Flori de toamnă – colaj

Nu credeam să scriu vreodată așa ceva, dar am trecut cu bine de coșmarul primei ore de arte. De ce coșmar? Pentru că niciodată nu m-am gândit să am atâtea „proceduri“ la pregătire… Dezinfectarea mâinilor, pregătirea hârtiei, ștanțarea florilor, tipărirea modelelor, dacă mă mânca nasul, mă dezinfectam iar, așteaptă să se usuce mâinile, continuă… Scoate folii de plastic, pune în fiecare o vază, 5 flori mari, 5 flori mici și două funze… Mi s-a părut că nu se mai termină! Apoi, la școală, dezinfectează-te, scoate-le pe toate din pungă și așază-le pe bănci, înainte să vină copiii. Tot ritualul acesta e descurajant, mai ales când sunt multe elemente și mici de distribuit! În mod normal, toate materialele ar fi stat pe catedră, ei s-ar fi autoservit cu ce aveau nevoie și rezultatele ar fi fost surprinzătoare. Dar acum… toată lumea are același număr de elemente. Însă… după cum vedeți, combinate diferit.

Proiectasem această temă de la sfârșitul verii, de când am fost iar în angro și m-am blocat la raftul cu perforatoare. Mi s-au lipit de degete modelele acestea două de – nici nu știu cum să le zic – altfel decât crizanteme. Îmi imaginasem atunci mai multe suprapuse, de nuanțe asemănătoare, răsucite și volumetrice… Doar că am simplificat și bine am făcut, unele nu au ajung întregi pe hârtie nici în această variantă simplă.

Tema nu avea de fapt prea mult de-a face cu florile de toamnă, ci cu faptul că vaza trebuia decorată cu liniile pe care le-am învățat noi în această săptămână la matematică: verticale, orizontale și oblice. Era și o probă de colorat și am constatat cu mare satisfacție că încep să controleze bine creioanele și să nu mai depășească conturul. M-am bucurat să văd că au avut propriile variante de colorat. Modelul meu (cel cu fundal verde) a fost fotografiat și pus pe proiector, dat fiind faptul că dimensiunea reală a acestor mici tablouri este cea a unei cărți poștale. Ar fi fost imposibil să o examineze toți.

Chiar și puse în folii de plastic, tot am avut emoții că nu ajung cu toate la ultima oră. Deși le explic în fiecare zi că ceea ce găsesc pe bancă rămâne neatins până nu le spun eu să ia un anume element… e greu. Ce dacă eu spun să nu umbli, să nu le scoți, mai ales?! Doar nu vorbesc pentru toată clasa, nu? Pentru unii trebuie să vorbești adresat, eventual de câteva ori, ca să priceapă.

Pozele inserate în articol le-am făcut mai mult orbește, întinzând telefonul deasupra băncii, fără să văd exact ce prindeam. Unele sunt și mișcate… Dar în condițiile date, e tot ce puteam face. Îmi lipsește turul galeriei de la finalul orelor de arte, așa că îl pregătesc eu acasă și îl vom admira ora viitoare. Mai avem de lucru la trecut numele artistului pe spate, pentru a rămâne anonime, dar ne străduim. Așa încep să își dea și ei seama cam cât de bine s-au descurcat și ce ar mai fi fost de făcut.

Lucrările ajung acasă, sper eu în portofoliul pe care trebuie să îl organizeze singuri și pe care să am și eu ocazia să îl văd măcar la primăvară!

Florile dispar din prima zi de școală

În toată nebunia acestui weekend încerc și eu să mă bucur că am găsit o potcoavă, îmi mai trebuie doar alte trei și calul! Despre florile sacrificate în prima zi de școală am scris de multă vreme și am susținut ani de zile că unele obiceiuri ar trebui să dispară. Am citit cu jind poveștile cunoscuților din afară, care povesteau că prima zi de școală e una normală, în care bagi copilul pe poartă și îți vezi de ale tale, fără braț de flori…

Nu știu în ce secol școala românească va ajunge din urmă școala occidentală, întâi ar trebui să-și dubleze spațiul și să renunțe la cele două schimburi de clase, însă cel puțin în prima zi de școală vom începe și noi „ca americanii“, că tot ne doream asta!

În prima zi de școală părinții români vor face ceea ce n-a făcut neam de neamul lor: vor băga copilul singur pe poarta școlii cu mâinile goale și ghiozdanul în spate. Sincer nu credeam că în cât mai am eu de trăit apuc s-o văd și pe-asta! Însă niciodată să nu spui niciodată… nu? Și de ce să nu recunosc că eu, ca profesor, mă simt de parcă a murit și capra vecinului. Eu nu puteam să merg să îmi văd copilul la festivitate sau așezându-se în bancă… ei bine, acum suntem toți egali!

Era logic că nu au ce căuta cu flori la școală, din moment ce copiii trebuie să aibă mâinile libere să se dezinfecteze. Și să nu-mi spuneți că putea avea pe braț un coșuleț cu flori ca Scufița Roșie, că asta mi se pare deja deplasat și o încercare doar de a ieși în evidență. Florile intră și ele în categoria „obiectelor“ și cum sunt interzise schimburile de orice tip, normal că nu puteau face excepție.

Așa cum mi s-a părut normal să nu folosim cuierele, căci punem hainele una peste alta, la fel de logic și normal mi s-a părut și cea cu florile, nu era nevoie de lămurire suplimentară. Adică… dacă aș avea teoretic voie să le primesc, atunci de ce nu aș avea voie să mă duc și la bancă să verific tema copilului? Măcar ultima acțiune ar avea un scop nobil.

Cert e că acum, pe lângă toate cele la care renunțăm, la schimbările de comportament ce ne sunt impuse, ești nevoit să pui lacătul și pe tradiții de care societatea noastră nu s-ar fi desprins cu siguranță de bună voie. Cred sincer că trebuie să regândim modul în care noi, ca părinți, sprijinim școala. Un buchet de flori transformat în donație către asociație poate schimba lumea în care trăim.

Voi încheia așa cum închei de obicei, cu un apel să ne folosim capul constructiv. Dacă vreți să faceți un gest cu adevărat frumos pe care doamna să îl simtă nu doar în prima zi, ci în toate cele care urmează, încălțați-i papucii și vedeți de ce ar avea mai mare nevoie. Cum organizează activitatea la clasă? Școala a pus la dispoziție aparatura necesară în sală? Cum să facă ore online dacă nici în mod normal nu folosește tehnologia? Poate are laptopul ei, dar o cameră HD ar ajuta să se vadă mai bine tabla dacă va fi cazul să facem lecții de-acasă. Cum se descurcă vorbind cu masca? Se aude în toată clasa? Poate că un microfon prins la gulerul cămășii și conectat la boxele din clasă ar ajuta-o să nu se forțeze inutil și să vorbească normal, pentru mai multă vreme, iar dacă emite live, cei de-acasă vor auzi impecabil ce vorbește. Sau dacă nu pentru ea direct, pentru clasă – un dispozitiv cu senzor pentru dezinfectant îi poate scurta timpul de intrare al copiilor în sală.

De curiozitate, la clasa la care predați sau la clasa copilului vostru, care ar fi acele lucruri care ar schimba cu totul procesul de învățare?

PS: Succes în noul an școlar!

Lalele și alte flori origami – Idei creative nr. 130

Colecția Idei creative de la editura Casa se îmbogățește în această toamnă cu încă un număr, 130: Lalele și alte flori origami. Chiar dacă nu este sezonul și după titlu volumul s-ar fi potrivit mult mai bine cu primăvara, am găsit cu ușurință două idei care pot fi folosite de Crăciun: o coroniță și un brăduț. Pe lângă acestea, din cuprins mai fac parte:

Floarea-soarelui
Lalea
Coroniţă de primăvară
Grădina de flori
Brăţară
Felicitare de ziua mamei
Felicitare cu frunze 3D
Figurină cu surpriză
Coroană
Ornament cu lalea
Floare sau coroniţă din petale cu două laturi
Ghiveci de flori (poşetă, calendar de Advent)
Îngeraş 3D
Cactus
Lalea îngustă
Ornament pentru uşă
Jocuri cu lalele origami

Relativ simplu de realizat, proiectele pornesc de la două forme de bază obținute din pătrat. Acestea se multiplică și se asamblează în proiectele finale. Pentru jocul de dimensiuni, pătratele au laturi diferite.

Însă volumul nu este lipsit de provocări… așa cum aveam să constat în momentul în care am încercat să realizez unul din proiecte. Aruncasem un ochi, mi s-a părut foarte simplu, aveam un pachet de hârtie origami, m-am apucat de lucru. Am constatat că nu mă ajută, trebuie să folosesc hârtie glasată, căci pătratele utilizate în carte au două fețe colorate diferit. Mi-a fost ușor să tai cu ghilotina pătrate perfecte și pe dimensiunile indicate, verzi și roșii.

Surpriza a venit în momentul în care am citit cu mai multă atenție indicațiile de confecționare a coroniței. Aveam nevoie de hârtie cu două fețe, roșie și verde! Cum așa ceva încă n-am văzut în comerț (pe unde am întrebat se uitau la mine ca la urs!), iar imprimantă color nu am ca să scot câteva coli, mi-a venit ideea să îndoi împreună două coli de culori diferite din pachetul de origami, bazându-mă pe faptul că sunt mai subțiri decât colile normale. Am îndoit pe diagonală, am pus un pic de lipici pe îndoitură, le-a prins între ele ca să nu fugă și am continuat îndoiturile. Cam grosuțe împreună, dar măcar am rezolvat problema celor două fețe diferite. Ce a ieșit puteți vedea mai jos. Coronița este realizată din pătrățele cu latura de 5cm, pentru că am vrut să fac o felicitare. Și așa ies destul de mari (suportul este A5 îndoit), însă nu cred că aș fi reușit să le fac mai mici de atât, îndoind câte două.

Pentru brăduț urmează să caut hârtie glasată, dar din păcate nu am văzut topuri doar cu o singură culoare. Cercetările de pe net mi-au dat ideea colilor de împachetat cadouri, simple, o față colorată – una albă, pe care le-aș putea tăia pe dimensiunile necesare. Cum este gata, revin și cu acesta, căci va fi subiectului atelierului pe care îl voi susține în această toamnă la Gaudeamus împreună cu editura Casa..

Volumul este disponibil până la târgul de carte Gaudeamus pentru precomandă în librăria online a editurii Casa.

Alte imagini din volum:

Ghiveci cu flori – capace reciclate

Uneori materialele nu trebuie căutate, pur și simplu sunt la îndemână. Pentru unii, înclinația de a „recicla” aproape că nu există. Pentru alții… orice lucru poate căpăta un nou sens. Mă uitam acum, când triam din noi hainele copiilor, câte ajung cine știe pe unde și câte la gunoi, că sunt rupte sau nefolosibile. Mi-am amintit de bunica… la ea nimic nu se arunca. Toate prostiile erau sfâșiate și transformate în material util pentru țesut preșuri la război. Iar preșurile acelea… au supraviețuit foarte mulți ani!

La fel a fost și cu capacele din tablou. La sfârșitul primăverii am primit de la Hipp un pachet promoțional. Recomandarea era să le folosim pentru înghețată, în formele speciale… ceea ce n-au apucat însă, copiii le știau și le apreciau, le-au consumat așa cum erau, cu mențiunea că dozele ar trebui ajustate după vârstă (recipiente mai mari pentru cei trecuți de multă vreme de grădiniță). Însă dincolo de conținut, am cerut să îmi păstreze capacele… aveam o idee.

Mi-a luat ceva până am mai luat câteva, apoi până am pus ideea în practică. Le-am lipit cu silicon pe o bucată de placaj OSB, reciclată și ea de la construcția unei căsuțe de păsărele.

Am vrut inițial să le pun codițe din sârmă plușată, cu o fundiță, dar rezultatul a fost nesatisfăcător, m-am enervat și am lăsat-o baltă o perioadă. A apărut altă idee, un ghiveci… dar jumătăți de ghivece nu se găsesc. Și nici nu pot fi tăiate. Soluția: din lut de modelaj să fac eu una. A ieșit binișor… deși aveam alte așteptări. Mi-aș dori un curs de olărit, dar pe bune, nu de joacă, cum fac copiii.

Etapa 2, vopsit cu acrilice lucioase. Nu știu ce mi-a venit cu negru… am stat să dezbat cu Iris decorul și a început cu critica. Păi pe negru nu merge decât ceva foarte simplu. Niște punctulețe colorate… ceva foarte, foarte simplu!

Așa că, inspirat de la floricele de deasupra, am făcut tot floricele, cu o scobitoare. Cu chiu cu vai le-am făcut niște frunzulițe, căci deja Iris comenta că e prea mult, prea încărcat. Planul de a mai face niște linii a fost anulat, pe motiv că decorul inițial, apăsat în lut, e suficient.

Ultima problemă a fost cea a frunzelor, care nu îmi ieșiseră nici la început, cu sârmă plușată. Noroc că se apucase Iris de meșterit ceva, a răsturnat cutia cu accesorii și am văzut frunzulițele de fetru. Sunt autoadezive, dar nu era musai necesar, le puteam lipi și cu silicon.

Compoziția finală a primit calificativul „Satisfăcător”. Cred că se putea și mai bine… însă deocamdată e prima variantă. Continuăm să reciclăm capace și orice lucru care poate deveni interesant. Dacă mai știți produse deosebite care pot fi reciclate creativ, aștept sugestii, căci vara e încă lungă!

Tablou de primăvară cu floricele

În planurile mele de decorat clasa (care în această primăvară se reduc la chestii mai simple, ce nu presupun cățărat pe scară la 4m deasupra solului), am decis să îi pun pe copiii să facă ceva „simplu”. Simplu o fi fost în mintea mea, pentru că… pentru ei… nu a fost chiar așa. În vacanță am mai reușit să facem câteva tablouri, nu neapărat cu flori – am încercat cu buburuze. Arătau destul de bine prinse pe jaluzele, așa că am decis să le facem pe acestea. Decupaj nu era o opțiune, așa că am ajuns la flori din hârtie.

În primul rând, am refolosit distrugătorul de hârtie. Am tăiat și benzi de quilling cu el. Benzile au însă 7mm lățime, nu 3 sau 5 ca cele din comerț. Am tăiat fâșii verzi și colorate. În final s-a dovedit mai practic, benzile mai late s-au lipit mai ușor decât cele foarte subțiri de quilling. Apoi, pentru a ușura munca copiilor – florile le dădeau destulă bătaie de cap – am tăiat eu benzile de carton pentru grilajul din spate, ei doar le-au asamblat. Apoi am imprimat fundița pe coală albă, pe care au decorat-o cum au dorit. De menționat că fundița se decupează integral, inclusiv semicercurile de la extreme, care se folosesc la asamblare.

Floricelele au fost o provocare. Întâi de toate, panglica de 30 cm se rupea pe jumătate. Apoi se realizau trei „plusuri” (le-au botezat ei), care se suprapuneau la mijloc, iar în final rezulta o steluță cu 12 brațe. Fiecare dintre acestea se aducea apoi cu capătul în mijloc, fără a le îndoi, pentru a realiza buclele petalelor. Cine a dorit a lipit apoi în mijloc o bulină galbenă sau colorată.

Pentru asamblarea tabloului, se lipesc întâi codițele, astfel încât să se întâlnească într-un singur punct, unde se adaugă fundița. Nu au vrut și frunze (erau de decupat!), abia apoi se lipeau florile. Bineînțeles că rezultatele nu sunt perfecte. Cel cu frunze e al meu, celelalte – primele terminate. Arată foarte drăguț prinse pe jaluzele, și destul de mari, și destul de colorate.

Voi cu ce ați decorat?

O întrebare, de curiozitate. Dacă nu aveți timp/unelte să pregătiți setul pentru asamblare, cât ați fi dispuși să plătiți pe unul complet, cu hârtie gata tăiată pentru toate elementele, copiii doar să asambleze și lipească? Mulțumesc anticipat pentru răspunsuri!

Decor de primăvară la școală

Săptămâna de „vacanță” pe care doamna primar s-a gândit să ne-o dea în București mi-a dat rău de tot planurile peste cap. Nu pun că Dumnezeu știe când o să reușesc să recuperez și că timpul acesta probabil anulează acele guri de aer pe care le mai strecurasem prin program, să mai fac și altceva cu copiii… dar unde stăteam liniștită cu decorul de primăvară, că e timp, uite că Idele lui martie bat la ușă și la mine în clasă niciun semn de schimbare de anotimp…

So, cum trebuia făcut ceva, dar din criza de timp, nu prea am când să pun copiii să decupeze, am executat repede niște cumpărături și am rezolvat cu niște flori și insecte din spumă. Seturile au câte 8 piese, și chiar mi s-au părut foarte ieftine, ținând cont cât sunt de mari și materialul din care sunt făcute. Am luat flori, fluturi, albine și buburuze. Primele două sunt simple, celelalte sunt autocolante. Dar nu le-am folosit așa, le-am lipit și pe ele tot cu patafix pe fereastră și cu lipici pe ghirlandă, să le pot recupera mai ușor.

Ieri am rămas peste program la școală și m-am apucat să improvizez, cu foarfeca în mână, decorațiunile. Iarba a mers instant. Ce simetrie, ce poveste, tăiam direct. Apoi a urmat o sesiune de bocet, căci am constatat că perforatorul cu flori pe care îl împrumutasem cuiva a cedat la a doua ștanțare. Dar dacă n-am văzut nimic când mi l-a adus… e bun returnat. Am perforatoare de ani de zile, am băgat în ele o groază de bani, și nu au pățit nimic, folosite corect. Din zecile pe care le am, două au cedat, pentru că au fost trântite de copii. Ce mai conta, eram cu iarba „tunsă” și fără flori, iar perspectiva de a decupa atâtea îmi dădea fiori. M-am chinuit așadar cu ce rămăsese din perforator să ștanțez totuși, și am reușit, de bine de rău… dar florile sunt uneori incomplete, căci zbura și hârtie și tot când încercam eu să-l apăs. Așa că florile din iarbă sunt… slăbuțe. De departe totuși arată satisfăcător.

Apoi am scos fluturii filigran decupați de fete. În vacanța intersemestrială am fost în activitate și, pe lângă cei convocați la recuperare la matematică (din care doar unul a „sacrificat” vacanța), au venit și fetele dornice să facă altceva. Inventar: 8 bucăți. Încă doi dacă mai aveam, puteam lipi câte unul pe fiecare fereastră! Poate le mai conving, căci decupatul cu cutterul „cel periculos” a început să le placă. Sper vineri să mai fac niște tablouri ca cele deja agățate de jaluzele, chiar cu toți, cu flori din benzi de hârtie.

După ce am executat cât de cât ferestrele, m-am apucat de ghirlanda de la tablă. Normal că insectele mele arătau jalnic așa singure înșirate pe ață, iar de decupat și aranjat frunze nu mai aveam niciun chef. Deja urcasem și coborâsem de atâtea ori de pe scaun că îmi ajunsese. Așa că am tăiat cu ghilotina niște „spini”, i-am aranjat cât de artistic am putut în buchețele și i-am lipit pe ață. Acum să văd ce pun totuși „altfel” la capete… (Tot acum am văzut și că am steagul strâmb. Bine că am stema nouă a României!)

Cum stați cu decorațiunile? Și ce soluții ieftine și rapide ați mai găsit?

Coroniță cu flori – decorațiune de primăvară

Asamblând coronița alăturată, Iris îmi povestea cât este de important, atunci când faci un cadou, să cunoști foarte bine persoana căreia i te adresezi. Dacă unele fete ar fi sărit în sus poate de bucurie la cea mai „sclipicioasă” husă roz pentru telefon, ea s-ar fi uitat la tine în diagonală…

Cam așa și cu modelul alăturat. Constat că înseamnă mult, chiar și la vârste mici, să alegi ceva potrivit. Nu valoarea contează. Contează că te-ai gândit la el, și i-ai făcut pe plac. Așa că ieri dimineață, imediat după primirea cadoului, s-a apucat de treabă…

Bineînțeles că, având un rezultat atât de frumos, ne-am întrebat și am căutat soluții pentru a reproduce eventual coronița cu copiii. Florile realizate cu perforatorul sunt însă cam mici, am un singur model mai măricel, dar nu imposibil. Ar mai fi de rezolvat problema hârtiei cu model, dar deja avem pe piață câteva soluții. Și, în cele din urmă, ca proiect de grup, la care lucrează mai mulți copii, florile pot fi decupate și pictate, și sunt sigură că ar arăta minunat.

Activitatea ar fi completată de cusutul nasturilor pe flori, deprindere care e și ea pe cale de dispariție la cei mici, și finalul nu ar avea decât lucruri pozitive de remarcat.

După ce a terminat-o – a lucrat singură, căci e cadoul ei, a urmat întrebarea… ce facem cu ea? Pentru că prima soluție a fost să „o punem pe ușă”, ne-am gândit un pic dacă tradiția de Crăciun se poate extinde. A venit primăvara, dar cum nu este cu ouă și cu iepurași, amânăm momentul.

Tot ca proiect de grup se fac acum – am văzut în multe grupuri, coronițele cu ouă decorate. Cred că e foarte fain ca rezultatul final, pe ușa clasei, să includă câte un ou decorat de fiecare copil. Și când spun decorat, nu mă gândesc la colorat după model, ci un colaj în adevăratul sens al cuvântului.

Dacă ați realizat proiecte deosebite de Paști, și le prezentați public pe facebook/instagram, scrieți la finalul mesajului #ideiPaște . Ar fi drăguț să putem avea, la un click pe link, strânse mai multe idei.

Geantă de cânepă cu aplicații croșetate

Proiectul de mai jos a fost în așteptare foarte mult timp. Am mai scris aici că mie nu îmi place să primesc flori. O floricică, din familia ghiocelului, brândușei, merge, ori la ghiveci, dar să nu fie prea pretențioasă în îngrijire. Însă vara trecută am primit un buchet, și recunosc, e primul buchet la care m-am luminat. L-am pus „bine”, iar eu când pun lucrurile „bine”, apăi nici dracu nu le găsește, nu mai zic de mine. Făcusem proiecte, voiam să atașez florile pe o brățară lată, croșetată, pe care să aplic și un ceas mare, căci am descoperit la școală că nu pot folosi ceasul de la telefon la unele cursuri și la examene. M-am apucat cu entuziasm de brățară, era gata cam jumătate când am căutat florile, să fac o probă. Nu le-am găsit, brățara a rămas tot la jumătate…

Făcând ordine luna asta prin materiale, cărți și caiete, găsesc și plicul în care floricelele mele nemuritoare așteptau tăcute. Eram cam supărată că nu terminasem ceasul, că n-am apucat să vi le arăt când le-am primit, le-am făcut o poză simplă, în buchet… și n-am apucat să scriu articolul până marți seară, când mă tot gândeam ce traistă merge cu sandalele mele de tip dacii și romanii… Mi-a picat pe o traistă din pânză de cânepă, păstrată de la nu-mai-știu ce promoție, în așteptarea a „ceva” adaosuri. Pentru ea proiectul era ceva de cusut, motive tradiționale – la care oricum nu am renunțat, că doar mai are o față 😀 . În schimb am avut atunci ideea de a coase florile pe ea… și iată ce-a ieșit.

Florile le-am primit de la Aurelia, din Lada cu minuni unde are o mulțime de lucruri croșetate cu migală, lucrate după inspirație sau dorința clientului. Cel mai bine o las să vă povestească ceea ce face:

Lada cu minuni

Salutare!

Sunt Aurelia, mamă a patru copii, pasionată de culori, fire şi croşetă.

Să tot fie 25 de ani de când, într-o vară, pe când aveam vârsta fiicei mele celei mari, pe o băncuţă, în faţa unui bloc comunist din Bărăgan, am învăţat să croşetez. Cu macrame. Motive pentru celebrele milieuri. Cred că am făcut unul mic, cu vreo patru piese, păstrat ca amintire multă vreme şi dăruit de mama în dorinţa de a elibera casa. „Profesoara” mea ştia a croşeta pantofi delicaţi, cărora le lipea talpa. Încă nu am depăşit-o, căci îmi e teamă să încerc cizme croşetate, atât de la modă în zilele noastre.

Timpul a trecut, maică-mea mă punea în vacanţe să îi croşetez metri întregi de lanţ pentru alte milieuri, tip lansetă. Eu o boscorodeam în gând, căci voiam a citi. Am plecat la facultate, iar croşetatul a rămas doar amintire.

Prin 2011, era toamnă spre iarnă, cea de-a doua fetiţă a mea a avut o boală respiratorie care s-a vindecat mai greu. Ca să nu mă las pradă gândurilor pe tema bolii ei, care s-ar fi putut transforma în astm, am început să croşetez fulgi, ornamente de agăţat în brad, extrem de delicaţi şi de efect. Am făcut peste 150 bucăţi din macrame, pe care i-am apretat bucată cu bucată, i-am pus câte trei în plic, şi le-am dat drumul să zboare în cele patru zări. Astfel, durerea mea de mamă cu copil bolnav, s-a transformat în bucurii mărunte pe măsură de plicurile ajungeau la destinaţie. Până la Crăciun, fetiţa şi-a revenit complet, suspiciunea medicului de astm nu s-a confirmat, astfel că acum avem un copil sănătos, pregătit de şcoală.

Atunci, în acel sfârşit de an, mi-am descoperit pasiunea. Internetul, cărţile de specialitate cu modele trimise de-a lungul timpului din Anglia, revistele din Germania sau cele care au început să fie editate la noi, îmi sunt surse de inspiraţie.

Un alt moment frumos a fost cel cu fluturii. Ştiţi cum e luna februarie – cenuşie, aştepţi să vină primăvara, însă iarna nu se dă dusă. Aşa că am pregătit un dar de blog (pe atunci aveam şi blog), pentru cine a dorit să se înscrie, lăsându-mi un mesaj cu o combinație de patru culori. Nimeni nu a știut ce voi face cu aceste culori. În fiecare zi a lunii februarie, am prezentat/dăruit un fluture, în culorile alese de vizitatoarele blogului. Am avut grijă ca până la 1 martie, fluturii să ajungă la destinație, drept broșă-mărțișor.

Ceea ce cred că face diferența între enervantele milieuri de pe televizor sau de pe fiecare colțișor de bibliotecă pentru care zăboveam timp la ștersul prafului în anii adolescenței şi modelele de azi – sunt culorile. Aproape aş spune că ele fac totul, atunci când sunt plăcut armonizate. Au contat enorm încurajările câtorva amice şi ajutorul soţului care cunoaşte merceriile mai bine decât mine.

Fotografii cu obiecte/lucruri croşetate găsite de mine sau sugerate de alţii au constituit provocări, trepte de urcat şi de bucurat – îmi amintesc ce mare bucurie am avut când am finalizat prima rochiţă, dăruită, fireşte. Le-am lucrat copiilor jucărioare – pe Miffy cea îndrăgită, căluţi cusuţi la mână şi împodobiţi cu mici elemente croşetate, pălărioare de primăvară, căciuliţe de iarnă şi multe alte mici lucruşoare, aparent banale, dar care sunt făcute cu suflet pentru a bucura alte suflete.

Livadă de primăvară cu inele sau quilling

Pomii din tuburi de carton reciclate merg la orice sezon. Îmi plac mai mult toamna, însă anul acesta n-am reușit să reciclez la timp, așa că am amânat proiectul. Tocmai când mă hotărâsem eu că fac pomii, apare pe facebook o idee simpatică de pomi înfloriți, și am adaptat, cel puțin la grupa de grădiniță, pentru care tema mea era mai grea.

Tubul de carton se îmbracă în hârtie creponată și se taie, cam 3-4 cm, pe fiecare latură. Dacă tuburile sunt groase, cum am avut eu, copiii au nevoie de ajutor.

Se decupează apoi din carton un cerc, cu diametru de 12-15 cm. Ca să le desenați repede, folosiți un castron potrivit. După preferințe, se pictează verde, se îmbracă în hârtie creponată, sau se lasă alb.

În varianta mea inițială, aș fi vrut să fie verzi, îmbrăcați în hârtie creponată, și împodobiți cu flori realizate prin răsucire. Însă am păstrat această variantă doar pentru școlari, care, și așa, tot au pus floricele pe copăcei.

Dar grupa de grădiniță a fost încântată de ideea cu cercuri. Pomii au înfrunzit repede, și apoi au dat în floare, însă ei erau toți ca un stol de rândunici proaspăt aterizate din țările calde, au ciripit continuu, pentru fiecare floricică lipită. Sarcina a fost să lipească, pe fiecare panglică, cel puțin două flori, dar cum la noi la oră și distracția este importantă, i-am lăsat apoi să acopere pomul, dacă timpul le-a permis.

Ca dificultate a fost decuparea cercului pe contur, nu toți au reușit, iar apoi am avut copii care nu au lipit toate panglicile, ca să aibă mai puține flori de adăugat. M. a fost chiar dezamăgită că mi-am dat seama de ce nu mai vrea să lipească toate cercurile…

Am remarcat și spiritul practic al unora dintre copii. Eu le-am explicat tema, realizând o singură floare montată. Unii realizau o za, o lipeau, alții au realizat toate zalele, și le-au lipit la rând. Unii au lipit întâi o floare pe fiecare, și au adăugat-o pe cea de-a doua ulterior, pentru că deja îi anunțasem că timpul trece, alții le-au lipit câte două.

Aș fi vrut să am poze cu livada pe pernuța verde, însă a fost imposibil. Aveau chef de joacă cu pomii, îi dărâmau ca la domino, și când reușeam să-i așezăm, cel puțin o mutriță dulce intra în cadru, începeam să râdem, și iar pica livada…

Doar pe cea realizată de grupa mare am așezat-o eu, ulterior, pe poliță. Sper că vă place.

*Panglicile au 15cm lungime, le-am tăiat cu ghilotina.

Ghivece de primăvară din bol de polistiren

Din categoria „idei în așteptare” face parte și aceasta, a ghivecelor improvizate. Așteptam de multă vreme să vină primăvara, și să o pot pune în practică. Ziua cam mohorâtă a fost astfel înveselită cu floricele colorate.

Pentru acest proiect aveți nevoie de:

bol de polistiren – ca cele pentru supă, de unică folosință;
ac și ață, preferabil de papiotă, să nu se vadă prea tare; prin polistiren trec cu multă ușurință, și se coase ușor;
elemente de hârtie, ce pot fi găurite, sau paiete;
hârtie creponată;
foarfecă, răbdare.

Modelul prezentat poate fi, normal, adaptat după preferințe. Dacă copiii sunt mai mari, pot doar să coasă cu ață de diferite culori diverse modele, fără a aplica neapărat decorațiuni.

Eu am folosit hârtie creponată verde și albastră, pentru „iarbă” și „cer”. Le-am tăiat ca pe panglici și le-am cusut simplu, prin înșirare, deși pe alocuri fetele au trecut la însăilare, scurtând timpul de lucru. Au observat însă că în a doua variantă nu arată foarte bine pe interior, și au început să realizeze cusătura mai măruntă. Panglica verde a fost franjurată înainte, și pusă în două straturi, față de cea albastră.

Florile au fost perforate cu două orificii, simulând nasturii, și am profitat de ocazie să coasem și o paietă. Tema a fost destul de liberă azi, fetele chiar au remarcat cu plăcere că nu am pus nicio restricție și pot coase liber, ce vor. Nu am insistat nici cu paietele, însă mă bucur că au înțeles, fără să-și dea seama, cum se cos nasturii.

Bolurile pot fi folosite ca ghivece pentru flori, dacă sunt căptușite, în prealabil, cu folie alimentară sau de aluminiu.

Mai jos aveți un scurt filmuleț din procesul de producție. La jumătate vedeți cum artistul grădinar s-a răzgândit în privința locului în care ar trebui să răsară floarea, și s-a întors.

În speranța că v-am dat o nouă idee, spor la lucru!

PS. Prima lor întrebare a fost: Nu era mai simplu cu lipici? Aa, da, noi nu facem lucruri simple!

PPS: Dacă vă place tema, săptămâna aceasta avem și expoziție cu lucrările realizate pe acest subiect.

Talente de Năzdrăvani

Tag Archives: flori