Proba săptămânii:
Desenează personajul tău favorit!
Subiecte noi
- Anastasia I., Bucuresti, 7 ani. Concursul Jocurile copilariei – 1 iunie 2012
- Catalina Maria D., Dumbravita, 10 ani. Concursul Jocurile copilariei – 1 iunie 2012
- Ianis S., Bucuresti, 5 ani. Concursul Jocurile copilariei – 1 iunie 2012
- Paul I., Bucuresti, 6 ani. Concursul Jocurile copilariei – 1 iunie 2012
- Maria Cristina U., Bucuresti, 6 ani. Concursul Jocurile copilariei – 1 iunie 2012
- Stefania A., Bucuresti, 6 ani. Concursul Jocurile copilariei – 1 iunie 2012
- Amelia T., Bucuresti, 7 ani. Concursul Jocurile copilariei – 1 iunie 2012
|
Azi am plecat cu entuziasm la târgul de carte. Recunosc că nu m-am aşteptat să-l găsesc plin, şi de expozanţi, şi de vizitatori. Am avut proasta inspiraţie să mă duc în pantofi, nişte adidaşi ar fi fost o alegere mult mai bună, căci târgul ocupa toate etajele cupolei de la Romexpo.
L-am luat cu mine pe Andrei. Ne-am plimbat şi am vizat cu precadere editurile cu cărţi pentru copii. A fost o decizie înţeleaptă, altfel n-aş fi terminat nici acum dacă le luam la rând. Eu m-am simţit minunat răsfoind. Am văzut mai multă sau mai puţină atenţie în realizarea lucrărilor, desene care te relaxau şi desene care te înspăimântau. Ziua a fost însă specială pentru că mi-am petrecut-o cu piticul. Pentru că am reuşit ca, privindu-l între cărţi, privindu-l în timp ce alegea de pe raft ce să răsfoiască, să-l cunosc mai bine. Şi l-am văzut că a crescut. Azi preponderente au fost atlasele geografice, cărţile despre univers şi cele despre maşini. Mă amuza copios când îl lăsam în stand, să stea de vorbă, să ceară cărţile, să înceapă să citească, şi să se laude apoi că e doar clasa întâi… a fost foarte amuzant la Aramis, a intrat cu entuziasm, că şi abecedarul lui e tot Aramis. Încercau doamnele să-i explice că au şi alte cărţi, nu doar manuale, cărţi utile copiilor, dar l-au dezamăgit. Copilul nu voia decât să-şi vadă manualul în raft, altceva nu-l interesa…
Dar cel mai fericit a fost la standurile cu softuri educationale, căci l-am lăsat să le încerce. Eu m-am mai odihnit, iar Andrei s-a jucat de-a geografia. Nu conta că era de clasa a patra… e se simţea ca raţa în apă. Încă nu mi-am schimbat eu părerea despre statul la calculator, fie el şi cu un astfel de joc, mi se pare tot compromisul de a alege un rău mai mic. Dar parcă decât jocuri aiuristice, nu sunt acestea chiar atât de rele cum îmi închipuiam…
Cu ce-am venit de la târg? Veţi vedea în curând, în Biblioteca Năzdrăvanilor . Între timp vă sfătuiesc să mergeţi. Târgul e deschis până luni, iar reduceri sunt peste tot. Aaa, nu peste tot, la colecţiile Adevărul nu era pic de reducere, că voiam să le completez şi eu pe cele cu goluri…
VN:F [1.9.17_1161] Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
Cât e ceasul, mami?
Cât înseamnă cinci minute?
Vine buni cealaltă ieri pe la noi?
Am fost mâine în parc…
Şi nu sunt decât câteva din întrebările pe care piticii le pun. Noţiunea de timp, de scurgere a "timpului" se formează încet, iar când devin conştienţi de existenţa acestuia începe acea perioadă "minunată" în care trebuie să rezişti avalanşei de întrebări. Şi… trebuie să găseşti soluţii pentru a explica.
O variantă de răspuns este oferită de Editura Gama, în Oare cât să fie ceasul? Cartea combina o poveste cu un instrument educativ. Putem astfel urmări cum decurge o zi din viaţa ursuleţului Mor-Mor, şi la ce oră se petrec principalele momente din viaţa oricărui copil preşcolar. Cartea are şi răspunsurile corecte, pe ultima copertă.
Povestea realizată în versuri conţine şapte episoade: deşteptarea (7:30), înviorarea (8:00), micul dejun (8:20), jocul la grădiniţă (10:15), drumul spre casă (16:00), sosirea tatălui acasă (16:45), toaleta de seară (21:30). E drept că sunt momentele ideale, în lumea nebună în care trăim timpul are cu totul alte repere. Ce am simţit că ar trebui inclus este momentul prânzului, care este destul de fix pentru mai toţi copiii.
Cartea are 8 file cartonate, 19×27 cm, caşerate cu hârtie lucioasă, şi cu decupaj pentru a potrivi ceasul. Limbile ceasului sunt moi, realizate din acetofan colorat şi prinse cu o capsă, nu sunt de plastic rigid şi nu se rup dacă sunt îndoite.
Cartea în schimb a fost sursă de inspiraţie pentru proba săptămânii viitoare…
Info preţ: Libraria Editurii Gama, Elefant.ro, Buybooks.ro | Biblioteca Năzdrăvanilor
VN:F [1.9.17_1161] Rating: 4.3/5 (4 votes cast)
Ştiţi cum se spune… ce-şi face omul cu mâna lui… asta e, ştiam c-o s-o păţesc. Irisuca a primit o invitaţie la ziua unei prietene. Eu – misiunea complicată de a găsi un cadou de cinci anişori, care să îndeplineasă şi criteriile mele… să fie interesant şi educativ pentru copil. Căci… dacă păpuşi m-am lecuit să mai cumpar, nici hăinuţe nu cred că-i face vreunui copil plăcere să găsească în cadou. Excepţie fac, normal, la fetiţe, toate chestiile sclipitoare şi cu pietricele…
Aşadar, m-am dus într-o librărie, deloc mică, să scotocesc rafturile pentru copii. Aveau şi multe cărţi aduse din afară, şi eram sigură că voi găsi ceva interesant. Şi am găsit. Drawing Fun, o cărticică utilă pentru cei mici, care abia învaţă să deseneze, şi care te mai şi învaţă pas cu pas cum să desenezi diverse animăluţe (ca o paranteză, trebuie să mă apuc şi eu serios de exerciţii, să nu mai fie nevoie să scriu sub fiecare patruped din ce familie face parte). Cartea avea file cartonate, lucioase, iar după exerciţiu poţi şterge şi scrie din nou.
Normal, piticul mic vede sacoşa. Ce i-ai luat lui Ştefi? Pot să văd şi eu…? Vai ce idee bună era să nu-i arăt! La primele două cărţi a rezistat eroic, una cu plastilină, dar aveam plastilină şi forme, a doua cu exerciţii, dar cum era pentru 5-6 ani, i-am zis că trebuie să mai aştepte, să vină ziua ei întâi… şi a rămas a treia. La care au început să curgă lacrimi, că e minunată, şi vrea şi ea una… I-aş fi luat şi ei, dar nu erau două. Aveam noi o carte asemănătoare, dar Iris îi pusese eticheta de "plictisitoare", căci faci numai linii…
Uite, mami, câte poţi desena… îmi trebuie şi mie… Şi iar făcea feţişoara aia de căţeluş cerşetor, pe care numai copiii ştiu s-o facă… Plus menţiunea, Vreau şi eu una, exact ca a lui Ştefi, da?
Deja credeam că sunt in Misiune Imposibilă 4, când întâmplător la depozitul de carte am găsit Ştiu să desenez (Animalele favorite), de la Editura Teora. Asemănarea – izbitoare cu ceea ce căutam eu. Marker, foi lucioase, animale pe pătrăţele, şi-am mulţumit spre cer că agonia mea a fost scurtă, doar o lună… Am pus-o victorioasă în coş, şi m-am dus acasă. După exclamaţii, încântare, probă, o aud…
Dar… ştii… mami, nu e ca a lui Ştefi! Normal că nu. Dar seamănă. Nuuu, a lui Ştefi avea modelele punctate, să desenezi şi acolo!
Cu asta m-a dat gata. Nu reţinusem şi amănuntul ăsta, m-am uitat pe pozele pe care le făcusem şi copilul avea dreptate… i-am zis şi eu că poate desena şi peste model, oricum se şterge.
Cartea, format 21x27cm, are 7 file cartonate şi lucioase, şi te învaţă să desenezi un căţel, o pisică, un peştişor, un iepure, o pasăre şi un porcuşor de guineea, şi îşi propune să îmbunătăţească memoria vizuală a celor mici, să le dezvolte spiritul de observaţie şi să stimuleze coordonarea mână-ochi. Pe raft am mai văzut două, din aceeaşi serie, În parc şi La mare, şi căutându-le pe site, am văzut că mai există una, cu animale sălbatice.
Info preţ | Biblioteca Năzdrăvanilor
VN:F [1.9.17_1161] Rating: 4.2/5 (5 votes cast)
De multe ori îi invidiez pe copiii din ziua de azi pentru materialele pe care le au la dispoziţie. Revistele arată extraordinar, cărţile şi caietele de lucru parcă te imploră să nu le mai laşi din braţe. Normal, nu există pădure fără uscături, şi azi găseşti pe la chioşcuri materiale de doi bani, şi la propriu şi la figurat. De multe ori le spuneam piticilor mei, cât aş fi fost eu de fericită să am caiete ca ale lor… Dar tu nu aveai? Nu, pe vremea noastră nu erau chiar aşa… şi nici foarte multe. Bine, pentru ei e de neconceput cum puteam să trăim fără desene aminate, şi supravieţuiam cu 5 minute seara, când erau şi alea…
Şi am avut surpriza extrem de plăcută să găsim la bunica în pod una din cărţile mele preferate. Căci pe vremuri hârtia se recicla, şi toate colecţiile mele de Şoimii Patriei şi Cutezătorii şi-au făcut datoria faţă de mediu, la fel ca şi cărţile şi caietele… Aşadar, Mihaela are probleme, o cărticică cam 25x25cm, cu ilustraţii de Nell Cobar, care s-a ambiţionat să reziste peste timp. E "datată" 1986, şi e primită de ziua mea de la un coleg… Am răsfoit-o cu grijă… şi să nu credeţi că e în stare bună, pozele sunt intens prelucrate şi curăţate, mai ales coperta, din care pe alocuri lipsesc mici bucăţi.
Au privit-o şi copiii, gânditori… deci cam aşa arătau caietele de lucru pe vremea ta! Dar ştii că sunt interesante? Da, aici pot spune sincer, chiar se remarcau prin originalitate. Ceea ce nu se întâmplă prin materialele de astăzi, care repetă, număr de număr, acelaşi exerciţiu, dar cu imagini diferite. Originalitatea costă, şi cantitatea a depăşit în importanţă calitatea. Sau, mai uşor, materialele sunt doar traduse în limba română după versiuni originale din alte ţări.
Mihaela a fost, probabil, prietena copilăriei noastre. Dacă as putea, aş susţine reeditarea reviste "Mihaela", chiar şi aşa, sub formă de ziar bicolor cum a apărut o perioadă. Nell Cobar, tatăl virtual al Mihaelei, a susţinut mereu proiectele. Probabil acum un proiect de acest gen nu ar mai fi rentabil….
Dar spuneţi sincer, aţi cumpăra această carte dacă s-ar reedita? Pentru că eu m-am uitat la jocuri, nu sunt cu nimic, dar cu nimic mai prejos decât ce există acum pe piaţă.
În încheiere, cu nuanţe nostalgice, vă invit la 5 minute de film…
Biblioteca Năzdrăvanilor
VN:F [1.9.17_1161] Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
Printre cărţile-jucării am găsit la Editura Prut şi “Mijloace de transport”. Iniţial mi-a plăcut foarte mult. Copertă groasă, solidă, la interior 12 pagini cartonate, pe teme: Automobilul, Trenul, Avionul, Autobuzul, Vaporul, Camionul, însoţite de exerciţii tematice şi noţiuni de vocabular.
Paginile sunt lucioase, cu imagini de o calitate bună, într-un format de 20x29cm.
Am citit şi indicaţiile… “Aşază şoricelul magic pe răspuns, apasă butonul galben şi, dacă răspunsul tău este corect, beculeţul verde se va aprinde şi vei auzi Ta-ra-ra-ta-taaa! Dar dacă ai răspuns greşit, se va aprinde luminiţa roşie, şi şoricelul va exclama Aaah!
Ei bine, tocmai şoricelul magic nu l-am putut proba în magazin… dar l-au probat copiii pe nervii mei. Pentru că, dacă nu aşezi la milimetru firele de contact, deşi bifezi răspunsul corect, tot acel Aaah enervant îl auzi.
Enervant probabil pentru mine, căci copiii l-au chiţăit pe bietul şoricel de i-au mers fulgii… A gemut săracul ore întregi. Până a învăţat să citească, Andreiul meu lua la nimereală toate bulinele, să “facă şoricelul fericit”. Apoi a început buchiseala, şi căutatea răspunsurilor.
Şi… când credeam că am scăpat, a trecut Irisuca la şoricel, iar până va învaţa şi ea să citească… estimez doi ani de 99% Aaah!
Info preţ: elefant.ro, buybooks.ro | Biblioteca Năzdrăvanilor
VN:F [1.9.17_1161] Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
|
Dacă vrei să fii la curent cu articolele de pe blog,
abonează-te şi le primeşti pe mail.
|
Critici de arta