Tema săptămânii:


Dacă vrei să fii la curent cu articolele de pe blog, abonează-te şi le primeşti pe mail.

Agenda de lucru

iulie 2014
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Cutiile din pod

Colectia Portalul Magic - editura Paralela 45

portalul_magic_piratii_copI

Concursul ce tocmai a început în această săptămână este organizat împreună cu editura Paralela 45. Cinci dintre participanţii la concurs vor primi, prin tragere la sorţi, câte o serie din colecţia apărută la sfârşitul anului trecut, „Portalul magic”. Seria cuprinde deocamdată patru volume – patru nuvele uşoare pentru cei mai tineri cititori, ori ascultători de poveşti. În viitorul nu foarte îndepărtat vor fi publicate şi următoarele patru, despre care aveţi pe site mai multe detalii.

Volumele 1-4 – Dinozaurii vin spre seară, Cavalerul misterios, Secretul piramidei, Comoara piraţilor, îi au ca protagonişti pe Jack şi Annie, doi fraţi, de 8 şi 6 anişori, care descoperă întâmplător o căsuţă magică în cel mai bătrân copac din pădurea de lângă casă. Imaginaţie, curaj, curiozitate, sete de aventură, sunt ingredientele pe care autoarea le foloseşte pentru a alcătui fiecare dintre povestioare. Le-au citit şi piticii mei (10 şi 8 ani) şi i-am întrebat ce le-a plăcut. Iris e încântată că fetiţa, mai mică, e mereu protejată de fratele ei. S-a regăsit cumva în pielea personajului (şi eu am zărit un pic, mai ales la partea de „idei creative”). Andrei şi Jack sunt pasionaţi de cărţi. Le citesc cu atenţie şi învaţă din ele. Sunt calculaţi şi deloc impulsivi. Dacă copiii din carte fac o pereche minunată, ajungând la un echilibru, sper că şi ai mei vor învăţa în timp să facă lucrul acesta.

Titlurile celor patru volume vă pot da o idee unde merg copiii. Fiecare experienţă este pentru ei ocazia de a învăţa lucruri noi, de a-şi completa vocabularul, de a învăţa prin experienţă directă. Sarcofag, piramidă, mumie, îmbălsămare, fiecare volum are partea lui de termeni noi, asimilabili natural. Ce mi s-a părut interesant a fost finalul, când copiii află cum de a fost posibil ca ei [citeşte mai departe]

Cum sa desenez dinozauri, Editura Teora

Continuăm să învăţăm să desenăm în vacanţă, cu colecţia "Cum să desenez" de la Editura Teora. Am trecut deja de două lecţii, animale marine şi spaţiul cosmic, astăzi Irisuca a ales dinozaurii. Nu că ar fi ea foarte îndrăgostită de dinozauri, dar aventurile lui Picioruş, alături de pasiunea pe care prietenul ei Alex o are pentru giganţii preistorici, i-au deschis şi ei "apetitul".

Lucrarea îmbină frumos o poveste cu lecţii de desen şi jocuri cu autocolante. Avem astfel parte de aventură alături de Adi, unul dintre cei mai mici dinozauri descoperiţi: un Compsognathus. Mic cât un pui de găină, visează la scară mare, şi vrea să participe la olimpiada dinozaurilor. Alături de el învăţăm să desenăm câteva dintre speciile participante: Apatozaurus, Pterodactil, Sauroposeidon, Ankylosaurus, Mamenchisaurus, Ornithomimus, Stegosaurus, Diplodocus, şi celebrul Tiranozaurus Rex. Acestuia din urmă îi datorează Adi obţinerea medaliei de aur la olimpiadă… căci, dacă nu s-ar fi întâlnit cu el pe traseu, nu s-ar fi speriat atât de rău încât să fugă mai repede decât orice alt concurent… Fiecare pagină de poveste are un element lipsă, ce poate fi completat cu autocolante. De asemenea, elementele care pot fi desenate sunt şi ele prezente pe autocolante, plus o mulţime de floricele şi insecte pentru decor.

Cartea este însoţită de un caiet de desen, prins de ultima copertă, să nu se piardă. Poate fi folosit pe măsură ce cartea este răsfoită, iar filele sale sunt pretiparite, pe metoda "continuă desenul".

Lucrarea are format mare, 215x275mm, conţine 12 file color, două pagini de autocolante si un caiet de lucru cu 12 file alb-negru.

Şi… iată ce a reuşit Iris să pună pe hârtie cu ajutorul cărţii. Dinozaurul cel mic este copiat, dar cel mare l-a desenat singurică, după model. Fetiţa este ea… călătorie în timp, [citeşte mai departe]

Dinozaurii. Editura Teora

Habar n-am când a început mai exact pasiunea asta cu dinozaurii… poate când au văzut prima dată filmul de animaţie cu Dinozauri, şi l-au îndrăgit pe Picioruş şi pe prietenii lui. A continuat cu enciclopedii, mulaje, o sacoşă de dinozauri de cauciuc de pe la muzee…

E, într-adevăr, o lume fascinantă. Deşi e demult dispărută, încă te înfioară… iar teoriile recente de prin Jurassic Park, chiar dacă ştii bine că sunt SF-uri, te gandeşti… dacă uriaşii ar reveni pe Pământ?

Ei, măcar paleontologii ar elimina o mulţime de supoziţii despre specii şi obiceiuri. Ei ar fi fericiţi, nu ştiu însă pentru câtă vreme…

Andrei, în mania lui de a învăţa cifre şi clasificări, a fost încântat de noua materie de studiu. De la Bucureşti şi până dincolo de Piteşti am studiat a doua zi de Crăciun luptele dintre dintre machetele de hârtie. Cred că a fost lucrul care a deosebit cartea de celelalte, faptul că figurinele sunt animate în cele 6 tablouri principale, dar şi în numeroasele tablouri secundare, cu detalii despre caracteristicile de bază ale fiecărei specii..

Mie mi-au plăcut că sunt rezistente. Cartea este format mare, 19x25x6cm, şi este realizată integral din carton. Machetele sunt minunate, cu finisaje de calitate şi perfect funcţionale. Mai mult, casetele mici se pot bloca, la nevoie, pentru a proteja şi mai mult decupajele. Am răsfoit în faţa camerei enciclopedia tridimensionala:

Info preţ: Teora.ro, elefant.ro, librarie.net, eMAG.ro | Biblioteca Năzdrăvanilor

[citeşte mai departe]

Cum functioneaza corpul meu. Editura Teora

Mai aveam două cadouri de la Moş Crăciun, şi cum nu mă puteam hotărî cu care să închei prezentările, aşa că l-am întrebat pe Andrei… dintre Cum funcţionează corpul meu şi Dinozaurii care îi place mai mult. Fascinat de ceea ce avem pe sub piele, nici nu mă aşteptam să n-o aleagă pe prima. Dar… greşit. Dinozaurii i-au plăcut cel mai mult, aşa că azi povestesc despre Corpul meu. Cartea, nu al meu cel existent, căci după sărbători în stil tradiţional nu-i frumos să vorbeşti de funie în casa spânzuratului.

L-am întrebat dacă nu-i place cartea. Îi place, dar nu aşa mult. Îi plac ferăstruicile, şi îi place să se uite "înăuntru". Trec peste dorinţa exprimată la un moment dat, cu regrete, că nu a văzut creier de om "pe viu", sper nici să nu vadă. (Şi nici să nu prindă secvenţa aceea ciudată din Hannibal.)

Dar să revin la carte, o enciclopedie minunată pentru copii: 13 file presărate cu surprize la fiecare colţ. Mereu ai ceva de descoperit, de investigat. Dar cartea nu a fost "citită" frumos, pagină după pagină. Am început întâi cu cele mai atractive pop-up-uri, ce sunt, cum funcţionează, daca avem şi noi, şi pe unde. Apoi au început să-şi amintească de ce au suferit ei de-a lungul timpului, şi să le arăt care erau zonele cu pricina. În final au trecut la investigaţii în familia extinsă, care ce oase şi-a rupt, şi să le arate pe schemă. Am culminat cu un amic, aflat în vizită, şi care le-a arătat pe ce bifurcaţie aortică are el montat un stent. Nu mai spun la ce discuţii am ajuns…

Macheta cu craniul au spus că e "greşită". Ochii nu pot fi atât de aproape de creier… De fapt, nu şi-au închipuit ei niciodată că [citeşte mai departe]

Muzeul cu dinozauri, Editura Teora

Un cadou întârziat… dar se pare inspirat! Da… am băieţel de 7 ani, deşi îmi vine greu să cred asta, şi a trecut aproape o lună. Îl privesc cum aproape îmi trece de umăr, şi parcă tot mogâldeaţa mică de 49 de cm o văd… ştiu, ştiu… şi când se va însura, eu tot aşa îi voi vedea…

Anul acesta, ca în cei mai mulţi ani trecuţi, de ziua lui am fost la mare. Drept cadou am pregătit două cărţi. Prima, despre maşini, l-a dat pe spate. O săptămână m-a terorizat, să-i spun ce i-am luat. A scotocit peste tot prin cort, a cerut cheia de la maşină. Numai în camera lui nu a căutat… :)… cert e că pe 2 august, la 6.30 trecute fix, copilul dădea buzna peste mine. Acum îmi arăţi?? Irisuca văzuse cu o seară înainte, şi părerea ei autorizată a fost că sigur îi place! Normal… i-a plăcut. Mai ales când la maşini sport şi-a găsit favoritele… apoi partea despre montagne-russe mi-a arătat câtă adrenalină zburdă prin el… Toată vacanţa mai citea ceva din ea, apoi venea extaziat… mami, ştiai că… De unde Doamne-Iartă-mă să ştiu? Că maşinile nu sunt marea mea pasiune… dar bine că ştie el, şi-mi spune şi mie.

A doua carte am zis eu că va fi interesantă. Şi a fost, cât m-au pus pe mine să fac dinozauri. Adică era fun să se uite, şi să ceară modelul. Mi-a ieşit cel mare şi zburător, dar şi-a şi luat zborul pe plaja. Ei, şi de aici am ajuns la cadoul întârziat, sosit de la o prietenă acum, când Andrei e plecat la bunici. În vizită la muzeul cu dinozauri, de la Editura Teora. Mi-e să nu încurajez prea tare pasiunea cu dinozaurii, că am auzit că e boală grea, [citeşte mai departe]

Construieste din hartie dinozauri, Editura Teora

dinozaur-origami

Acum ceva vreme am citit cu luare-aminte articolul Roxanei despre dinozaurii din Austria, din parcul special dedicat în apropiere de Viena. Acum căutam ceva suficient de interesant pentru Andrei, doar nu mai poţi primi de ziua ta maşinuţe, mai ales când ai un sac, iar 7 ani înseamnă totuşi ceva. Până am zărit Construieşte din hârtie dinozauri, la Editura Teora. Mi-am zis că trebuie să fie foarte interesant să poţi construi acasă propriul tău parc cu dinozauri, şi sper să fie suficient de provocator pentru a încerca origami, la un alt nivel decât simple bărcuţe din hârtie. Nu ştiu de ce, dar am un feeling că mă voi specializa şi eu în îndoit dinozauri…

Cartea arată minunat. Mare(235x260mm), coperţi groase, cartonate, iar filele din interior prinse cu arc metalic. După paginile introductive, ce prezintă structura cărţii, urmează câteva lecţii simple de îndoituri, pentru a explica semnele din legendă. Apoi, pe 2 sau 4 pagini pereche, urmează dinozaurii. Îndoiturile sunt prezentate de la modelele simple, pentru începători, apoi se trece la grade superioare de dificultate: ucenic, expert şi maestru.

Normal, primul este unul celebru, Tyrannosaurus Rex. Încastrat în copertă, într-o căsuţă închisă cu acetofan, găsim unul deja asamblat. Pe lângă explicaţiile de realizare, paginile dedicate fiecărui dinozaur conţin şi scurte informaţii despre acesta.

Sunt prezentaţi 14 dinozauri: Tyrannosaurus Rex, Dimetrodon, Pteranodon, Stegosaurus, Psittacosaurus, Styracosaurus, Spinosaurus, un pui de dinozaur ieşind din ou, Velociraptor, Diplodocus, Pterozaur, Plesiosaur, Ophthalmosaurus, Antarctosaurus. A doua jumătate a cărţii este dedicată foilor de lucru. 14 sunt color, tipărite pentru ca la final dinozaurul să fie deja decorat, 14 sunt alb-negru, pentru exerciţii. Cred că pentru exerciţii va trebui să ne printăm în plus fooarte multe…

Dar dacă reuşim, vom avea acasă o machetă minunată. Căci aş vrea ca apoi să le construim [citeşte mai departe]

Atentie, Dinozauri!

STYRASSIC PARK, AUSTRIA

Copiii preiau de la părinţi culoarea sau forma ochilor, atitudinile sau limbajul mai puţin ortodox – sau catolic, după orientare -, înclinaţiile către anumite preocupări şi multe alte trăsături pe care le combină şi le adaptează după bunul lor plac. Cel mai des observă ceea ce ţie îţi place şi fac exact pe dos, mă tem că doar pentru a arăta „pe viu” adultului cum e atunci când nu primeşti jucăria pe care o vrei, atunci când o vrei.

Depăşind totuşi aspectele cu care ne mândrim mai puţin în amprenta pe care o regăsim în copil, există şi mici detalii care ne umplu de bucurie: fetiţa noastră e mare amatoare de călătorii. Şi e la fel de „acasă” ca şi noi când vine vorba de Austria. Credeam că încearcă doar să mă imite când mi-a spus că vrea să îşi facă ziuă acolo unde mi-am făcut-o eu; dar atunci când a renunţat la a şi-o serba alături de colegi, cu multe cadouri şi în locul de joacă preferat, am înţeles că dorinţa ei e veritabilă. Iată cum am ajuns să ne planificăm plecarea în Croaţia în jurul aniversării ei, cu o deviere a traseului prin Austria.

Aniversarea s-a consumat corespunzător, copilul şi-a asigurat o porţie de motive de laudă să îi ajungă până la anul următor, iar după trei zile de răsfăţ şi bălăceală la Furstenfeld şi Bad Blumau, am reuşit să pornim spre Croaţia. Eram pe drumul spre Slovenia, ne apropiam de intrarea în Bad Gleichenberg când un semn mi-a atras atenţia. Eram pe motor şi la prima benzinărie am oprit şi l-am întrebat pe Alex, care era cu copiii în maşina (unul producţie proprie, al doilea luat cu împrumut), dacă a văzut şi el ce am văzut eu. M-a privit uşor sceptic, nu ştia [citeşte mai departe]