Lecțiile despre culori

Artele vizuale la cei mici nu sunt doar momente de relaxare și distracție. Se mai strecoară, ce-i drept, discret, și momente în care „învățăm lucruri“. Cam așa a fost și seria de lecții despre culori. Ar fi fost plăcut ca școala să aibă seturi de experimente, să împrumutăm și noi, cei mici, din laboratorul de fizică o prismă și să generăm un curcubeu, ori să avem layere colorate să combinăm practic culorile și să vedem ce se întâmplă când combinăm lumina și nu vopselurile.

Culori primare, culori binare

A fost prima și cea mai simplă. Am constatat cu tristețe că nu combinarea culorilor a ridicat probleme, ci cerința inițială: îndoaie coala de hârrtie în nouă părți preferabil egale (întâi în trei pe lungime, apoi în trei pe lățime). Parcă era intrarea în Purgatoriu, lăsați orice speranță, dar am rezistat, am tras aer în piept, am zis că vine el capitolul de fracții… mai dregem atunci din belele. Apoi primele trei casete se pictau cu roșu, galben, respectiv albastru, următoarele trei – folosind culorile secundare, portocaliu, verde, violet, iar ultimele trei erau lăsate pentru un experiement liber, să adauge în culorile binare una din culorile primare utilizate și să vadă ce se întâmplă.

culori primare binare

În principiu ora era una de joacă, dar unora dintre copiii de azi nici să se joace nu le place, căci nu găsesc niciun farmec dacă n-au un ecran pe care milioane de pixeli să sclipească. Dar de ce să combinăm dacă avem verde și portocaliu? Uf… și dacă n-ai? Sau nu mai ai?

Culori calde, culori reci

Partea a doua – despre cât de mult ne încălzesc culorile. Aici am ales să folosesc puțină inspirație și să urmez un exemplu. Cum articolul făcea referire la copii clasa a șasea, nu am exagerat să le cer să și deseneze contururile, le-am printat eu, ei urmând doar să le picteze. Și chiar dacă proiectul a fost destul de ușor, cu greu au îndeplinit cerințele. De ce? Pentru că la arte oricum se ia Fb, de ce să te străduiești să faci ceva frumos? Nu mai bine mâzgălești repede cu pensula, în două culori, una caldă, una rece, și strigi ca din gură de șarpe că ai terminat?

culori calde reci

Sau, a doua variantă, la școală îți ia foarte mult timp să te apuci, cerșești timp la sfârșit și ora viitoare vii cu un proiect foarte „frumos, terminat acasă“. Am întrebat, cu proiectul în față, care erau cerințele de execuție. Răspunsul – chiar indignat: Păi mama n-a știut! Dar de ce trebuia să știe mama?! E ea clasa a treia? Și ce treabă are mama cu proiectul? Nu mai comentez, dar presimt că mă voi face mai rea și voi evalua fix ce ai lucrat în timpul celor 45 de minute ale lecției. Dacă nu poți nici măcar întinde culoarea pe foaie, atunci nu e musai să ai Fb.

Finalul:

Am schimbat tehnica. Se plictisesc dacă săptămâni la rând mergem pe aceeași, așa că am păstrat conținutul teoretic, dar am trecut la cusături. Copiii au primit modelul imprimat pe hârtie subțire, l-am prins de carton cu agrafe de birou, au perforat singuri și au cusut. Finalul a fost colorat în funcție de zona de intersecție a diagramelor, combinând culorile. Inițial mă gândeam să complic puțin proiectul, zonele de intersecție să fie cusute folosind culoarea secundară, dar cum e dificil să găsești totuși atâtea culori, am renunțaț și am folosit doar culorile primare.

View this post on Instagram

A post shared by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani)

Modelul pentru cusut este disponibil gratuit timp de o săptămână de la publicarea articolului aici. După expirarea acestui termen, fișierul este disponibil la cerere pentru cei care fac sau au făcut în ultimele două luni o donație către Talente de Năzdrăvani.

Nici joaca online nu mai e ce-a fost

Acum 10 ani și ceva, când am început activitățile online cu copiii, joaca aceasta era chiar distractivă. Alegeam o temă/o tehnică și încercam, fiecare la el acasă, să-i dăm de cap și să realizăm ceva original sau interesant. Turul galeriei finale era întotdeauna un motiv de bucurie, căci, cu obiectivitate, puteai să te raportezi la ceilalți din punct de vedere al produsului realizat, dar era și ocazia de învățare de care aveai nevoie – poate cineva descoperise un alt mod, mai simplu, de abordare a subiectului. Grupurile constituite atunci, ca să nu mai spun de prieteniile la distanța cu cei care participau constat, au rămas pentru mine amintiri frumoase.

De ceva ani este însă dificil să strâng o nouă gașcă și nu cred că s-au schimbat copiii atât de mult cât părinții sunt mai ocupați, mai prinși în vâltoarea vieții, mai puțin relaxați și nu se mai implică într-o rutină de lucru. Până la urmă, să înveți să te disciplinezi, să respecți cerințe și un termen de execuție sunt deprinderi de muncă foarte greu de format azi.

Iris își aduce aminte cu plăcere de toate lucrurile minunate pe care le-am făcut împreună în anii ce-au trecut, iar când vorbesc cu prieteni vechi care mi-au acceptat provocarea, mă bucur să regăsesc aceleași sentimente. De aceea, mai mult de gura fetei, încerc să fac primăvara cu o floare și să lansez, în continuare, temele de lucru. Am renunțat la componenta de evaluare și am rămas doar cu cea de execuție. Pentru vara aceasta am început cu provocarea construcției unui paralelipiped dreptunghic, sau cuboid dacă vi se pare complicat, camuflat în valiză de călătorie.

Apoi am trecut la cusături pe carton și le-am cerut să realizeze o bărcuță, de data aceasta un pic mai complicată, căci combina două tehnici nu tocmai simple.

Săptămâna ce-a urmat am rămas tot pe cusături, dar am combinat tehnicile și am creat alt „decor“. Se coase doar rama hubloului, în timp ce restul – corpul ambarcațiunii și ceea ce se vede prin sticlă rămân la alegerea fiecăruia. Poate fi un hublou de submersibil, să explorezi lumea din adâncuri, poate fi unul la limita apei, să ți se spargă valurile în față, sau unul deasupra acesteia, să vezi dacă nu cumva te ajung pirații din urmă.

Detaliile temei le-am adăugat aici și m-aș bucura să văd că există copii care în vacanță sunt dornici să încerce lucruri noi și nu se sperie atât de ușor, chiar dacă activitățile online le aduc aminte de semestrul de școală abia încheiat.

View this post on Instagram

Provocare săptămânii: vedere spre adâncuri. https://talentedenazdravani.eu/tablou-marin-stringart/ #cusaturi #cusaturicarton #cusaturicopii #ideipentrucopii #ideicreative #talentedenăzdrăvani #atelierulnăzdrăvanilor #ateliercopii #atelierulnazdravanilor #stringart #underwater

A post shared by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani) on Jul 13, 2020 at 2:11am PDT

Litera X – cusături

În ultimele săptămâni de școală mi-am simțit copiii din clasă obosiți. Nu mai au răbdare, deja pentru ei e cam mult la 7 ani. Așa că am restrâns un pic câmpul de oferte și am pregătit teme (mai) scurte și ceva mai puțin solicitante. Asta la prima vedere…

Oficial nu am cusut cu ei, nu cu toată clasa. Neoficial, în școala altfel, am lucrat cu o parte dintre ei, cu ajutorul copiilor mei din seria trecută, care au venit și le-au arătat celor mici ce i-am învățat. Am mai avut o tentativă cu câteva fetițe la activitățile desfășurate cu ocazia „porților deschise“, cu o săptămână înainte de închidere, când iar au cusut.

Tot oficial, scenariul de cusut cu toată clasa implică neapărat încă vreo patru părinți prezenți, ața în ac băgată de acasă, nod făcut. Dacă la începutul pandemiei i-am provocat să coasă un curcubeu, acum am zis să fie ceva simplu: litera X. Cât de greu putea fi să coși un amărât de X??

Pentru că tema nu mai avea caracterul opțional, le-am cerut să ia din trusa logi un pătrat mare și unul mic, să le așeze pe un carton și să le marcheze vârfurile în trei poziții diferite. A doua etapă era perforarea cartonului în punctele stabilite și a treia – coaserea literei, cumva și pentru intuirea noțiunii de diagonală. Pentru că știam că am deja copii care cos pe etamină, lor le-am permis orice variație a temei. Mi-am dat seama că regret acum că nu am încercat să coasem alfabetul… măcar literele care erau alcătuite din linii drepte, cred că ar fi ieșit interesant! Eh, dar ce mai făceam în clasa întâi dacă toată distracția era la pregătitoare??

O treime din clasă a rezolvat tema, ceea ce nu e încurajator, însă măcar e realist. I-am rugat insistent să nu trimită creații la care copilul a aplicat cu entuziasm tehnica mama-mpunge și eu trag, prefer să nu primesc niciuna, să rămână nefăcută, decât să am impresia falsă că pot face această activitate la clasă, toți se descurcă.

Trag speranțe ca, la vară, cei care nu și-au terminat temele, să le lucreze în ritmul lor. Mă gândesc că acolo unde au în continuare acces pe platformele cu lecții, elevii cu ritm mai lent de învățare au o șansă nesperată la o „școală de vară“, iar în toamnă să se prezinte onorabil în clasa următoare. În fond, toți copiii sunt capabili să realizeze o sarcină, dacă le lași atâta timp cât au ei nevoie să o ducă la bun sfârșit. Unii învață să citească în câteva săptămâni, alții în câteva luni, alții nici după câțiva ani de chin la școală nu reușesc, dar cumva la maturitate își iau carnetul de șofer. Problema e dacă avem „timpul“ și resursele necesare să așteptăm fiecare membru al societății să reușească sau îl încadrăm, la momentul X, acolo unde competențele dobândite de el sunt suficiente.

Toamna dă semne… de carte

Se strâng niște ani frumoși de când am constatat, ca elev, ce mică-i vacanța mare. Când mă uit acum în calendar și văd că august se apropie de sfârșit, că noaptea trag pătura, știu. Nu că vine toamna… ci că vacanța se apropie de sfârșit. Din partea mea, și vacanțele de toamnă sunt perfecte. Dacă ar exista. Dar nu sunt.

Știu că o să-mi fie dor de zilele în care lenevesc cu câte-o carte în brațe. Iris știu sigur că o să plângă după ele. Zile în care nimeni nu îți spune ce să faci… doar întinzi mâna, răsfoiești și te pierzi prin ferestrele imaginației. Și pentru că tot căutam o idee pentru ceva util, dar în același timp ceva și pentru ea, m-am oprit la semne de carte. Până la urmă, ce e mai plăcut decât să deschizi o carte și să găsești un „semn” de la cineva drag, care îți arată unde ești?

N-am cusut de multă vreme, îmi era dor și de asta. N-am făcut un plan, am zis doar că trebuie să fie în culori de toamnă. Am pus ața în ac și am început, fără direcție, fără schemă, așa cum se bucura ochiul de combinație. Un pic de atenție să nu încurc multele fire pe dedesubt, un model simplu de trei puncte în L și o singură regulă… să iau mereu unul din ultimele fire rămase în urmă. La final am avut impresia că sunt inimioare, oricum covorul meu de frunze s-a așternut încet peste încă un an de amintiri.

În timp ce coseam, o altă idee cu frunze a încolțit încet. Jumătăți, din culori apropiate. Mi-ar fi trebuit un model mai mic, cred că ar fi ieșit mai delicat. Iris îl critică, „e prea lat”, dar frunzele mele și-au căutat jumătatea.

O toamnă multicoloră vă doresc!

Felicitări cusute și o idee trăsnită

Ca de obicei, m-am apucat și toamna aceasta de cusut felicitări pentru blog. Aveam un motiv în plus – atelierul pe care urma să-l am la târgul de carte și pentru care aveam nevoie să testez câteva modele simple, accesibile copiilor. Modelele propuse de ultimul număr al colecției Idei creative nu erau chiar pentru începători absoluți… așa că am luat acul și am început să încerc să văd ce iese.

Prima idee a fost cea cu globurile decupate. Părea destul de simplu – desenezi un cerc, faci câteva cusături de decor pentru glob, un șnur în jurul lui, și gata felicitarea. Greșit. Șnurul s-a lipit greu, destul de inestetic. Apoi am încercat cu margine de carton. Același chin, cu etamina la limită, greu de asamblat. Nu am renunțat la ideea cu globul, și am început să cos liber unul. Cât de greu putea să fie să coși un cerc fără model?! Ei bine, a ieșit cam asimetric – cel cu vâsc. Apoi am luat coala de matematică și am calculat un „cerc”. A ieșit. Arăta ok. Acceptabil. Dar lua mult timp, față de ora pe care o aveam eu la dispoziție… trebuia ceva mai simplu… și așa am ajuns la linii… și la brăduțul din linii. Satisfăcută de rezultat, m-am oprit.

Doar că, în timp ce coseam, mă gândeam la „ale mele”, cele de la școală. Nu am încărcat cheltuielile de început de an cu tempera la 1000 ml, am zis că luăm când se mai termină tot ceea ce mai era prin clasă din anul precedent. Am mai primit de la câțiva părinți câte un bidonaș mic, diverse culori, am improvizat. Însă la tema cu „non-culori” a fost crunt. Mi-am dat seama că nu am alb… așadar am improvizat. Ne-am făcut un fundal negru, pe care am desenat ulterior cu cretă albă. Tema a ieșit, însă problema a rămas.

Le-am propus copiilor și părinților să încercăm să coasem felicitări și să le vindem, iar din banii obținuți să ne luăm tempera. Prețurile se învârt în jurul a 18 lei/litrul, dacă ești isteț și știi unde să cauți. Le-am explicat repejor copiilor cam cum se coase, dar greul l-au dus părinții acasă. Cert e că s-au întors la școală cu câteva felicitări, unele chiar îmbogățind ideea de bază. În plus, fiecare a decorat după cum a crezut de cuviință, ceea ce le-a transformat în obiecte unicat.

N-am apucat să scriu de la început acest articol, uneori, oricât ai vrea, nu ești stăpânul propriului timp, așa că, pentru a nu întârzia șansa acestui proiect, le-am prezentat deja pe facebook. Am reușit să vindem câteva, dar surpriza a fost când una dintre doamnele care a ales felicitări s-a dovedit a fi mămica unuia dintre băieții din clasă care nu s-a implicat în faza de „producție”. M-am bucurat enorm să văd că, deși nu poți face ceva la început, poți susține fetele care au cusut și așteaptă cu nerăbdare să vadă care se vor vinde. În fond, tempera va aparține tuturor, eu lucrez cu grupuri de 4-5, planșeta principală la mijloc. Proiectele extra-școlare nu sunt doar pentru ca unii să se implice, ceilalți doar să aștepte… Da, vorbește tot optimistul din mine, care are impresia că toată lumea înțelege nevoia de a te implica, măcar un pic, în ceea ce înseamnă „viața la școală”.

Mai jos aveți felicitările. Cele care nu au număr au fost deja vândute. Prețul este de 15 lei, pentru care Asociația de părinți a școlii oferă chitanță. Dacă doriți să achiziționați, vă rog să lăsați un mesaj și veți primi detaliile. Dacă sunteți din București, preferăm livrarea personală decât coletăria prin Poșta Română.

S-au dat: nr. 3

Atelier gratuit de cusături la Gaudeamus

Așa cum v-am obișnuit, la târgul de carte, împreună cu editura Casa organizez un atelier de lucru manual. Cel de la această ediție este inspirat de numărul 128 al colecției „Idei creative”, proaspăt ieșit de la tipar, un număr cu adevărat românesc în colecție. Am povestit despre acesta deja, într-un articol precedent, pe care vă invit să-l citiți aici.

De ce să coși?

E o întrebare pe care mi-au mai pus-o copiii. În epoca lipiciurilor ultra-adezive, pare că acest meșteșug nu își mai găsește locul… ei bine, așa cum trebuie să învățăm la un moment dat să facem fundă la șireturi, trebuie să știm să băgăm ața în ac și să coasem, căci un nasture nu se va lipi cu „Picătura”.

La atelierul din această toamnă vom încerca să coasem pe etamină unul din proiecte propuse de autoare. Experiența în lucrul cu copiii pe proiecte de acest gen spune că nu va fi ușor, dar nu este imposibil. Vom încerca să lucrăm fără să avem nevoie de ajutorul părinților, căci vrem să învățăm. Sper ca gustul pentru cusut să prindă și copiii să își facă curaj să încerce și alte proiecte. Pe lângă aplicațiile sale în viața de zi cu zi, cusutul dezvoltă capacitatea de orientare în sistemul de axe de coordonate, orientarea pe etamină, în funcție de orizontală și verticală nefiind un lucru ușor.

Dacă trei argumente sunt suficiente, vă aștept

Sâmbătă, 25 noiembrie, ora 16:00.

La atelier, ca de obicei, avem 12 locuri, iar activitatea este recomandată școlarilor. Atelierul este gratuit, dar participarea se face pe bază de rezervare printr-un comentariu la acest articol sau prin sms, la numărul de telefon 0722*955*103. Vă rog să includeți în mesaj și un număr de telefon pentru confirmare, numele și vârsta copilului. Atelierul are loc în incinta târgului; intrarea la Romexpo este gratuită doar pentru elevi, studenți și pensionari, iar această taxă de acces nu are nicio legătură cu atelierul. Pentru a nu vă rătăci și a ajunge la timp, verificați înainte harta expoziției. Deși aveți numărul meu de telefon, îmi este foarte greu să vă îndrum dacă mă sunați înainte de atelier, când deja unii copii au sosit.

Se subînțelege că participanții vor respecta următoarele:

anunță în timp util (sms) dacă nu pot participa, pentru a da locul altui copil;
sunt punctuali la eveniment;
se informează înainte de eveniment cum se ajunge la locația stabilită;
au vârsta necesară, pentru a lucra cât mai mult singuri, fără ajutorul părinților.

Materialele sunt puse la dispoziție de organizatori, iar creațiile le aparțin copiilor.

Vă așteptăm!

Mărțișoare cusute în puncte

În fiecare an Iris și-a confecționat singură mărțișoarele, începând de la grădiniță. Anul acesta a ales să coasă pe etamină, și rolul meu a fost să găsesc sau să improvizez modele simple și mici, care să încapă într-un pătrat de aproximativ 10-15 puncte, astfel încât să poată fi purtat ca mărțișor. Dacă ea poate alege un model, și după ce l-a învățat să-l multiplice rapid în cât mai multe exemplare (mai nou bărbații familiei dau cadou mărțișoare făcute de ea, după negocieri acerbe), eu prefer să execut modelul o singură dată, eventual cu mici variații.

Pe matador nu i-a plăcut să coasă, este mai migălos și nu așa simplu ca pe etamină, unde iei găurile la rând. Așa că la modele compatibile cu broșele pe care le aveam am lucrat doar eu. Acolo unde modelul s-a dovedit prea mare pentru suport, am ales să nu mai fac muște, ci punct de goblen. Modelele sunt extrase din volumele despre cusături tradiționale, și adaptate la dimensiuni.

Despre cum se confecționează broșele am povestit deja în articolul precedent, pe care îl puteți citi aici. Acestea însă au fost mai mici, mai migăloase, și nici folosirea siliconului fierbinte pe o suprafață așa mică nu s-a dovedit un lucru ușor, și cu siguranță nu este recomandat copiilor. Însă a fost distractiv să lucrăm amândouă, la această temă ea mai mult cu rolul de asistent. Se gândește deja dacă anul viitor să propună în familie un nou model, doar că mami, de astea trebuie să mă apuc de dinainte de Crăciun! Ce-i drept, n-am prins reforma în școală, și opționalele de antreprenoriat, însă copil promite să se adapteze cerințelor. Intuitiv, știe ce e acela „plan de marketing”, cerere, ofertă, stoc, așa că suntem pe drumul cel bun.

Mărțișoare cusute în puncte

De ceva ani am prezentat pe blog mai multe variante de mărțișoare cusute. Primele de anul acesta sunt încă o dată ocazia de a relua îndemnul de a coase acasă împreună cu copii. Chiar de la vârste mici, cusutul pe etamină are un rol important în obișnuirea ochiului cu liniatura, cu orientarea stânga-dreapta, cu menținerea dimensiunii și ordinii în executarea unei sarcini. Nu contează ce coase, atâta timp cât îi face plăcere.

Pentru modele de mai jos nu am folosit însă etamină, am preferat matadorul, cu o țesătură mult mai fină, și destul de greu de utilizat de copii mici. Însă rezultatul urmărit de mine făcea necesară o modalitate de a micșora dimensiunea modelului, care trebuia să încapă într-un disc cu diametrul de 3cm.

Am cusut cu fir de bumbac – ghem mic, cu pisicuță, se găsesc în mercerii (dacă găsiți o mercerie), și cu un ac de mărgele, sau ac foarte subțire. Matador se găsește, la metru, în București a rămas magazinul Obor ca sursă de aprovizionare pentru astfel de materiale. Suportul metalic pentru broșe este achiziționat tot de la accesorii, prețurile variază între 1 și 2 lei, în funcție de dimensiune. Cele din imaginea de mai jos au diametrul de 3cm și au, pe lângă acul de broșă, și o agrafă.

Prima etapă a fost coaserea modelului. Apoi am decupat, din carton, un disc cu diametrul de 3cm, și am realizat, la aproximativ jumătate de centimetru de acesta, pe model, o cusătură ce să permită strângerea modelului. Am tăiat și rotunjit colțurile, pentru a rămâne cât mai puțin surplus. Pentru aspectul bombat, am adăugat între model și disc, în partea din față, bumbac medicinal. Am strâns și legat modelul, pe care l-am lipit cu pistolul de silicon pe metal. Accesoriul final adăugat – șnurul de mărțișor.

O primăvară frumoasă vă doresc!

Crăciun fericit! – felicitare string art

Fără prea multe cuvinte, vă mulțumesc tuturor celor care îmi sunteți alături, îmi urmăriți articolele, îmi lăsați un semn că v-a plăcut sau nu, și mă susțineți să continui!

Crăciun fericit tuturor!

Felicitări cu globuri string art

Dacă tot ne-am apucat de împodobit bradul, am activat un plan pe care mi-l făcusem zilele trecute, când am descoperit această pagină cu o mulțime de modele string-art. Dacă aș avea timp, le-aș lua la rând, dar nu am…

Modelele de globuri nu mi-au ieșit cum am vrut, în primul rând din cauza firului, mult prea gros. Pe cel roșu l-am cusut simultan cu două fire, o împunsătură cu roșu, una cu galben, deși în poză nu se vede împletitura la care am muncit atât! Cel verde am vrut să-l fac după indicații, însă firul prea gros transforma modelul în ceva… greu de acceptat, așa că am renunțat și am improvizat.

Modelul a fost tăiat apoi pe format DL, căci aveam carton pentru această dimensiune. Am folosit cu grijă un perforator de margine, eram la limită să tai cusătura, și a urmat pregătirea finală, căci simple, așa cum au ieșit de la cusut, nu puteau să rămână.

Setul de decorațiuni de la DACO include, pe lângă multe pietricele verzi, la care nu le găsisem până acum un sens, și steluțe, dar și fulgi de nea colorați, verzi și roșii. Setul anterior cu fulgi din plastic conține albi, argintii și albaștri, dar aceștia noi parcă au fost pregătiți pentru acest model. Îmi pare rău că nu am cum să surprind în poză jocul de lumini pe care mătasea și fulgii îl dau.

Tot acum am găsit o utilizare și pentru „pișcători”, căci nu stătea a doua felicitare cu niciun chip pe ramură. Apoi am combinat cu panglicile, și iată ce-a ieșit: