă!! Daaa, dar arată așa fain!!

După executarea fotografiei de mai sus m-a apucat inspirația, am luat tușiera și cutia cu ștampile și am început să mă joc. Nu merge, alunecă. Am pus ștampila pe masă, cu fața în sus, am manevrat doar oul, apăsându-l pe ștampilă, legănându-l ușor, să se imprime toată forma, căci ștampila era doar tangentă cu oul… rezultatul a primit un S, de la suficient, adică oprește-te până nu le strici pe toate. 🙂 Normal că markerul de cd-uri nu era la locul lui când aveam nevoie de el, mi-am mai dat silința cu un marker permanent. Rezistă, dar se poate și mai bine 🙁 . Asta e, la anul o s-o țin pe Iris acasă. Cu ea alături parcă și inspirația vine mai ușor. Cum să creezi cu dor?

Atelierul de creaţie

Oua de Pasti din ciocolata

De când au apărut ouăle de ciocolată în comerț parcă le lipsește ceva… conținutul. De ce trebuie să fie goale?! Și piticii mei, de la primul ou, au pus aceeași întrebare… de ce atât de puțină ciocolată, deși impresia unui ou mare este atât de puternică!? Anul acesta am avut ceva mai multe zile libere, și cum a plouat în fiecare zi și n-am putut nici spăla geamurile, nici bate covoarele, am bântuit prin magazine… Așa am dibuit, într-un colț de dugheană, o formă de silicon la 10 lei cu niște ouă imense. Inițial m-am gândit că pot turna forme la grădiniță, dar la următoarea dugheană am găsit ciocolată de menaj la kilogram, și ideea s-a schimbat… fac ouă de ciocolată!

Ca multe dintre proiectele de aici de pe blog, și acesta e făcut în premieră. N-am topit niciodată ciocolată, m-au enervat cele două cratițe care se tot mișcau, așa că l-am pomenit pe Creangă, drobul lui de sare, și am legat cratițele de urechi cu sârmă (doar aveam de la sorcove o rolă întreagă!). Mi-a ajuns ciocolata fix pentru 8 ouă, pe care le-am lipit apoi perechi cu ce-am mai adunat de pe oală. Îmi luasem înainte niște creioane cu pastă de zahăr, și două dintre ouă le-am decorat. Pastă de zahăr mai e un pic, dacă îmi iese proiectul cu marțipan, o s-o termin acolo. Păcat că nu aderă foarte bine la ciocolată, și se sparge ușor dacă le lovești.

Copiii nu le-au văzut încă. Un ou cu flori are 210g, unul cu iepuras 140g. Le-am povestit despre ele, și sunt încântați că vor avea un ou plin. Nici ciocolata nu e rea, nu e chiar de firmă, dar impresia artistică e cea care contează. Știu că e târziu să mai faceți anul acesta, dar e o idee pentru anul următor. Mi-am propus să caut musai forme cu iepurași, și altele pentru ouă, și să pregătesc câteva surprize dulci piticilor din familie.

Atelierul de creaţie

Oua de Pasti cu motive florale, Idei creative nr. 89, editura Casa

Nu-mi amintesc când am descoperit prima dată colecţia „Idei creative”, ştiu cu siguranţă că nu era în limba română, şi priveam cu jind, dar şi cu speranţă că vor ajunge şi la noi. De aceea aştept cu nerăbdare fiecare nouă apariţie a editurii Casa din această colecţie, căci fiecare este pentru mine un moment de relaxare şi bucurie, dar şi o provocare.

Numărul de Paşti a aşteptat cuminte pe birou, să-i vină rândul, după ce l-am răsfoit cu copiii. Le-a plăcut, normal, proiectul de pe coperta, dar cum nu cumpăr de fel ouă la 6 bucăţi, trebuie să mai aştepte un pic. Amândoi au fost de acord că ouăle decorate prin dactilo-pictură sunt cele mai amuzante. Sperăm ca, după ce le vom vopsi pe ale noastre, să avem timp să le decorăm. Am mai transformat noi într-un an ouăle în mici opere de artă, foarte admirate de vecini în dimineaţa de Paşti, când bunica mergea cu împărţiturile. Anul acesta să vedem ce le pregătim.

Pe locul trei la proiecte favorite au fost ouăle mozaic. Ouăle golite se pictează în diferite culori, se usucă, apoi se sparg mărunt. Bucăţile de coajă se lipesc apoi ca mozaic pe alte ouă. Puteţi „recicla” cojile de la ouăle vopsite, nu neapărat pentru a decora alte ouă, cât pentru a realiza tablouri-mozaic, pe alt suport.

N-am ales pentru a ilustra acest articol niciunul din proiectele de pe podium. Am fost mai sentimentală, şi mi-am pregătit un tablou cu doi fraţi, o fetiţă şi un băieţel. N-am folosit nici ouă veritabile, am preferat un basorelief pe ipsos, cu un tablou şi două jumătăţi de ouă. Pentru modele am folosit planşele incluse la mijlocul volumului (patru pagini a3), am scanat modelele necesare, şi le-am micşorat să se potrivească dimensiunea cu ouăle mele. Am copiat modelul pe hârtie de calc, şi am folosit efectul de indigo pentru a transpune modelul pe ou, după ce le-am pictat înainte. Cum am pictat seara, nu mi-am dat seama că nuanţa mea de roz, la lumina zilei, este culoarea pielii, şi am pictat apoi copiii cu alb. Par un pic cam palizi… Şi pentru că tot eram în căutare de idei de primăvară, voi înscrie tabloul la claca Iepurasul vesel.

Un alt model (care mi-a plăcut mie foarte tare) l-am pregătit pe hârtie, dar nu este încă pictat: „Pasărea măiastră”. Sper ca rezultatul să fie la înălţime, să pot „ieşi cu el în lume”.

În săptămâna de dinainte de Paşti voi încerca să pictez ouă cu copiii de la grădi – dactilopictură – . Sper cartea să scape întreagă din mâinile a 10 copii. Le-am mai dus numere din colecţie (mai ales pe cele de quilling), şi îmi place să-i văd cum studiază şi se gândesc ce ar putea face.

Alte propuneri în volum: coroniţă de ouă (similară celei de Crăciun, de pus pe uşă), ghirlande suspendate cu pui din ouă, ouă decorate cu frunze naturale, markere permanente, suport de ouă din hârtie (broscuţă, oită, iepuraş), ouă din fetru, modele cu trandafiri, ornamente pentru masă (coş de ouă, suport spiralat), suport pentru ou din cofraj, ouă decorate cu şerveţele. Pentru toate decoraţiunile sau propunerile din hârtie există modelele incluse la mijlocul lucrării.

Cartea o găsiţi în librăria online a editurii Casa, sau în alte librării online: elefant, libris, emag, bookcity, librarie.net.

Vezi si Biblioteca Nazdravanilor.

Alte exemple realizate din aceeaşi lucrare: aici.

Jucarii din cofraje de oua, Idei creative nr. 73, editura Casa

Cofrajele de ouă au fost pentru mine o provocare încă de când am început să scriu pe-aici. Nici nu începuse pe atunci editura Casa să traducă colecţia Idei creative, dar numărul cu cofraje l-am dibuit, într-o limbă nordică, pe net. Normal, când nu pricepi un cuvânt încerci ca, uitându-te la imagini, să pricepi ce ai de făcut…

Atunci provocarea s-a transformat într-o temă săptămânală pentru năzdrăvani, şi, împreună, am reuşit să alcătuim o mini-expoziţie extrem de provocatoare. Voiam de multă, multă vreme numărul 73 al colecţiei, şi abia aşteptam să-l răsfoiesc, încă de când l-am văzut pe lista noilor apariţii. Şi… fiind cofraje de ouă… ouă… Paşti, ideile au picat cum nu se poate mai bine în această perioadă, încât ne-am aflat, şi eu, şi copiii, în faţa unei noi dileme. Pe care le pregătim!? Lucrasem deja la grădiniţă cocoşul-suport pentru ou, după modelul de aici (neapărat intraţi, e o colecţie frumoasă de idei). Piticii din grupă au fost încântaţi de minunea, necântătoare – ce-i drept, pe care au pregătit-o singurei. Am lucrat şi acasă, cu ai mei, aceeaşi versiune de cocoşel… dar când a sosit revista, am luat-o de la capăt.

Prima mea problemă au fost cariocile cu sclipici, care, pe carton sau culoare închisă, deveneau negre, chiar dacă erau argintii, roşii… nu se vedeau deloc punctuleţele. Aşa că am luat tubul de glitter şi am rezolvat problema sclipiciului, un pic mai din topor ca pe proiect. Am încercat să folosesc şablonul de la mijlocul revistei (pentru modelele care necesită piese separate există aceste inserturi), numai că era mai mare decât aveam eu nevoie, şi am micşorat din ochi. Cofrajele sunt totuşi destul de „standard”, ar trebui probate un pic dimensiunile. A doua problemă a fost cartonul lucios, pe care, normal, nu-l aveam. Am lipit între ele două bucăţi de hârtie glasată, numai că s-au cam întărit, şi nu s-au ondulat frumos sub nicio formă. Mult mai fain a ieşit acest cocoş.

Cartea cuprinde o mulţime de idei: pasărea paradisului, omizi, iepuraşi, jucărie cu bilă, pasăre în ghiveci, zâne, ţestoase, păsărele suspendate, porcuşor, prinţesă, cavaler, pirat, indian, coşuleţe, căţeluşi, măşti, balaur. La început sunt şi câteva sfaturi, din care cel mai util mi-a fost tăiatul cu cutterul. Faţă de foarfecă, se lucrează mult mai uşor, şi materialul nu se destramă. În plus, ceva ce n-am încercat, să înmoi cofrajul şi să-l modelez, dacă vreau să-i dau o anumită formă. Am observat de când am pictat la grădiniţă, unii copii au pus apă,( deşi am specificat fără), şi cocoşii lor au luat forme mai ciudate. Banuiesc că tehnica este utilă mai ales atunci când vrei să scapi de unele pliuri care incomodează sau sa ondulezi frumos marginile.

Dacă tot îmi făceam eu de lucru, Iris a vrut un coşuleţ. Dar nu ca în carte, cu sârmă pluşată, am folosit muguri, mâţişori de primăvară.

Cartea mai este disponibilă în librăria editurii Casa.

Coșuleț din cutie de lapte

Acest coşuleţ este doar începutul unei idei, îl puteţi realiza rapid, cu orice aveţi la îndemână. Aveţi nevoie ca ingredient principal de o cutie de lapte, spalată şi lăsată la uscat. Decupaţi cutia cu o foarfecă sau cutter, cu ce vă este mai uşor, pentru a confecţiona un coşuleţ. Capsaţi în partea de sus cele două barete. Eu l-am decupat cam înalt, cred că era mai simpatic dacă mai tăiam cca 3cm din el.

Îl puteţi picta cu vopsele acrilice (tempera nu aderă prea bine), îl puteţi îmbrăca cu papier mache, apoi picta, sau îl puteţi acoperi cu hârtie creponată. Eu am folosit hârtie creponată metalizată, seamănă un pic cu staniolul, dar este mult mai tare. În schimb este foarte bună la împachetat, căci nu fuge. Din cutia cu „de toate” am reciclat niste panglici şi iarba artificială. În coş, pentru decor, am folosit hârtie creponată normală. Am împachetat-o evantai şi i-am făcut colţişori, pe post de şerveţel.

Am adăugat două ouă… şi aranjamentul este gata. Abia aştept să vopsesc ouăle săptămâna aceasta, aşa voi avea suficiente pentru toate aranjamentele, nu le voi folosi mereu pe aceleaşi :).

Coşuleţul poate fi folosit pentru orice proiect de primăvară, poate fi plin cu flori, decorat cu fluture, nu cu fundiţă. Totul ţine doar de imaginaţie!

Dacă vă este de ajutor, mai jos aveți un filmuleț. Timpul efectiv de lucru a fost de 4 minute, doar că imaginile sunt editate.

Spor la lucru!

Atelierul de creaţie

Cosulet pentru oua din hartie

Am tot căutat primăvara aceasta pe net un model de coşuleţ din hârtie, pentru a putea "ambala" frumos ouăle încondeiate pe care le vom face anul acesta la grădiniţă. Am găsit o mulţime de idei, dar majoritatea erau greu de realizat la 4-5 ani, şi chiar cu grupă mixtă, variantele origami ridicau dificultăţi. În cele din urmă l-am zărit pe Facebook, şi am păstrat ideea.

Pentru un ou de dimensiuni normale, coşuleţul se poate confecţiona dintr-o coală A5. Puteţi printa modelele de aici, sau le puteţi desena singuri, folosind o riglă mai lată. E doar un pic de geometrie, şi căteva linii paralele, intersectate la 90′. Pentru desen, fixaţi rigla pe marginea hârtiei, şi trasaţi o linie paralelă, folosind muchia cealaltă. Repetaţi operaţiunea de trei ori, pe fiecare latură. Ceea ce trebuie să obţineţi e un careu perfect de "X şi O". Tăiaţi apoi patru dintre laturi (vedeţi pe modelul printat unde este linie continuă) şi îndoiţi pe liniile punctate. Acesta este avantajul modelului printat, copiii pot înţelege mai uşor unde trebuie decupat şi unde îndoit. Tăiaţi din lungimea colii o bretea pentru mâner. Pentru asamblare, se adaugă lipici pe colţurile interioare şi se lipesc mai apropiate sau mai depărtate, după gust. Nu este regulă dacă se lipeşte pe interior sau exterior, depinde cum îl veţi decora. Eu intenţionez să-l decorez cu copiii folosind perforatoarele decorative.

L-am lucrat în cele din urmă în două variante, căci nu mă puteam hotărâ dacă cu colţuri drepte sau rotunjite. Spor la lucru, şi la cât mai multe modele frumoase de primăvară!

Edit:
Le-am lucrat si la gradi cu copiii, si am incheiat proiectul si cu cateva oua. Am incercat quilling, dar cei mici s-au cam plictisit, au preferat variante mai usoare, cu floricele lipite, dar si o improvizatie ad-hoc, cu benzi colorate de quilling, lipite la nimereala.

Decoratiuni cu oua: contur cu narcise

Dacă tot trebuie să realizăm decoruri de Paşti, am ales un model pentru fereastră, dar care poate fi adaptat şi pentru a fi suspendat. Un contur de ou, decorat cu narcise.

Materiale necesare:

carton colorat, pentru conturul ouălor. Pot fi printate de aici, (paginile 3 şi 4), mai mici sau mai mari, diferite culori.
foaie de calc, sau hârtie de transfer, ori chiar coli de acetofan dacă aveţi la dispoziţie.
perforatoare decorative.
lipici, foarfecă.

Decupaţi conturul de ou. Dacă decupaţi cu grijă interiorul, puteţi să refolosiţi cartonul pentru alte proiecte. Lipiţi foaia de calc pe spate. Dacă alegeţi să suspendaţi modelul, foaia de calc trebuie lipită între două contururi de carton, pentru ca decoraţiunea să aibă două feţe.

Pentru narcise am folosit trei modele de perforatoare. Unul alb, pentru petalele mari, unul cu petale mici, cu galben, şi unul cu petale foarte subţiri, pentru roşu. Am colorat doar vârful petalelor cu o cariocă. Florile din mijloc le-am lipit cu grijă şi am aşezat petalele vertical. Am decorat cu frunze… şi gata.

Proiectul nu este deloc dificil, exceptând decuparea interiorului de ou. Poate fi realizat după inspiraţie, cu orice modele.

În imaginea de mai jos am pus două fotografii, una realizată cu modelul suspendat la fereastră (nu mă aşteptam să iasă, doar era expunere contra-luminii), şi una normală. Dar efectul de transparenţă este vizibil.

Gradinita altfel, cu Piticii din poveste

Am început şi mult-dorita săptămână "altfel", pe care toată suflarea şcolară şi preşcolară o aştepta cu sufletul la gură. Nu pentru că după săptămâna aceasta de pseudo-vacanţă urmează încă două de vacanţă veritabilă, ci pentru că se întâmplă "ceva". Rumoarea a fost mai mare decât în poezia lui Topârceanu…

Azi am fost şi eu la grădiniţă, şi nu în calitate de "părinte", ci în calitate oficială, adică cu "Talente de Năzdrăvani" pe ecuson. Am animat un pic spiritele la Grupa Spiriduşilor de la Grădiniţa 70, şi am realizat tablouri de Paşte cu figurine din ipsos, pictate. Cum m-am simţit? Minunat. Pe cei mai mulţi dintre ei îi cunosc de mici, aşa că nu mi-a fost foarte greu cu organizarea. Le-am dus beţişoare de lemn, figurine cu iepuraşi, ouă, găinuşe şi puişori, şi le-am pictat după puteri. Mai greu a fost să lipim beţişoarele pentru suport, căci afurisitele nu prea stăteau…

Dar în final am răzbit. Şi am fost foarte mândri de rezultat.

Grupa Spiridusilor, la Atelierul Nazdravanilor

Mai multe detalii

Window art – tehnica wico, de la Klutz

Window colours, Klutz

Spuneam zilele trecute că am primit de la Books-Express două cărţi foarte faine, despre una am vorbit deja, despre a doua o voi face acum. Până să primesc această carte recunosc că nu m-a tentat, şi nici nu am încercat tehnica wico, sau window colors, pentru că talentul meu la desen este foarte aproape de 0, şi a trage fără greşeală o linie perfectă părea o utopie. Înainte de a accepta provocarea librăriei, mi-am zis să încerc întâi singură, şi mi-am cumpărat un set de vopseluri de la Koh-i-Nor. M-am descurcat binişor, şi eu şi copiii, căci e imposibil să încerc eu ceva nou şi ei să nu urmeze exemplul, mai ales că era chiar distractiv cu vopseaua.

În schimb, când am primit cartea, a fost pentru noi cumva un "alt nivel". Diferenţa am simţit-o în primul rând la atingere. Chiar dacă bidonaşele sunt mai mari decât creioanele cu vopsea cumpărate de mine, cele mici având 22ml, iar cel mare 40ml, sunt dintr-un plastic atât de moale că pot fi strânse şi manevrate cu uşurinţă chiar şi de copii. Şi vopseaua mi s-a părut mai ok, parcă nu aşa vâscoasă.

Cartea conţine o sumedenie de modele, chiar dacă poate fi folosită orice planşă de desenat pentru a realiza un model. Sunt incluse cele 6 recipiente cu vopsea, cea verde şi cea galbenă având glitter. În plus, are şi alb. Apoi sunt o sumedenie de sfaturi, legate de uscarea vopselelor, detaşarea modelelor de pe plastic. Unul din sfaturi este ca modelele să fie fixate numai pe sticlă, căci există mari şanse ca pe alte materiale să adere definitiv. În ciuda sfatului, noi am decorat ouă cu cele mai mici modele pe care le-am confecţionat.

Am aşteptat şi cele 24 ore necesare uscării… probabil s-ar fi uscat mai repede dacă nu aş fi sfătuit copiii să fie "generoşi", să pună mai multă vopsea, să nu mai iasă subţiri… şi au pus, în stilul copiilor, "să fie". Cum îmi era cam milă să trag de ele să le desprind, am urmat un alt sfat şi s-au desprins instant.

Altă sugestie interesantă este legată de plasticul folosit. Cartea include trei folii, pe care, dacă nu le tai şi le scoţi cu grijă din arc, se potrivesc perfect, ca o husă, pe paginile cărţii. Altfel se fixează ca un colţar, pentru a nu se mişca. Suntem avertizaţi că vopseaua este permanentă, şi de preferat să nu lucrăm în sufragerie, si să purtăm echipament de protecţie, "căruia nu i-ar strica un pic de vopsea". De pe piele se curăţă, căci am încercat, dar nu şi de pe mânecuţe…

Window colours, Klutz

Cartea are 48 de pagini, şi o copertă cartonată, ca suport de lucru. Dintre acestea, 40 sunt cu modele. Se porneşte de la ideea că pentru orice tip de eveniment ferestrele trebuie să fie decorate, sau trebuie să fie în ton cu tematica din camera copilului. Avem decoraţiuni pentru aniversări şi sugestii de decor, flori, fluturi, dar şi prinţi, prinţese, balauri, rachete, planete şi super-eroi. Nu cred că vopseaua ar ajunge pentru absolut toate, dar vom vedea pentru câte dintre ele.

Deocamdată abia ne-am apucat de lucru, şi sperăm ca rezultatele să fie mult mai simpatice decât începutul, destul de stângaci. Oricum avem nişte ouă originale, şi în mod sigur de Paşti vom decora câteva, mai ales cele destinate familiilor cu copii. Ei se bucură cel mai mult la orice "mărunţiş sclipitor". Am încercat să le desprind de pe ou, ia un pic din acuarelă, căci nu sunt ouă vopsite clasic. Pe acelea cred că merge.

Window colours, Klutz

Dacă vreţi să-i daţi idei Iepuraşului de Paşti, cartea nu este deloc o idee rea, luând în calcul cel puţin valoarea vopselurilor incluse.

Atelierul de creaţie

Info preţ: Librăria Books Express, Okian, BookDepository.