Medii de viață: râul, pădurea, marea, deșertul

Machete: medii de viață

Luna ianuarie a fost palpitantă când ai o singură oră de arte vizuale și abilități practice, pusă strategic, vinerea, în zilele în care se susțineau și probele de la COMPER. Și cum dilatarea timpului nu s-a inventat încă, ghici în timpul căror activități au susținut copiii cele două încercări…

Din punctul acesta de vedere, chiar suntem invidiați. Într-o discuție din cancelarie, un profesor de gimnaziu ne spunea cuprins de tristețe că noi, la ciclul primar, terminăm materia la română și matematică pentru că, atunci când rămânem în urmă, mai luăm din muzică, din desen… el din ce să ia?! Dacă e bine sau nu, să răspundă cei care au impresia că poți să faci la clasă trei activități simultane, și să termini și tot ce ai de parcurs.

Revenind, pentru „recuperarea activităților“, copiii au primit temă asincron, pe platformă, să lucreze la o machetă ce să ilustreze un mediu de viață, la alegere, dintre cele analizate în orele de științe ale naturii: pădure, râu, mare, deșert.

Undeva, într-o buclă încurcată a neuronilor, zăcea un gând că, având trei săptămâni la dispoziție, copiii s-ar fi documentat și ar fi transformat machetele în materiale didactice veritabile, utilizabile peste timp, în care nu mai știau cum să așeze plantele și viețuitoarele descoperite în materialele auxiliare. Era astfel o provocare de învățare prin descoperire.

Ți-ai găsit… Vrabia mălai visează!

Ce-i drept, unii s-au străduit, cam din a doua săptămână, să se organizeze, să strângă materiale. Alții – nici măcar în ziua de dinainte nu știau clar ce vor face în seara aceea, ca să prezinte a doua zi la școală.

Nu s-au așteptat însă ca eu să îmbin cele două ore, de avap și științe, și să le cer să-și prezinte macheta în cadrul celei de-a doua activități. Întrebările erau simple: ce mediu de viață reprezinți, ce „vedem“ acolo, pe principiul că, dacă îmi spui că e albă, nu e neagră, eu nu te contrazic.

Dezamăgire mare. Vedem „copaci“, „păsări“, „pești֧“. La animale am stat mai bine, până am ajuns pe la șarpele cu zurgălăi (așa arăta versiunea din plastic), dar cu mențiunea că e „alt șarpe“. Bun. Ce șarpe? Dacă l-ai pus lângă apă, zi-mi o specie! Nu s-a putut. Cu greu am scos câteva specii de arbori.

Medii de viață: râul, pădurea, marea, deșertul

Au recunoscut că nu s-au documentat, că s-au grăbit să facă ceva, să fie, nu s-au gândit o clipă mai departe de montaj. Excepție au făcut câteva machete, o dioramă cu un castor, cu copacul dărâmat peste râu, având și o secțiune pentru adâncul râului, un deșert (Mojave), cu joshua-tree, realizat din plante aromatice lipite, și o pădure de amestec, foioase și conifere.

Medii de viață: râul, pădurea, marea, deșertul

Concluzii

Am constatat că noțiunile transcend cu greu granițele disciplinelor, mai ales că proiectul îmbina noțiuni de geografie – stratificarea vegetației pe altitudine, dar și de științe ale naturii, chiar dacă era, în esență, un proiect la avap.

Nu știu, la modul cel mai sincer, unde va ajunge școala românească dacă vom tolera abordări atât de superficiale ale unor proiecte. Elevii par mulțumiți să bifeze ceva, să urmeze revoluționarul „fă-te că muncești“ și apoi să strige, ca din gură de șarpe, că ce nu e bine, ce n-a făcut de nu a primit nivelul maxim la evaluare.

Tot se susține că nu se dorește competiție între copii. Dar atunci când trebuie să fii în competiție cu tine, eu știu că trebuie să te dai peste cap să prezinți cea mai bună versiune a ta, să știi că mai mult de atât chiar nu puteai face.

I-am văzut că își admirau rezultatele sau se amuzau la unele combinații. Însă nu am văzut vreodată un strop de ambiție, măcar să-și încerce puterile să vadă dacă pot reuși ceva asemănător. Pur și simplu trec mai departe, iar atitudinea aceasta nu încetează să mă uimească în fiecare zi.

Casuta pentru pasarele din carton – proiect de decupaj

Acum ceva vreme am pus pe lista de „idei de primăvară” o căsuţă pentru păsărele. Mi se pare mult mai amuzant să construieşti ceva cu mânuţele tale şi, cum încă nu avem vârsta să o realizăm din lemn, vom face o machetă din carton. Modelul pentru print (pe care îl găsiţi aici) are trei pagini, puteţi printa pe trei cartoane de culori diferite pereţii verticali pentagonali, acoperişul, şi ceilalţi trei pereţi, apoi puteţi decora căsuţa după inspiraţie, folosind desene colorate (le realizaţi înainte de a decupa modelul) sau aplicaţii diverse.

Ultima pagină a modelului reprezintă un ghid de asamblare, unde se lipesc toate aripioarele. Regula la astfel de proiecte este simplă: pe linia continuă se decupează, pe linia punctată se îndoaie. Aveţi nevoie de un pix şi o riglă. După ce aţi decupat, trasaţi cu pixul şi rigla toate liniile punctate, apăsând pe carton. Veţi crea un „şanţ” de îndoire, şi veţi obţine muchii drepte.

Începeţi asamblarea cu peretele din spate (cel fără fereastră rotundă), căci pentru a închide apoi căsuţa aveţi nevoie să utilizaţi fereastra pentru a lipi urechile pe interior.

casuta pentru pasarele

Dacă nu aveţi imprimantă, şi doriţi să construiţi manual o astfel de căsuţă, aveţi nevoie de o trusă de geometrie (riglă, echer, raportor, compas). Începeţi prin a desena pentagonul de bază, urmărind ca laturile dinspre vârf să fie mai lungi. Puteţi urmări orientativ modelul pentru print, şi chiar să măsuraţi direct pe monitor unghiurile necesare. Modelul care ilustrează acest articol este unul realizat manual, de când imprimanta mea e pe tărâmuri mai bune şi nu se mai lasă folosită. Pentru acoperiş am decupat dintr-un carton auriu, reciclat de la un tort. Dacă consideraţi util, pot pregăti un tutorial video despre cum confecţionăm manual o astfel de căsuţă. Îmi puteţi lăsa mesaj la acest articol.

Proiectul a fost pregătit pentru tema săptămânală a năzdrăvanilor, unde veţi găsi în curând mai multe modele de căsuţe realizate de copii.

Atelierul de creaţie

Muzeul Cailor Ferate Romane (CFR) – Bucuresti, Calea Grivitei

Muzeul CFR BucurestiPrintre multele muzee care există în Bucureşti, dar cărora vizitatorii le trec pragul foarte rar, este şi muzeul CFR din Calea Griviţei. Recunosc, ca bucureştean de vreo 14 ani, că ştiu de ceva vreme de existenţa lui… şi am reuşit să-l vizităm la a doua tentativă. Prima dată ne-am dus tocmai în zilele în care muzeul este închis, şi copiii au fost dezamăgiţi. Mda, cine s-a gândit că, pe lângă ziua de luni, când toate muzeele sunt închise, acesta e închis şi marţi!?

Am revenit, la orele 10 trecute fix. Am luat prin surprindere întreg personalul: vizitatori fix la deschidere… mai că nu auzeam aşa, în surdină, pe Flo, din "Cars"… clienţi! vin clienţi! Preţul… mic de tot. 3 lei adulţii, 1 leu copiii. În schimb taxa de fotografiere este 12 lei.

Muzeul este mic, dar fain. Foarte multe machete, tipuri de vagoane, şi, spre deliciul copiilor, o dioramă funcţională cu macheta gării Predeal. Plus un trenuleţ electric, controlat cu telecomandă, ce putea merge înainte şi înapoi. Hmmm… le-a deschis pofta de trenuleţe, parcă văd că iar scot setul cu Thomas, şi întind şinele prin toată casa…

Ce ne-a mai plăcut foarte mult a fost macheta unei maşinării imense, pentru săpat tuneluri. Andrei a mai poposit la diverse maşinării de telegraf, la telefoanele de epocă… şi a descoperit şi colţul dedicat inginerului favorit, Anghel Saligny. Am examinat machetele, am văzut pe unde luau fochiştii cărbunii şi cum îi aruncau în cuptor. Am văzut şi vagoane pentru animale mici, pe care recunosc că nu le-am văzut niciodată în realitate. Şi, ceva la care nu ne-am aşteptat, macheta staţiei de metrou Eroilor, cu părţile "invizibile" călătorilor.

Muzeul CFR Bucuresti: Prima locomotiva care a circulat de la Bucuresti la Giurgiu, in 1869

Muzeul CFR Bucuresti

Nu aveţi nevoie de mai mult de o oră pentru a vizita cele patru săli ale muzeului. Şi, dacă aţi pierdut trenul… sau cel aşteptat are întârziere, intraţi în muzeu. Sau programaţi o vizită. Merită.

PS. Iată ce am găsit despre muzeu:

MUZEUL CAILOR FERATE

Prezentare generala

Orice asezare, indiferent unde s-ar afla, se distinge intr-un fel sau altul prin originalitate, fiecare avand un trecut propriu.
Amintirile trecutului capata personalitate din punct de vedere cultural si istoric prin intermediul caselor memoriale sau al muzeelor. In aceste lacasuri sunt pastrate mereu vii in ochii si constiinta oamenilor evenimente semnificative din viata si activitatea unor personalitati care au influentat cursul istoriei.
Indiferent de specificul unui muzeu, acesta promoveaza insesi ideile de cultura si civilizatie.
Capitala Romaniei are un intreg ansamblu muzeistic, de renume atat in tara, cat si in strainatate. Un loc aparte il ocupa Muzeul Cailor Ferate. Aici gasim o particica din inima si sufletul oricarui ceferist.
De aceea, pentru a intelege mai profund unele aspecte legate de activitatea Muzeului CFR vom face o succinta trecere in revista a istoriei si exponatelor sale.
In anul 1924 a aparut ideea infiintarii unui muzeu al cailor ferate, fapt pentru care au fost salvate de la dezmembrare sau de la distrugere mai multe locomotive si vagoane vechi, pana atunci ratacite prin diferite depouri, asteptandu-si momentul cand vor fi trimise la "fier vechi". Atunci a scapat de la casare legendara locomotiva Calugareni, una dintre primele locomotive care au circulat pe linia de cale ferata Bucuresti Filaret–Giurgiu.
Ca o solutie de moment s-a recurs la gararea pe liniile din parcul Stadionului Giulesti a intregului material rulant salvat. Practic, aici s-a format nucleul Muzeului Ceferistilor, care s-a inaugurat la 10 iunie 1939, cu ocazia aniversarii a 70 de ani de la deschiderea liniei Bucuresti Filaret–Giurgiu, in cadrul serbarilor "Ceferiadei". Toate celelelalte exponate au fost etalate in conditii improvizate, intr-o sala de 45 m lungime din cadrul arenelor aceluiasi stadion. 
In primavara anului 1953 a fost amenajat – in actuala cladire din Calea Grivitei 193 B – Muzeul Tehnic al Cailor Ferate, a carui deschidere a avut loc cu ocazia sarbatoririi centenarului liniei Bucuresti Filaret–Giurgiu, in anul 1969.
Colectiile au fost completate si imbogatite treptat, de-a lungul timpului, cu documente originale, cu machete migalos executate, fotografii de epoca, uniforme, ceasuri si multe altele.
Din ordinul conducerii Ministerului Transporturilor s-au fisat si inregistrat in actele contabilitatii Centrului de Perfectionare o multime de exponate originale reprezentand vagoane, pluguri si locomotive cu aburi. Acestea sunt in custodia Muzeului CFR si sunt pastrate in incinta unor depouri din tara. De exemplu, locomotivele cu aburi de la Muzeul de Locomotive de la Depoul Sibiu, in majoritate covarsitoare, sunt proprietatea Muzeului CFR din Bucuresti.
In prezent se fac eforturi pentru a reexpune in curtea muzeului locomotiva cu aburi de cale ingusta 763.106, care actualmente este depozitata in conditii precare.
Putem enumera cateva locomotive cu aburi care fac parte din patrimoniul national:

• locomotiva cu abur 046 CALUGARENI, de la Depoul Bucuresti Calatori;

• locomotiva cu abur 1467, de la Depoul Sibiu;

• locomotiva Diesel Electrica 241-242, de la Depoul Dej-Triaj.

Alaturi de acestea, in incinta Muzeului Cailor Ferate sunt exponate care fac parte, de asemenea, din patrimoniul national:

• firmanul sultanului Abdul Medjid din 1857;

• masa de cabinet, cu placa de marmura, ce a apartinut inginerului Anghel Saligny;

• pulverizatorul Gheorghe Cosmovici;

• injectorul de pacura Theodor Dragu;

• certificat de activitate al inginerului I.V. Cantacuzino emis de Caile Ferate Elvetiene.

Practic, in muzeu se afla materializata o adevarata istorie fragmentara a cailor ferate, pe care oricand este bine sa o rememoram.
In salile muzeului exponatele sunt prezentate publicului larg in mai multe moduri.
Sala principala adaposteste machete de locomotive cu abur, lucrate artistic, printre care la loc de frunte se afla renumita Pacific.
Tot aici este o enorma diorama care infatiseaza, prin exponatele sale, evolutia vagoanelor si a locomotivelor de-a lungul timpului. In mijlocul acesteia incanta privirea o superba garnitura a unui tren de epoca, alcatuita dintr-o locomotiva cu abur 231, plus doua vagoane de marfa, unul acoperit si altul descoperit. Garnitura are o lungime de 9 m, locomotiva fiind de 5 m, cu tot cu tender.
Descoperim, apoi, placi (unicate) ce au fost montate pe vechile locomotive cu abur: Maffei, Hanomag, Resita si altele.
Macheta functionala, demonstrativa, pe care circula minitrenulete intr-un decor interesant, este un punct de mare atractie pentru copii.
In sala mijlocie exista machete de vagoane de marfa si de calatori care reproduc pana la cele mai mici detalii modelele adevarate. Tot acolo exista o masa a impiegatului de miscare din secolul al XIX-lea, dotata cu toata aparatura specifica. De asemenea, avem expuse: o centrala de ceasuri Siemens-Halsche, vechi unelte de lucru la calea ferata, precum si un drapel care a apartinut societatii sindicale a mecanicilor de locomotiva din Cluj din anul 1927. Acesta face parte din patrimoniul national.
Sala din mijloc mai gazduieste o bicicleta mecanica (drezina) care circula pe calea ferata intre cele doua razboaie mondiale.
Un interesant tunel desparte salile intre ele. Un hol de trecere adaposteste felinare cu gaz originale. Ca o curiozitate, tot aici putem admira un minifelinar care functiona cu ulei de rapita, folosit de catre insotitorul de tren. 
In ultima sala sunt exponate de mare valoare istorica ce ar face cinste oricarui muzeu al lumii. Dintre acestea, putem mentiona:

• biroul original al inginerului Anghel Saligny (masa de lucu, calimara argintata, ochelari, tablouri, covor, trusa tehnica si o masa din marmura cu vechea harta a tarii), donat de familia sa – patrimoniu national;

• teleimprimator rapid Hughes (30 de cuvinte/min., fara decodificarea mesajului, cu un design unic – clape de pian);

• firmanul sultanului Abdul Medjid (1857) – de concesionare a liniei de cale ferata Cernavoda–Constanta;

• dosarul de rascumparare a liniei in 1862 de catre Statul Roman;

• teleimprimator Siemens cu taste metalice;

• sabie – tinuta de gala – CFR;

• medalii de o valoare deosebita;

• uniforme, sepci, ceasuri din toata Europa;

• cutia de unsoare Gheorghe Cosmovici – o mare inovatie care facilita functionarea locomotivei cu abur cu posibilitatea schimbarii uleiului la trei ani;

• piese originale de la vechile locomotive cu abur.

Toate aceste exponate sunt adevarate marturii ale perioadei de inceput a cailor ferate. Fiecare are o semnificatie anume, distingandu-se prin mesajul istoric pe care il reprezinta.
Muzeul CFR ocupa un loc aparte in peisajul cultural al Capitalei. Aici fiecare lucrator al Cailor Ferate se regaseste sufleteste, rememorand cu piosenie trecutul si munca inaintasilor.
Fiecare dintre noi, vizitand un muzeu, poate deveni, dupa cum scria marele Octavian Goga, un "drumet statornic al lumii vesnic neschimbate". 
Muzeul CFR isi asteapta cu drag oaspetii.

Muzeograf Camil Gheorghe Pavel

Text preluat de pe: http://www.cfr.ro/jf/romana/2000_6/muzeu.htm

Primavara… la panou

Printre activitaţile de primăvară de la grădiniţa Irisucăi a fost şi realizarea unei machete de primăvară, ca parte într-o activitate mult mai amplă. Ca de obicei… ajutăm, dacă se poate… Am reuşit acum să ajung să pot şi fotografia creaţia.

A fost realizată pe o bucată de polistiren (dintr-acela de izolat pereţii), iar o parte din materiale au fost printate şi decupate. Modelele pentru o parte din ele le găsiţi aici, restul… puteţi improviza, după model. La realizare au participat colegii din grupă, şi rezultatul este satisfacator. Acum au propriul lor tablou de primăvară, sursă de inspiraţie pentru toate desenele de sezon…

Macheta de primavara

Atelierul de creaţie

 

Titanic. Carte 3D, Editura Teora

Titanic. Editura Teora. Carte 3D Printre cadourile cu care Moş Crăciun de la Teora i-a dat pe spate pe copii a fost si cartea despre Titanic. M-a lăsat pe mine cu gura căscată, căci ce reacţie poţi să ai în momentul în care o deschizi, linistit, şi în faţa ochilor ţi se desfăşoară o machetă impresionantă de 1m? Nu vreau să mă gândesc ce reacţie au avut cei care l-au văzut prima dată… real. Iris habar n-avea ce era cu vaporul ăsta, dar Andrei era la curent cu faptul că pe 14 aprilie s-a scufundat un vapor mare care mergea la New York. Acum îl vedea.

Vacanţa nu ne-a lăsat prea mult să aprofundăm materialele incluse, dar cum în seara asta rulează filmul pe tv, am citit cartea împreună. Până acum copiii s-au amuzat studiind macheta, şi interiorul, prin ferăstruicile deschise, harta cu punţile navei, copia după singurul bilet rămas de la un pasaget de clasa întâi, care nu a mai plecat. Oare cum s-a simţit reverendul Stuart Holden, având pe birou, o viaţă întreagă, înrămat biletul?

Pachetul include şi o copie după meniul ce se servea pe navă. Recunosc că de multe dintre cele de-acolo nu am auzit în viaţa mea, dar ce au constatat şi copii: mâncau foarte sănătos. Cred şi eu, habar n-aveau acum 100 de ani ce-s alea "E-uri", iar somonul, carnea de vită, făceau parte din alimentaţia curentă. Până şi la clasa a treia se mânca sănătos. Dimineaţa: terci din făină de ovăz şi lapte, heringi afumaţi, cartofi în coajă, omletă cu şuncă, pâine proaspătă cu unt, marmeladă, ceai, cafea. La prâz: supă de orez, pâine proaspătă, pesmeţi, friptură de vită cu sos brun, porumb dulce, cartofi fierţi, budincă de prune cu sos dulce, fructe. Gustarea de la ora 5: carne rece, brânză, murături, pâine proaspătă cu unt, compot de smochine cu orez, ceai. Cina: terci, pesmeţi, brânză.

Titanic. Editura Teora. Carte 3D

Dintre pliantele incluse, cel mai mult l-a fascinat copia după ziarele din epocă, The New York Times şi The Daily Mirror. Trebuie să recunosc că, deşi scrisul este foarte mic, tot am stat să buchisesc un pic. Nu citeşti în fiecare zi un ziar de acum 100 de ani, nu?

Titanic. Editura Teora. Carte 3D

Pliantul cu schema navei este foarte detaliat, poţi pierde ore studiind aşezarea. Oare cât ţi-ar fi luat să-l vizitezi? Hmmm… ce păcat că nu s-au gândit să facă încă un parc "Titanic", cum e cel de la Disneyland. Pun pariu ca ar avea mare succes. Pe verso sunt câteva informaţii despre cei care s-au aflat la bordul vasului, sau mai norocoşi în acea zi. Cel mai mult m-a impresionat povestea a doi copii, fraţii Navratil, răpiţi de tatăl lor după divorţ. A plecat cu ei în America, sub nume fals. În momentul naufragiului, i-a urcat într-o barcă de salvare. El s-a înecat, dar mama şi-a recunoscut copiii într-o poză din ziarele vremii, şi a mers în America pentru a-i regăsi.

Citind cartea, am aflat şi lucruri pe care nu le ştiam. Dintre acestea… de exemplu, că nu au avut binoclu pe vapor, şi că supravegheau marea doar cu privirea. Dacă mă gândesc bine… dacă tot le era aşa teamă, şi nu vedeau nimic, de ce nu foloseau la intervale regulate rachete de semnalizare!? A doua… că cel de-al patrulea coş era fals. Era aerisire pentru cambuză, şi a fost pus pentru că armatorii au considerat că vaporul ar arăta "ciudat" fără el. Şi al treilea… că informaţiile despre gheţari au ajuns pe vas, dar nu şi la cine trebuie, au rămas în cabina telegrafiştilor.

Am urmărit pas cu pas rezumatul momentelor importante ale naufragiului. În final, misterul care a învăluit evenimentul atâta timp a fost spulberat, în 1985 fiind descoperită epava. Carena nu a fost spintecată, plăcile au fost îndoite, niturile tăiate, şi de aici fisura. Se pare că materialul folosit nu a fost de o foarte bună calitate.

Titanic. Editura Teora. Carte 3D

În ferestrele de lângă machetă se deschid, în variante pop-up, sălile principale: restaurantul franţuzesc, puntea de comandă, sala de recepţie de la clasa întâi, sala de gimnastică, terasa cu palmieri, sau scara principală, care apare şi în film. Recunosc că aş vrea să văd un album cu fotografiile lui Francis Browne, un fotograf care a călătorit cu Titanicul, şi care a coborât la ultima escală europeană, în Queenstown…

Info preţ: Teora.ro, Elefant.ro, Libris.ro, eMAG.ro  | Biblioteca Năzdrăvanilor

Primavara in gradina mea. Macheta piticilor din Stalpeni, Arges

Suntem o echipă de copii neastâmpăraţi, dar deosebit de isteţi. Primăvara a intrat pe fereastra clasei noastre şi ne-a cucerit sufletul cu farmecul şi prospeţimea ei. Dând dovadă de atâta generozitate, noi ne-am hotărât îndată s-o sărbătorim cum se cuvine. Şi pentru că ne place munca, nu am stat prea mult pe gânduri şi am pornit la treabă. Mai întâi am pictat, decupat şi asamblat căsuţele, apoi am decorat macheta cu flori, copaci înfloriţi, gâze şi fluturi confecţionaţi chiar de noi.

Macheta de primavara. Colaj

Macheta de primavara. Colaj

Macheta de primavara. Colaj

Dar nu am lucrat chiar singuri…În ajutor ne-au sărit imediat picii de la grădiniţă şi treaba a mers ca pe roate. Poate munca nu ne-ar fi fost atât de plăcută fără cele două doamne: Mitoi Gianina şi Tudose Roxana. Dumnealor ne-au ajutat permanent cu sugestii şi solutii atunci când ne mai împotmoleam. Oricum, pe parcursul a câteva ore de curs, treaba a fost terminată. Suntem foarte încântaţi de ceea ce am realizat! Sperăm să vă placă şi vouă!

Clasa I şi Preşcolarii de la G.P.N. – Gr. Şc.Ind."I.C.Petrescu", Stâlpeni, Argeş

Macheta de primavara. Colaj

Macheta de primavara. Colaj

Pentru a vota această machetă:

  1. Daţi un click pe contorul de vot (mai jos, cinci picături de culoare).
  2. Adăugaţi un comentariu.

Voturile vor fi validate numai dacă îndeplinesc simultan ambele condiţii de mai sus.

Vezi pagina principală a concursului si celelalte machete

Vezi rezultatele concursului

Primavara in gradina mea. Macheta Oanei si Roxanei

În grădina noastră Zâna Primăvara a venit înconjurată de buburuze, fluturaşi, furnicuţe şi şi-a făcut din şnuruleţe de mărţişor un leagăn în pomişorii înfloriţi. Când se leagănă, suflă un vânticel cald care scoate prin iarbă gândăceii, trezeşte din hibernare ursuleţul şi aduce fluturaşi, floricelele ies la lumină şi muguraşii copăceilor se ivesc.

Macheta de primavara. Colaj

Macheta de primavara. Colaj

Macheta de primavara. Colaj

Pentru a vota această machetă:

  1. Daţi un click pe contorul de vot (mai jos, cinci picături de culoare).
  2. Adăugaţi un comentariu.

Voturile vor fi validate numai dacă îndeplinesc simultan ambele condiţii de mai sus.

Vezi pagina principală a concursului si celelalte machete | Despre Oana si Roxana

Vezi rezultatele concursului

Primavara in gradina mea. Macheta Theodorei

Totul a început cu ideea de a grăbi venirea primăverii… Zis şi făcut… părinţii şi piticul Theo, ne-am pus pe treabă şi am început să ne adunăm cele necesare pentru realizarea machetei cu decorul de primăvară.

Macheta de primavara. Colaj

  • am făcut rost de bucată de scârţâitoare de la un prieten;
  • ne-am apucat de defrişat boscheţii din faţa blocului pentru a avea cei 4 copăcei de pe machetă (crenguţele le-am pus în apă şi surpriză………după o săptămână acestea deja făcuseră nişte frunzuliţe mici);
  • am printat mai mulţi fluturaşi, pe care Theodora i-a colorat cu toate cariocile din dotare… nu sunt puţine…… există acolo şi nişte floricele pe care le-a colorat însă cu creioanele ei preferate;
  • Macheta de primavara. Colaj

  • am printat şablonul la floricelele şi frunzele de pe machetă, iar Theodora s-a apucat de decupat cu forfecuta;
  • pe macheta am mai pus şi nişte floricele de frezii care au fost presate îin agendă……
  • la gărgăriţe ne-a ajutat şi tăticul Theodorei, deoarece acestea sunt făcute din ipsos……Theodora doar le-a pictat;
  • băncuţa a fost realizată din câteva betişoare de scobitori şi 2 bucăţele de carton decupat de Theo (tati a lipit după aceea băncuţa cu prenandez….deoarece Theo nu are atâta îndemânare şi în plus era murdară de prenanadez pe mânuţe…. )
  • leagănul recunosc a fost ideea mea, dar l-am realizat împreună cu Theo, ea a tăiat sforile şi a decupat cartonul… după care împreună ne-am chinuit să legăm  sforile ca să-i dăm forma finală;
  • Macheta de primavara. Colaj

  • la copilaşii de pe leagăn m-am chinuit eu cu confecţionarea lor din puţin material şi putina lână, să-i fac după nişte mărţişoare…că nu puteam să lăsăm legănuţele goale;
  • gărduleţul a fost realizat din nişte beţe de frigărui lipite cu prenandez;

Şi cam atât… de rezultat suntem foarte mândri… ne-a luat ceva, timp dar a meritat… a venit şi primăvara după atâtea flori şi fluturi…..Theodora deja se joacă cu păpuşile în părculeţul realizat de ea.

Pentru a vota această machetă:

  1. Daţi un click pe contorul de vot (mai jos, cinci picături de culoare).
  2. Adăugaţi un comentariu.

Voturile vor fi validate numai dacă îndeplinesc simultan ambele condiţii de mai sus.

Vezi pagina principală a concursului si celelalte machete | Despre Theodora

Vezi rezultatele concursului

Primavara in gradina mea. Macheta Irisucai si a lui Andrei

Recunosc, am fost mai puţin motivaţi. În afara concursului, fără un stimulent, cel puţin Andrei nu s-a zbătut prea tare să realizeze ceva. Aşa că cel mai mult am muncit cu Irisuca.

Pomişorii i-am luat din gardul viu din faţa blocului. Sper că nu l-a durut prea tare, dar oricum urma să fie cosmetizat de primăvară. Floricelele sunt mototoale mici de hârtie creponată, lipite cu aracet.

Macheta de primavara. Colaj

Floricelele din poiană sunt realizate prin quilling, şi prinse cu ace cu gămălie.

Animalele sunt în cea mai mare parte realizate din ciucuri. Broscuţa, oiţa, buburuza, pisicuţa – au fost semi-confecţionate, căci le-am avut din cărticica de la Teora, dar puişorii, iepuraşii, şi găina le-am confecţionat noi.

Macheta de primavara. Colaj

Fundalul l-au pictat copiii… într-o seară în care inspiraţia le-a fost bun prieten.

Fluturaşii şi cei doi pui de rândunică sunt prinşi pe fir de naylon. Copăcelul din plastilină din dreapta este de fapt stâlpul de susţinere al firelor invizibile. Din păcate la fluturaşi Andrei n-a avut chef de colorat, şi i-a expediat… :(. Asta e, poate data viitoare.

Băncuţa este realizată din plastilină şi beţişoare de bambus, iar pe ea stă o fetiţă (supravieţuitoare din colecţia de mărţişoare) şi prietenii ei, o buburuză şi un ursuleţ.

Macheta de primavara. Colaj

Ultimele intervenţii au fost melcii, unul al meu, unul al Irisucăi, şi pârâiaşul din grădină pe care înoată patru lebede. Lebede a vrut Iris, aşa că le-am confecţionat. Andrei a chinuit una dintre ele, a avut nevoie de intervenţie ca să stea dreaptă.

Vezi pagina principală a concursului si celelalte machete | Despre Andrei şi Iris

Primavara la noi acasa (II)

Nu am avansat cu lucrările aşa cum speram eu, ne-am luat cu altele… şi tot aşa, până când aseara am zis că e musai să mai lucrăm un pic, acum vine ziua de duminică… şi, chiar ca participanţi onorifici la concurs, tot trebuie să muncim.

Mi-a venit ideea de a crea un fundal pictat pentru machetă. Nu de alta, dar tot căutam un perete alb lângă care să o fotografiez… am prins între ele câteva coli de desen, am instalat acuarelele în mijlocul casei, şi, văzând entuziasmul "debordant" din jurul meu m-am apucat să pictez singură. N-am apucat decât să fac câteva linii la căsuţă, ca s-a trezit Irisuca… pot să fac eu un soare? Şi a luat o pensulă… Apoi am început să schiţez un munte. Ştiu şi eu să fac un munte! – Andrei. Hmm… mi-am zis… să vezi că până la urmă reuşesc să-i atrag.

Şi să nu-mi vină să cred, m-au dat la o parte. S-au apucat care-mai-de-care să anime pensulele, şi să nu se mai oprească.

Nu ştiu ce le-a plăcut mai mult. Formatul atipic la foii… sau să lucreze împreună?! Cert e că m-am amuzat pe margine. Şi cu fiecare secundă care trecea, eram mai fericită. Lucrau împreună, şi nu se certau…

Dacă la prima vedere pare abstract, iată câteva puncte de reper:

  • sus, deasupra munţilor, sunt păsări.
  • petele roşii de pe munţi sunt flori.
  • chestia albastră, cu margine roşie, ce pare un râu, sau un dragon chinezesc, este un topogan imens, pe care ar vrea Irisuca să se dea.
  • în jurul casei este un gard, iar la mijloc, un podeţ.
  • în dreapta casei, un pârâiaş.
  • o floare umanizată, cu ochi
  • în dreapta, e ursul păcălit de vulpe. Ursul, normal, cel maro, şi vulpea- roşcată. N-am prea înţeles ce face ursul…