Pavilion Quechua Arpenaz Base

Când țânțarul mic strică vacanța mare

Ar fi poate mai bine să spun când țânțarul mic din roiul mare… așa ar fi mai aproape de realitate. Uneori, oricât de mult ți-ai pregăti vacanța, există „acel moment” când planurile nu funcționează. Știi că vor fi țânțari. Iei haine potrivite. Iei spirale anti-țânțari. Creme de dat preventiv. Creme de dat după ce inevitabilul s-a produs. Ba chiar și medicamente dacă lucrurile se încing… te pregătești sufletește. Îți spui că iarna nu-i ca vara e o poveste… și totuși, inexplicabil, timpul zboară și la ceasul fatal 20:30 trecute fix, țânțarii din deltă, mici și nemâncați, se ridică… și vânează orice milimetru pătrat de piele au la îndemână.

Așa am pățit în prima zi la mare, anul acesta. Și nu se pune că nu avem experiență… nuuu, mergem aici de niște ani buni. Nu ne-au mâncat „pe pâine” niciodată. I-am așteptat mereu, pregătiți. Acum însă s-au răzbunat crunt. Vina e a noastră. Am preferat să stăm toată ziua la umbră, să amânăm momentul instalării corturilor pe diverse motive, ba că arde soarele, ba că mai facem o baie, ne uscăm și apoi… cert e că la ora fatală noi eram încă în costume de baie și cu ancorele neprinse.

Nemâncații… au acționat în consecință. Au luat aperitivul și se pregăteau de felul 1 până am ancorat noi și a doua folie. Am lăsat totul baltă și-am intrat în apă. Dihăniile, după noi. Așa cum Nică bocea după hainele lui, așa ne uitam și noi cu jind în depărtare, unde era mașina… și unde… se găseau și hainele noastre groase… Într-un final, mi-am făcut curaj. Am lăsat copiii în apă, m-am dus și-am luat din bagaje orice avea mânecă sau craci lungi, i-am scos câte unul și i-am îmbrăcat, i-am uns cu toate cele și, suspinând, am tras la somn.

A doua zi ne-am trezit de-a dreptul furioși. Nu ne venea să credem că nu ne-am dat seama… și am fost hrană moka pentru dihănii. La micul dejun am evaluat situația. Cortul din anii trecuți mai oferea o soluție. Acum aveam altele noi, ce se pretează la drumeții cu ele în spate, nu la confortul necesar la mare. Adică au loc cât să te strecori pe coate în ele și să dormi. Să ne băgăm la 20:30 deja la somn… parcă nu aveam chef. Dar nici să fim pradă sigură, afară.

Cel mai apropiat oraș – Constanța. Cea mai apropiată sursă de soluții – Decathlon. Am răsfoit oleacă site-ul. Voiam oricum o soluție practică pentru umbră, dar acum problema țânțarilor devenea mai gravă. Decizia finală s-a luat în magazin, în pavilioanele întinse afară. Văzusem deja pe plajă unul, la vecini, care stătea extraordinar de bine în vânt (cu alte cuvinte – nu se mișca).

Pavilion Quechua Arpenaz Base

Pe site nu era acela, doar în magazin, 500+ lei. Dar, deși avea susținere metalică, ce promitea mai multă stabilitate, nu rezolva eficient problema gângăniilor carnivore. Așa că am optat pentru cel alăturat. Seamănă foarte bine cu un cort, are podea cusută, nu intră apa. În plus, se închidea perfect pe oriunde ar fi putut, teoretic, să intre vreun hămesit.

Deși a fost una din cheltuielile neprevăzute pentru această vacanță, ne-a oferit o săptămână de seri liniștite.

Bile albe:
  • nu intră insectele, decât dacă lași ușa deschisă… merge așadar perfect la pescuit – pentru cei care nu stau cu bățul în baltă, se înțelege!
  • este foarte stabil la vânt (și acolo chiar bate). Contează, normal, și să pui ancorele cum trebuie, în unghiul indicat de cusătură. E drept că nu am folosit ancorele din dotare, care sunt ancore de pământ, ci pe cele de nisip, pe care le aveam noi.
  • umbra este moderată. Protecția UV, măsurată cu senzorul de la telefon, o plasa la acest nivel. Am suplimentat cu un cearceaf ușor, mai ales la ceasurile amiezii, și am lăsat deschise toate ferestrele. Nu a fost o soluție perfectă, pentru viitor mă gândesc la altele. O folie de supraviețuire suficient de mare, undeva 3x3m, ar fi minunată, dacă există, căci am pus spre sud peretele care nu are nicio fereastră, și i-ar prinde bine o acoperire.
  • poate fi folosit drept cort, dacă vremea permite. După ce ne-am instalat fericiți la umbra lui, am adus măsuța, scăunelele, veselă, primus, accesoriile de plajă, ne-am dat seama că ar trebui să lăsăm peste noapte, aici, nepăzite, toate acestea… Știrile de la începutul verii anunțau chiar rulote jefuite în camping păzit și nu am riscat. Și cum nici chef să le tot cărăm dus-întors la mașină nu aveam, am mutat izoprenele și sacii de dormit aici, și am strâns cortulețele. Însă trebuie ținut cont că peretele care se deschide total nu se și închide ermetic cu folia exterioară, iar dacă suflă vântul, bate exact la nivelul de dormit.
Pavilion Quechua Arpenaz Base

Prima seara liniștită

Bile negre:
  • primul lucru care m-a scos din sărite a fost fermoarul de la ușă, care nu are dublu sens, așa cum sunt obișnuită. Stresați să deschidem ușa cât mai puțin ca să nu intre țânțarii, fermoarul simplu a fost o adevărată provocare de rapiditate în execuție. Între ora 20:30 și 22:30 nu se mai ieșea afară decât dacă era într-adevăr o urgență. Același minus îl are și peretele cu plasă, care, deși se strânge frumos în săculeț după ce o desfaci, nu o poți deschide parțial sau în orice poziție dorești.
  • ai nevoie de măturică și făraș, să poți scoate nisipul în timpul folosirii. La final l-am scos ușor, pe tot odată, dar pe parcurs, îl tot băgam „sub preș”, adică sub rogojină, că cele două accesorii nu au fost pe listă.
  • cred că poate fi folosit confortabil de 4-5, maxim 6 persoane, și cel puțin vreo 3 să fie copii. 8 trebuie să stea cuminți la locul lor.
  • nu există bețe pentru a întinde suplimentar peretele care se deschide. Personal nu am o problemă, că mi-au rămas de la cortul anterior, iar ancore am suficiente. Dar nu strica să aibă.

Nici nu apusese bine soarele… și încerca să cânte „Trei iezi cucuieți”.

Nu l-am testat pe ploaie, și sincer, chiar nu mi-am dorit. Însă toate cusăturile sunt izolate, iar din experiență și studiu cred că face față unei ploi ușoare, dar în acest caz, nu va fi folosit decât ca pavilion ocazional.

Una peste alta, nu regret investiția. E practic pentru ieșiri rapide de weekend, se instalează ușor, dacă nu ești friguros, poți să nu mai instalezi cort suplimentar. Se închide complet, așa că ochii curioșilor nu pot vedea înăuntru.

Voi cum vă descurcați cu umbra și insectele în concediu?

Varianta cu umbreluță de plajă mi se pare cea mai puțin eficientă…

Gândăcei din hârtie

Aventuri la firul ierbii, cu hârtie

Flori şi zâne din panglici de hârtie - Idei creative 76Acum ceva vreme am primit unul din volumele faine ale colecției Idei Creative, Flori și zâne din panglici de hârtie, însă, din dificultatea procurării materialelor, numărul nu s-a ales cu o prezentare aici pe blog. Ce sens ar avea să vorbesc despre carte, dacă nu vă pot arăta ce se face cu ea…?

Nu am uitat însă de panglicile de hârtie, și ideea mi-a rămas în minte până când, întâmplător, am găsit niște seturi pentru confecționat diverse zâne și insecte. Linkul pe care vi l-am dat nu mai are decât albinuța, când le-am comandat eu erau mai multe… cele din imaginile de mai jos și încă câteva, pe care nu le-am terminat încă.

Mi-am dat seama lucrând cu seturile că nu este chiar atât de simplu de modelat panglicile de hârtie, și că încercarea mea de a le substitui cu hârtie creponată ar fi eșuat lamentabil. Însă rezultatul final merită tot chinul.

Gândăcei din hârtie

Gândăcei din hârtie

Setul include materialele de hârtie. Bilele de lemn le-am pictat eu, după sfaturile de realizare a ochilor incluse în volum. Mai greu a fost cu decupajul, căci trebuiau respectate întocmai instrucțiunile, altfel nu ajungea hârtia. Șnururile de hârtie, mai groase sau mai subțiri, erau și ele măsurate. De asemenea, un adeziv cu uscare rapidă, și care să nu înmoaie hârtia/culoarea este mult mai indicat, am avut ceva probleme la culorile puternice rămase pe degete, când urma să lucrez cu nuanțe mai deschise, și riscam să se murdărească.

Închei cu decorul, o carte  – tot de lucru manual, prezentată aici – care, din păcate, nu se mai găsește la noi, dar o puteți comanda aici, la Bookdepository, cu transport gratuit, dacă achitați cu cardul.

Pentru maine, de Martisor

Ne-am pregătit cum se cuvine pentru Mărţişor, şi îl întâmpinăm cu snuruleţele tradiţionale, în ciuda fulgilor de nea care cad chiar acum leganat pe lângă fereastră. Încă de acum doi ani am renunţat la mărţişoarele "cumpărate", şi am optat pentru cele realizate în casă. La început mai stângaci, anul trecut cu mai mult entuziasm, iar anul acesta pot spune că sunt mulţumită. Mulţumită de copii, căci la mine nu stiu cum se strâng cele mai multe de rezolvat exact atunci când aş vrea să îmi petrec timpul cu activităţi mai aproape de sufletul meu. Şi pentru că "mami lucrează", cum spun copiii, i-am rugat pe ei să confecţioneze mărţişoarele anul acesta, atât pentru colegele de la şcoală, respectiv grădiniţă, cât şi pentru rude şi prieteni. Ca o paranteză, nu ştiu ce făceam dacă nu era an bisect, şi azi era mărţişorul…

Sperăm că fiecare strop de suflet lipit de copii, chiar dacă pare neînsemnat şi nu are poleială aurită, să fie apreciat la adevărata sa valoare, căci le-au lucrat cu drag.

Materiale folosite: hârtie, carton, paiete, fulgi, spumă eva, lipici, foarfecă decorativă, ac, aţă albă şi colorată etc.

Am mers pe modelul dat şi săptămâna trecută copiilor ce lucrează pe site, un model ce presupune un grijal cusut. Deasupra – poţi realiza orice, în funcţie de inspiraţie. Câteva zile au tot cusut, cot la cot, amândoi. Iris a încercat chiar să le facă diferite, să îmbine culorile, ce mai, trei zile, cum ajungea de la grădi, nu se oprea. Pentru colegii de grupă a încercat să realizeze acelaşi stil de mărţişor, şi a folosit insecte autoadezive din hârtie buretată (spumă eva). Andrei, pe acelaşi grilaj cusut, a folosit flori realizate cu perforatorul decorativ. M-am cam suparat pe el, căci putea să folosească hârtii lucioase, pentru contrast… dar dacă erau deja făcute, de ce să mai facă altele?! Două flori diferite, şi paiete, şi sperăm ca fetelor să le placă.

Martisoare

Dar Andrei şi-a luat revanşa la mărţişoarele din quilling. L-am văzut că lucrează destul de bine cu cartea în faţă, şi aşa a apărut primul, un mic monstruleţ-marţian, pe care cu greu s-a lăsat convins să îl dea. Am observat şi la copiii de la concurs, se ataşează de micile lor creaţii, şi nu vor să le dăruiască. Dar… încercăm să lucrăm pe ideea că, dacă ţie îţi place atât de mult, imaginează-ţi ce impresie va face altcuiva. Aşa că monstruleţul a fost atribuit unei "persoane importante", care trebuie musai impresionată.

Martisoare

De la monstruleţ a trecut la flori, fluturi, iar eu muream de plăcere văzându-l învârtind foiţele de hârtie, pe care le tăia singurel. Am început să-l laud, şi am produs o altă reacţie, pe lângă umflatul lui în pene. Pitica mai mică, care tot îl lua în braţe pe "e greu, eu nu mă descurc", a pus mâna pe acul de quilling. Mai întâi stângaci, apoi cu din ce în ce mai multă îndemânare, a început să răsucească. Întâi modele simple, de floricele, apoi m-a dat gata când a copiat un puişor realizat de mine anul trecut. A cerut doar un pic de ajutor la cioc şi gheruţe, căci erau foarte mici.

Martisoare

Mai mult, i-am lăsat liberi în faţa cutiei cu "reciclate", adică toate acele mărunţişuri pe care nu le arunci căci nu ştii când vor folosi la ceva. Mai greu să improvizeze, dar au început. Sper ca pe viitor să profite de tot ceea ce au la îndemână. Anul acesta Iris s-a oprit la punga cu fulgi, din care a făcut şi pentru concurs o mască. Aici doar i-am sugerat să adauge ochi mobili, în rest este numai a ei. Şi azi am tras linie. Le-am fotografiat şi le-am pregătit pe grupuri, grupuleţe. Pentru mâine, când, calendaristic, vine primăvara!

Martisoare

Martisoare

Mărţişoarele din cadrul concursului au fost primele care au plecat, în plic, către destinatari, pentru că proba de mărţişor este completată cu un joc la care majoritatea copiilor participanţi s-au înscris. Două dintre cele trei mărţişoare le trimit zilele acestea prin poştă prietenilor de joacă, şi fiecare dintre ei va primi, fără să ştie înainte de la cine, alte două mărţişoare. Nu este prima dată când ne jucăm aşa, dar ştiu că copiii aşteaptă cu nerăbdare un plic pe numele lor. Ai mei au încercat să tragă cu ochiul la tabelul cu adrese, să vadă de la cine vor primi anul acesta, dar nu i-am lăsat. Să aibă şi ei răbdare, la fel ca ceilalţi copii!

Şi cu acestea vă doresc o primăvară frumoasă, mai ales în suflet!

Atelierul de creaţie

Am modelat insecte de primavara

Săptămâna trecută ne-am jucat cu plastilină. Pentru cei deja familiarizaţi cu exerciţiile de pe Talente de Năzdrăvani, nu a fost o noutate. Încercăm să rotim pe cât posibil tipurile de activităţi, astfel încât în fiecare săptămână să realizăm o temă nouă. Etapa trecută copii au modelat insecte din plastilină. Cerinţa minimă specifica numărul de insecte necesare, în funcţie de vârsta fiecăruia. Opţional, insectele puteau fi încadrate într-un tablou.

Dacă unii dintre copii au realizat doar insectele, alţii au dat frâu liber imaginaţiei şi au realizat adevărate tablouri de primăvară. Unii le-au compus numai din plastilină, alţii au folosit tot ceea ce au avut la îndemână pentru a realiza mici opere de artă.

Sper că puteţi identifica cu uşurinţă familia din care face parte fiecare insectă. Uneori recunosc că e cam greu, dar nu ne-am propus să le folosim drept planşe la lecţiile de anatomia insectelor. Doar ne-am amuzat lucrând, iar acum admirăm rezultatele.

Nu am expus toate lucrările aici, le puteţi vedea pe pagina dedicată acestei probe.[aici]

Săptămâna aceasta ne-am propus să ne jucăm cu acuarelele, şi vom picta crenguţe de măr.

Modelaj: insecte de primavara

Modelaj: insecte de primavara

Modelaj: insecte de primavara

Modelaj, insecte de primavara

Modelaj, insecte de primavara