Când eram mai mititei, morişca era una din jucăriile preferate. Anul trecut am încercat împreună cu Năzdrăvanii să confecţionăm câteva, dar rezultatele nu au fost pe măsura aşteptărilor. Dar de-atunci mi-a rămas mie un pitic mititel, legat de moriştile mai complicate… cu şase sau mai multe braţe. Am reuşit până la urmă, dar nu să o construiesc singură. E drept că nu are sens să reinventezi roata, dacă deja au făcut-o alţii înainte.
Am găsit modelul aici, şi l-am realizat – recunosc – parţial. Adică numai morişca, nu şi ansamblul. Pentru varianta simplă, aveţi nevoie de:
coli A4 sau carton colorat, pentru a printa cele două elemente ale moriştii
un ac cu gămălie, lung.
o mărgică
un beţişor sau stinghiuţă.
culori, decoraţiuni, forfecuţă simplă sau decorativă.
Decupeaza cele două elemente, şi trece direct acul cu gămălie prin punctele marcate la vârfuri. Mijlocul e bine să-l defineşti singur, căci modelul este pregătit pentru altă variantă. Noi am lipit între ele cele două părţi, iar între morişcă şi beţişorul suport am adăugat o mărgică. Morişca se învârte mult mai uşor astfel. Şi nu uitaţi, o puteţi decora aşa cum doriţi.
Dacă timpul permite, puteţi realiza întreaga moară de vânt. Sau puteţi ieşi în parc cu o morişcă deosebită. Un alt model asemănător este disponibil aici.
Natura a oferit şi va oferi mereu surprize pentru cei care vor şti să le caute. Iar pentru copii, va ascunde mereu jucării acolo unde imaginaţia va şti să le descopere. Şi… care ar mai fi farmecul bunicului dacă nu s-ar pricepe să meşterească, din buruienile de la capătul uliţei, o jucărie pentru nepoţi?!
Am aşteptat să vină toamna şi să se usuce cucuta. Da… acea plantă otrăvitoare, pe care numai potârnichea este capabilă să o digere şi să supravieţuiască. Asta tot de la bunicul o ştim.
Ne-a pregătit bunicul două morişti, cu care copii au alergat de-a lungul uliţei, jucându-se de-a avioanele, şi comparând mereu… A mea e mai rapidă… Ba a mea e mai rapidă!
Pentru a confecţiona o morişcă, este nevoie de câteva tulpini de cucută şi un cuţit bine ascuţit. Se pregăteşte întâi suportul pentru elice, dintr-o bucată de tulpină de aproximativ 30cm, care se taie în două ape, ca în imaginile alăturate. Cele două tăieturi trebuie să fie înclinate faţă de axul central în jurul căruia se va învârti morişca, iar elicele vor fi orientate în direcţii opuse. Se curăţă cu cuţitul, pentru a semăna cu o lamelă, dar atenţie, nu subţiaţi prea tare!
Pentru elice se taie cateva tuburi de aproximativ 10cm lungime, în funcţie de câte părţi vor alcătui elicea. Se taie apoi pe jumătate, în lung, şi cu ajutorul cuţitului se crestează cu grijă, să nu se spargă, oririficiul prin care va trece tija suportului. Se introduc cu grijă, să nu se rupă.
Axul central se confecţionează dintr-o rămurică subţire, cu bifurcaţie, care se trece prin mijlocul suportului prin două orificii mici, tăiate cu mare atenţie. Se înfige într-o bucată de tulpină mai subtire, şi în cele din urmă i se confecţionează un suport solid, de care va ţine copilul.
Eu personal nu am încercat, a fost mult mai plăcut să-l admir pe bunic la lucru. Iar copiii au fost încântaţi de jucăriile de pe vremea când Bunu era mic.
Săptămâna viitoare Năzdrăvanii vor avea o temă nouă… de realizat o păpuşă de teatru. Ei, încă nu le cer prea mult (adică o păpuşă veritabilă, de pus pe mână), dar tot e de muncă şi pentru această probă. Era programată de multă vreme, dar am renunţat la ea şi am transformat-o într-o temă de desen. Dar şi aceea este de ajutor, căci acum au mai multe idei despre viitoarea păpuşă. O prinţesă, o vrăjitoare, un doctor… ei aleg.
Pentru început se realizează un tub de hârtie dintr-un pătrat de aproximativ 10x10cm. Se înfăşoară în jurul unui deget, sau se foloseşte un marker mai gros pentru a rula. La sfârşit se lipeşte cu puţin lipici. Tubuleţul va ieşi suficient de rezistent şi nu se va îndoi.
Pentru tunsoare se poate folosi un ghem de mohair; se taie firele de două ori mai mulgi decât se intenţionează a avea lungimea, şi se leagă la mijloc. Se foloseşte apoi aracet sau lipici lichid pentru a adăuga podoaba capilară. Pot fi împletite codiţe, sau poate fi lăsat liber, după preferinţe. Aveţi grijă numai să fie suficient.
Ochişorii se pot lipi sau desena. Pentru restul hăinuţelor imaginaţia poate găsi cele mai frumoase soluţii. Pot fi textile sau din hârtie, în funcţie de materialele disponibile. Mânuţele pot fi din hârtie, sau pot fi din fire de aţă. Sunt mult mai amuzante în jocul cu păpuşa, căci se pot mişca.
Eu am preferat să-i adaug o pălărioară. Pentru pălărioară se trasează un cerc şi se decupează. Partea de sus se realizează dintr-o bandă de hârtie. Se lipeşte, apoi se franjurează cu foarfeca. Se îndoaie spre interior părţile tăiate, se adaugă lipici şi se lipeşte peste cercul decupat. Şi pălărioara mai aşteaptă doar o floricică, dacă este o pălărioară de fetiţă, sau o pană, dacă este de băieţel.
Acum urmează o săptămână de aşteptare, să vedem ce vor lucra piticii.
Primăvara copiii sunt plini de energie, poate că au strâns-o peste iarnă. Biciclete, trotinete, role, toate sunt buni prieteni de joacă. Dar un farmec deosebit o au jucăriile zburătoare. Şi nu, nu elicoptere cu telecomandă, ci cele pe care reuşeşti să le confecţionezi singur. Un avion confecţionat corect, care planează liniştit, un zmeu pe care reuşeşti să-l ridici singur… o morişcă, ce se învârte fără motor.
Moriştile din hârtie mi se par cele mai uşor de confecţionat şi cele mai amuzante. Şi, normal, n-ar avea nici un farmec să fie albă.
Materiale necesare:
o coală A4 sau un carton colorat.
un ac cu gămălie
o mărgică
un beţişor sau stinghiuţă.
culori, decoraţiuni, forfecuţă simplă sau decorativă.
Cele mai rezistente sunt moriştile confecţionate dintr-o folie de acetofan. Dar cum materialul este mai rar, şi nu la îndemâna copiilor, vom confecţiona una din carton. Pentru aceasta avem nevoie de un pătrat. Se poate printa direct şablonul (click pe poza alăturată), sau se poate confecţiona unul prin îndoirea unei coli a4 şi înlăturarea spaţiului în plus. Se taie apoi pe diagonale, cu o foarfecă, dar nu în totalitate. Pentru o coală A4, 11 cm în adâncime sunt suficienţi. Se poate folosi o foarfecă decorativă, pentru un efect mai interesant.
Se colorează morişca pe interior şi exterior, apoi se trece acul cu gămălie prin punctele marcate. Întâi prin toate punctele din colţuri, apoi prin cel din mijloc. În acest moment se poate înfige într-o stinghiuţă sau beţisor, ideal ar fi unul de la vata pe băţ de la plimbarea de duminică. Poţi ca, între morişcă şi beţişor să introduci o mărgică pe acul cu gămălie, o va ajuta să se învârtă mai uşor.
Prinde apoi morişca de bicicletă sau trotinetă. Spor la joacă!
Întâi de toate, trebuie pregătit oul. Dacă ţi se pare complicat să îl goleşti, îl poţi fierbe, dar va fi greu să-l menţii în echilibru. Pentru a scoate gălbenuşul, ai nevoie de un ac. Cu ajutorul lui, şi cu mare grijă, realizează o gaură prin coajă. Poţi scoate conţinutul cu o seringă, sau poţi să perforezi încă o dată în partea opusă şi să suflii conţinutul. Eu am realizat-o pe prima.
Pentru decorarea oului (sunt sigură că ar fi arătat mult mai bine dacă oul era alb), poţi desena singur sau poţi printa şablonul.
Suportul. Trebuie lipit pe un carton, fie că îl realizezi din hârtie glasată, fie că îl printezi şi-l colorezi.
Aripioarele. Se lipesc lateral. Nu este nevoie să adaugi lipici decât în punctul de contact.
Ciocul. Se colorează pe ambele părţi şi se lipeşte.
Creasta. Se colorează sau se realizează din hârtie glasată. Se îndoaie pe centru şi se lipeşte, lăsând libere doar aripioarele, cu ajutorul cărora se va ataşa de ou.
Critici de arta