Oua de Pasti pentru uz casnic, decorate cu stampile

N-aș ști cum să le spun, sincer. Toate ouăle pregătite pentru blog sunt ba de lemn, ba de polistiren, ba de plastic, ori dacă au coajă, sunt golite pe dinăuntru. Toate sunt decorative, cu excepția celor din acest articol, care mâine vor fi ciocnite și mâncate. Așadar, sunt pentru uz casnic.

Am pomenit deja de ieri o dorință mai veche a mea de a avea ouă curcubeu, un coș mare de ouă, în toate culorile. Este primul an în care eu, singurică, vopsesc ouă. Până acum se ocupau bunicile de operațiunea aceasta, eu mă băgam în seamă la decorat (varianta cu boabe de orez a dat pe spate toți vecinii, o puteți căuta aici). Anul trecut mi-am trecut pe lista de activități de la grădi colaj cu orez. Cu ce să colorezi orezul… (da, colorant alimentar, știu) păi cu vopsea de ouă. Am găsit o cutie care avea 6 culori, am pus-o de-o parte, și uite-așa a apucat cutia să-și îndeplinească menirea de a vopsi ouă. După vreo juma’ de oră de consiliere telefonică cu o prietenă, m-am apucat de treabă. Pe plicuri scria în bulgară, ei știau ce culori sunt acolo, dar fiind 6, mi-am închipuit că trebuie să fiu aproape de curcubeu, fără indigo. Nu mai știu ce oră era joi când am terminat, sau dacă se făcuse vineri, dar aveam 40 de ouă exact pe sufletul meu. Cât m-am rugat de mama când eram mică să le facă așa!! M-am lăudat la tata… N-ai ce face, mă, tată, stai atâtea ore să faci ouă!! Daaa, dar arată așa fain!!

oua-curcubeu

După executarea fotografiei de mai sus m-a apucat inspirația, am luat tușiera și cutia cu ștampile și am început să mă joc. Nu merge, alunecă. Am pus ștampila pe masă, cu fața în sus, am manevrat doar oul, apăsându-l pe ștampilă, legănându-l ușor, să se imprime toată forma, căci ștampila era doar tangentă cu oul… rezultatul a primit un S, de la suficient, adică oprește-te până nu le strici pe toate. 🙂 Normal că markerul de cd-uri nu era la locul lui când aveam nevoie de el, mi-am mai dat silința cu un marker permanent. Rezistă, dar se poate și mai bine 🙁 . Asta e, la anul o s-o țin pe Iris acasă. Cu ea alături parcă și inspirația vine mai ușor. Cum să creezi cu dor?
oua-stampilate

Atelierul de creaţie

…uite-l pe Naz!!

Naz

Copilul meu face în curând un an. Copilul meu de suflet, Naz. Pentru cine nu-l cunoaşte, Naz este eroul poveştilor mele pentru copii. Ai mei pitici, şi nu numai, l-au îndrăgit. Săptămâna trecută am bântuit după rechizite… şi… l-am găsit! Ei bine, nu era creionul curcubeu, nu avea joben alb, dar eu le vedeam acolo. Iris a fost prima care şi-a dat seama… Mami… ce faci cu creionul ăsta mare… îl faci pe Naz…? Da!

Trei zile n-am avut timp de bricolat. Dar am rămas singurele acasă, şi m-a rugat, la fiecare 5 minute, să ne apucăm de Naz. Întâi de toate, am luat hârtie glasată autocolantă, şi am tăiat cu cutter-ul fâşii late pentru a acoperi cele opt feţe ale creionului. În culorile curcubeului… Apoi, din coli eva, sau hârtie buretată, cum am înţeles că i se mai spune, am confecţionat pălărioara, ochişorii, sprâncenele şi palmele. Le-am lipit cu bandă dublu-adezivă. Ochişorii sunt dintr-aceia mobili, iar braţele sunt realizate din acetofan.

Iris îl ţine pe masă, pe post de "consilier", când lucrează. Naz, ţin corect creionul? Dar forfecuţa? Ea întreabă, ea răspunde… de fapt nu răspunde, îmi transmite mie ce a zis Naz, căci a vorbit încet şi eu n-am auzit…

Acum Iris mai are o dorinţă: Să o avem şi pe Ani. Urmează probabil să bântui pe la materiale de pictură, după o pensulă mare şi rotundă… Iris a împărţit şi sarcinile. Ea îi face coiful de zână, eu rochiţa.

Naz