În cele din urmă am plecat astăzi după-amiază spre târgul de carte. Zilele trecute vorbeam cu un prieten, veni vorba când mă duc la târg. Sâmbătă! Mă întreabă dacă sunt masochistă de fel. Probabil… dacă mă duceam de dimineaţă, cum îmi propusesem, aş fi fost masochistă. Dar am ajuns pe la cinci… şi vedeam cum pleacă oamenii valuri-valuri.
Primul lucru pe care l-am remarcat, înainte să intrăm în târg, au fost sacoşele verzi de la Elefant.ro – librăria online. Ne-am tot întrebat, până am ajuns la cupolă, apoi şi în interior, ce promoţii puteau avea cei de la elefant, dacă toată lumea avea sacoşă de la ei. Şi nu era mică deloc! Am tot căutat standul – dacă exista, atunci nu l-am găsit, până când ne-am întâlnit cu doi promoteri de la care am primit şi noi deja celebra sacoşă. În interior, două vouchere de 10 lei, pentru comandă în magazinul online. Mi-am dat seama că e genială ideea. O librărie online nu avea nevoie de stand la târg, căci nu ar reuşi să facă suficientă vânzare cât să acopere costurile. Dar… dacă bagi 5000 eur în sacoşe de hârtie, cu linkul tău scris mare, plimbat prin tot târgul, apoi prin cel puţin jumătate de Bucureşti, garantat beneficiezi de mult mai multă expunere decât un stand pe un nivel pierdut al târgului.
Ne-am făcut curaj şi am intrat. Ne-am oprit la Teora, unde am găsit, la oferte speciale, lucrări pe care deja le ştiam. Andrei s-a apucat de răsfoit Vreau să ştiu mai multe despre ţările lumii, dar cum abia intrasem în târg nu ne-am aruncat din prima la cărţi. Iris, normal, sărise la cele mai sclipitoare, de prinţese, din seria "Puişorul Năzdrăvan". Dacă ar fi fost după ei, nu vreau să mă gândesc la ce cote ajungeau cumpărăturile noastre…
Aglomeraţia devenise deja enervantă, începeam să regret că am lăsat lucrurile aşa pe ultima zi. Am hotărât să ne uităm doar la produsele destinate copiilor, altfel nu mai răzbeam. Nu ne dezmeticim bine, şi Andrei ne trage victorios să ne arate că a apărut volumul patru din "Jurnalul unui puşti". Tocmai devorase celelalte trei volume, şi mă toca mărunt să îl iau pe următorul. 25 lei, adevărată afacere. Am găsit şi volumul 5, dar în engleză. Şi am văzut că cei de la Editura Art au completat colecţia cu Însemnările unei puştoaice, în acelaşi stil, dar pentru fete.
La editura Aramis mi-au atras atenţia jucăriile tridimensionale: moara de vânt şi caruselul, arătau foarte bine montate. Şi cred că ar fi fost şi distractive pentru copii. Dar spaţiul limitat de depozitare impune reguli noi la capitolul achiziţie.
Copiii au devenit nerăbdători, Andrei ştia de anul trecut că sigur există standuri la care te poţi juca pe calculator. Aşa că am dibuit standul Intuitext, şi s-a apucat de spart gheaţa cu Scormonilă, pe cd-ul de matematică pentru clasa a IIa. Ar fi vrut el să se joace tot cu cel de geografie pentru clasa a patra, dar nu a avut noroc. Se pare că trebuie să-l trecem pe lista de achiziţii. Iris, mai "creativă", s-a jucat la stand la Editura Media Service Zawada, şi pentru că a colorat frumos s-a ales cu un cadou simpatic de la ei: un ceas, un inel şi bentiţă cu Căpşunica, o minune sclipitoare de prins în păr, cu care se pare că doarme de drag, şi ceva bombonele. A venit încântată cu trofeul, şi îmi tot povesteşte cât de minunate erau pixurile cu sclipici…
La editura Rao am suspinat cel mai mult. Am găsit o ediţie superbă din Micul prinţ, cu ilustraţiile pop-up. Arăta… minunat de-a dreptul! Dar şi preţul era pe măsură. La fel erau şi enciclopediile 3D, toţi copiii erau încântaţi când le deschideau. Părinţii cam oftau lângă ei. Tot la Rao am văzut că se editează în română seria cărţilor cu Pipi, erau acum primele trei, Pipi Şoseţica, Pippi sosetica se imbarca şi Pippi sosetica in marile sudului. Oricum cred că cei de la Rao vor avea cele mai mici pierderi la târg, căci aveau standul securizat cu porţi magnetice.
Editura Litera avea de asemenea un stand foarte mare, şi destul de organizat. Am văzut că au şi pe site reduceri de 20%, pentru a prelungi ofertele de la târg. Copiii au primit cadou două volume din colecţia Cele mai frumoase poveşti, cartea cu cd. Mi-a plăcut foarte mult cum arăta şi Poveste de Crăciun, ilustraţiile erau foarte frumoase. Interesantă părea şi seria "365", cum am botezat-o eu, căci aşa începea titlul. 365 de poveşti, de glume sau de activităţi distractive.
La editura Gama am remarcat seturile nou apărute, cu ScoobyDoo, " Scooby-Doo te învaţă". Online nu le-am găsit, ele pot fi cumpărate în premieră la târgul Gaudeamus. Pentru preşcolari era disponibil pachetul " Înăuntru-afară Deasupra-dedesubt", din care fac parte Portul, Oraşul, Aeroportul şi Ferma. Este un pachet minunat pentru biblioteca grupei. Foarte căutate la stand erau şi pachetele din colecţia Scrie si sterge, pe care le avem şi noi la grădiniţă.
Probabil am ratat destul de multe, sau nu am ajuns să le vedem pe altele. Poate reuseşc la târgul de primăvară mai mult. Acum n-am avut timp, am plecat la închidere de-acolo. Şi, ca totul să fie complet, am ieşit de sub cupolă obosită şi înfometată… aleea spre ieşire este mărginită de comercianţi de diverse produse tradiţionale. E groaznic să treci cu burta goală pe lângă grămezi de cârnaţi afumaţi, şunculiţe şi pastrame, apoi brânzeturi şi caşcaval afumat. Completăm lista cu fructe uscate, dulceţuri şi miere, cât să salivezi o viaţă. Pregătiţi-vă aşadar de un final neaşteptat, şi păstraţi ceva bani pentru poftele stomacului, după ce le satisfaceţi pe cele ale sufletului.
Curiozitatea cred că este cumva una din trăsăturile caracteristice firii umane, şi este prezentă într-un grad destul de ridicat la copii (dacă ne oprim numai asupra valului de întrebări din seria "de ce", nici nu mai avem nevoie de alt argument). Dintre lucrurile care trezesc cel mai bine curiozitatea, şi implică apoi dorinţa, este zborul. De ce e atât de fascinant să vezi un avion…? De ce priveşti cu invidie o pasăre plutind prin aer…?
Citeam acum ceva vreme că în iunie 1910 Aurel Vlaicu a realizat primul zbor. Şi nu cred că există cineva, având cel puţin "3" ca prefix al vârstei, şi care să nu fi vizitat ca pionier cu cravată monumentul dedicat lui Vlaicu de la Băneşti, Prahova. Şi de ce să nu ne mândrim? Îl avem pe Vuia, pe Vlaicu, pe Coandă… Sunt români…
Am răsfoit pe această temă Micul pilot, o carte 3D despre avioane, de la Editura Teora. Lucrarea este organizată pe capitole, începând cu un istoric al zborurilor, şi sfârşind cu ultimele aparate acum în uz. Istoricul este destul de simplu… Cu 1000 de ani înainte de Hristos, chinezii au inventat zmeul. Alţi 1000 de ani, şi tot chinezii lansau rachete. Şi s-a aşternut o lungă "tăcere" în domeniul reuşitelor, până la primul salt cu paraşuta, în 1617, şi primul balon cu aer cald în 1783. Zeppelinul a marcat începutul secolului XX, ale cărui prime 3-4 decenii sunt dedicate pionieratului. Este pagina pe care probabil i-am fi găsit pe Vuia şi Vlaicu, dacă lucrarea nu ar fi fost o traducere a unui autor străin. Aflăm aici despre primele zboruri, dar şi despre primele utilizări "negative" a uneia dintre cele mai mari descoperiri… apar avioanele militare.
"Aripile războiului" este capitolul dedicat celui de-al doilea război mondial. Am avut o senzaţie ciudată, parcă citeam în imagini unul din cursurile de la facultate… numele îmi erau cunoscute. Ce să fac, nu m-au preocupat niciodată avioanele de vânătoare şi bombardierele. Trebuia în schimb să trec examenul…
După cel de-al doilea război mondial, cercetările şi realizarile din domeniul aviaţiei civile au atins cote impresionante, atât în ceea ce priveşte dimensiunea aparatelor de zbor, cât şi atributele acestora. Foarte mari, foarte rapide, sau chiar invizibile. Ups, asta tot la categoria "militare" se duce…
Avem ocazia de a sta la manşa unui Boeing, sau de a călători printr-un terminal de aeroport. Un zbor plăcut pe aripile imaginaţiei, prin paginile oferite de Editura Teora.
Lucrarea este prezentată într-un format grafic deosebit, 24x30cm, cu coperţi cartonate şi file groase, lucioase. Include 10 planşe cu figurine pop-up.
Printre cadourile cu care Moş Crăciun de la Teora i-a dat pe spate pe copii a fost si cartea despre Titanic. M-a lăsat pe mine cu gura căscată, căci ce reacţie poţi să ai în momentul în care o deschizi, linistit, şi în faţa ochilor ţi se desfăşoară o machetă impresionantă de 1m? Nu vreau să mă gândesc ce reacţie au avut cei care l-au văzut prima dată… real. Iris habar n-avea ce era cu vaporul ăsta, dar Andrei era la curent cu faptul că pe 14 aprilie s-a scufundat un vapor mare care mergea la New York. Acum îl vedea.
Vacanţa nu ne-a lăsat prea mult să aprofundăm materialele incluse, dar cum în seara asta rulează filmul pe tv, am citit cartea împreună. Până acum copiii s-au amuzat studiind macheta, şi interiorul, prin ferăstruicile deschise, harta cu punţile navei, copia după singurul bilet rămas de la un pasaget de clasa întâi, care nu a mai plecat. Oare cum s-a simţit reverendul Stuart Holden, având pe birou, o viaţă întreagă, înrămat biletul?
Pachetul include şi o copie după meniul ce se servea pe navă. Recunosc că de multe dintre cele de-acolo nu am auzit în viaţa mea, dar ce au constatat şi copii: mâncau foarte sănătos. Cred şi eu, habar n-aveau acum 100 de ani ce-s alea "E-uri", iar somonul, carnea de vită, făceau parte din alimentaţia curentă. Până şi la clasa a treia se mânca sănătos. Dimineaţa: terci din făină de ovăz şi lapte, heringi afumaţi, cartofi în coajă, omletă cu şuncă, pâine proaspătă cu unt, marmeladă, ceai, cafea. La prâz: supă de orez, pâine proaspătă, pesmeţi, friptură de vită cu sos brun, porumb dulce, cartofi fierţi, budincă de prune cu sos dulce, fructe. Gustarea de la ora 5: carne rece, brânză, murături, pâine proaspătă cu unt, compot de smochine cu orez, ceai. Cina: terci, pesmeţi, brânză.
Dintre pliantele incluse, cel mai mult l-a fascinat copia după ziarele din epocă, The New York Times şi The Daily Mirror. Trebuie să recunosc că, deşi scrisul este foarte mic, tot am stat să buchisesc un pic. Nu citeşti în fiecare zi un ziar de acum 100 de ani, nu?
Pliantul cu schema navei este foarte detaliat, poţi pierde ore studiind aşezarea. Oare cât ţi-ar fi luat să-l vizitezi? Hmmm… ce păcat că nu s-au gândit să facă încă un parc "Titanic", cum e cel de la Disneyland. Pun pariu ca ar avea mare succes. Pe verso sunt câteva informaţii despre cei care s-au aflat la bordul vasului, sau mai norocoşi în acea zi. Cel mai mult m-a impresionat povestea a doi copii, fraţii Navratil, răpiţi de tatăl lor după divorţ. A plecat cu ei în America, sub nume fals. În momentul naufragiului, i-a urcat într-o barcă de salvare. El s-a înecat, dar mama şi-a recunoscut copiii într-o poză din ziarele vremii, şi a mers în America pentru a-i regăsi.
Citind cartea, am aflat şi lucruri pe care nu le ştiam. Dintre acestea… de exemplu, că nu au avut binoclu pe vapor, şi că supravegheau marea doar cu privirea. Dacă mă gândesc bine… dacă tot le era aşa teamă, şi nu vedeau nimic, de ce nu foloseau la intervale regulate rachete de semnalizare!? A doua… că cel de-al patrulea coş era fals. Era aerisire pentru cambuză, şi a fost pus pentru că armatorii au considerat că vaporul ar arăta "ciudat" fără el. Şi al treilea… că informaţiile despre gheţari au ajuns pe vas, dar nu şi la cine trebuie, au rămas în cabina telegrafiştilor.
Am urmărit pas cu pas rezumatul momentelor importante ale naufragiului. În final, misterul care a învăluit evenimentul atâta timp a fost spulberat, în 1985 fiind descoperită epava. Carena nu a fost spintecată, plăcile au fost îndoite, niturile tăiate, şi de aici fisura. Se pare că materialul folosit nu a fost de o foarte bună calitate.
În ferestrele de lângă machetă se deschid, în variante pop-up, sălile principale: restaurantul franţuzesc, puntea de comandă, sala de recepţie de la clasa întâi, sala de gimnastică, terasa cu palmieri, sau scara principală, care apare şi în film. Recunosc că aş vrea să văd un album cu fotografiile lui Francis Browne, un fotograf care a călătorit cu Titanicul, şi care a coborât la ultima escală europeană, în Queenstown…
O zi plină pentru grupa Irisucăi de la grădiniţă. Ultima dintr-o serie de activităţi din această săptămână a "lecturii". Au avut schimburi de experienţă cu şcolarii, copilaşi de clasa a treia, care au venit la grădi să le povestească piticilor despre şcoală.
La noi la grupă s-a lucrat intens. Miercuri am avut lecţie deschisă cu părinţii. Copiii au confecţionat semne de carte, pe care le-au făcut cadou şcolarilor a doua zi. Mai mult, o idee foarte simpatica a domnişoarei educatoare, au confecţionat şi cărticele cu semne grafice. Tot pentru şcolari.
Ideea vizitei i-a încântat atât de mult încât, chiar şi piticii reţinuţi la domiciliu pe motiv de tuse de sezon, au ţinut morţiş ca joi să meargă la grădi. Eu cel puţin, începând de luni, nu am auzit vorbindu-se decât despre aceşti "şcolari vizitatori".
Azi, în încheirea activităţilor, copiii urmau să afle unde anumă găsim cărţi. Aaa, şi nu la supermarket, chiar dacă şi acolo. Ci acele locuri unde cărţile se simt la ele acasă. Prima a fost biblioteca. Relativ aproape de casă, am vizitat-o acum câţiva ani, când bătea vântul printre rafturi. Recunosc că nu m-am mai dus, mi-am construit-o pe cea de-acasă. Azi am însoţit clasa, pe post de roată de rezervă şi fotograf. Am fost uimită de schimbările din bibliotecă. Ok, nu povestesc cum au năvălit printre rafturi, cum păleau doamnele bibliotecare, sau cum toate fetiţele au fost în extaz la zona de lectură, când au descoperit cărţile cu zâne şi prinţese. Vizita s-a terminat, dar Irisuca era foarte hotărâtă să ne întoarcem. Nu de alta, dar văzuse ea o carte pe care nu o aveam acasă, şi cum era cu Clopoţica (na. coşmarul meu de vreo doi ani încoace) trebuia musai să vedem despre ce poveste era vorba. Ne-am întors la bibliotecă, ne-am făcut permis, şi, surpriză, Aventurile lui Picur Lin în Laguna Sirenelor , din seria Disney, de la Editura Egmont, nu era la împrumut. Doar la sală. Am încercat s-o vrăjesc, să luam altă carte, cu chiu cu vai am luat o enciclopedie pentru copii, despre animalele marine. Dar la uşă…Surpriză. Lacrimi.
Stânga-mprejur, cerem voie la sala de lectură. Şi am stat… habar n-am cât, dar am citit din scoarţă-n scoarţă Aventurile lui Picur Lin în Laguna Sirenelor. Ca să îmi dau seama că e episodul doi, că alta trebuia citită înainte. Nu-i nimic mami,venim şi mâine! I-a plăcut, şi presimt că ne aşteaptă vremuri grele…
PS. Am vizitat şi librăria. Şi, dacă la bibliotecă copiii nu ştiau care e destinaţia cărţilor, măcar de la librărie ştiau că ne trebuie bani să le cumpărăm..
Azi am plecat cu entuziasm la târgul de carte. Recunosc că nu m-am aşteptat să-l găsesc plin, şi de expozanţi, şi de vizitatori. Am avut proasta inspiraţie să mă duc în pantofi, nişte adidaşi ar fi fost o alegere mult mai bună, căci târgul ocupa toate etajele cupolei de la Romexpo.
L-am luat cu mine pe Andrei. Ne-am plimbat şi am vizat cu precadere editurile cu cărţi pentru copii. A fost o decizie înţeleaptă, altfel n-aş fi terminat nici acum dacă le luam la rând. Eu m-am simţit minunat răsfoind. Am văzut mai multă sau mai puţină atenţie în realizarea lucrărilor, desene care te relaxau şi desene care te înspăimântau. Ziua a fost însă specială pentru că mi-am petrecut-o cu piticul. Pentru că am reuşit ca, privindu-l între cărţi, privindu-l în timp ce alegea de pe raft ce să răsfoiască, să-l cunosc mai bine. Şi l-am văzut că a crescut. Azi preponderente au fost atlasele geografice, cărţile despre univers şi cele despre maşini. Mă amuza copios când îl lăsam în stand, să stea de vorbă, să ceară cărţile, să înceapă să citească, şi să se laude apoi că e doar clasa întâi… a fost foarte amuzant la Aramis, a intrat cu entuziasm, că şi abecedarul lui e tot Aramis. Încercau doamnele să-i explice că au şi alte cărţi, nu doar manuale, cărţi utile copiilor, dar l-au dezamăgit. Copilul nu voia decât să-şi vadă manualul în raft, altceva nu-l interesa…
Dar cel mai fericit a fost la standurile cu softuri educationale, căci l-am lăsat să le încerce. Eu m-am mai odihnit, iar Andrei s-a jucat de-a geografia. Nu conta că era de clasa a patra… e se simţea ca raţa în apă. Încă nu mi-am schimbat eu părerea despre statul la calculator, fie el şi cu un astfel de joc, mi se pare tot compromisul de a alege un rău mai mic. Dar parcă decât jocuri aiuristice, nu sunt acestea chiar atât de rele cum îmi închipuiam…
Cu ce-am venit de la târg? Veţi vedea în curând, în Biblioteca Năzdrăvanilor . Între timp vă sfătuiesc să mergeţi. Târgul e deschis până luni, iar reduceri sunt peste tot. Aaa, nu peste tot, la colecţiile Adevărul nu era pic de reducere, că voiam să le completez şi eu pe cele cu goluri…
Aglomeraţia devenise deja enervantă, începeam să regret că am lăsat lucrurile aşa pe ultima zi. Am hotărât să ne uităm doar la produsele destinate copiilor, altfel nu mai răzbeam. Nu ne dezmeticim bine, şi Andrei ne trage victorios să ne arate că a apărut volumul patru din "Jurnalul unui puşti". Tocmai devorase celelalte trei volume, şi mă toca mărunt să îl iau pe următorul. 25 lei, adevărată afacere. Am găsit şi volumul 5, dar în engleză. Şi am văzut că cei de la Editura Art au completat colecţia cu Însemnările unei puştoaice, în acelaşi stil, dar pentru fete.
La editura Aramis mi-au atras atenţia jucăriile tridimensionale: moara de vânt şi caruselul, arătau foarte bine montate. Şi cred că ar fi fost şi distractive pentru copii. Dar spaţiul limitat de depozitare impune reguli noi la capitolul achiziţie. 
Copiii au devenit nerăbdători, Andrei ştia de anul trecut că sigur există standuri la care te poţi juca pe calculator. Aşa că am dibuit standul Intuitext, şi s-a apucat de spart gheaţa cu Scormonilă, pe cd-ul de matematică pentru clasa a IIa. Ar fi vrut el să se joace tot cu cel de geografie pentru clasa a patra, dar nu a avut noroc. Se pare că trebuie să-l trecem pe lista de achiziţii. Iris, mai "creativă", s-a jucat la stand la Editura Media Service Zawada, şi pentru că a colorat frumos s-a ales cu un cadou simpatic de la ei: un ceas, un inel şi bentiţă cu Căpşunica, o minune sclipitoare de prins în păr, cu care se pare că doarme de drag, şi ceva bombonele. A venit încântată cu trofeul, şi îmi tot povesteşte cât de minunate erau pixurile cu sclipici…
La editura Rao am suspinat cel mai mult. Am găsit o ediţie superbă din Micul prinţ, cu ilustraţiile pop-up. Arăta… minunat de-a dreptul! Dar şi preţul era pe măsură. La fel erau şi enciclopediile
Editura Litera avea de asemenea un stand foarte mare, şi destul de organizat. Am văzut că au şi pe site reduceri de 20%, pentru a prelungi ofertele de la târg. Copiii au primit cadou două volume din colecţia Cele mai frumoase poveşti, cartea cu cd. Mi-a plăcut foarte mult cum arăta şi Poveste de Crăciun, ilustraţiile erau foarte frumoase. Interesantă părea şi seria "365", cum am botezat-o eu, căci aşa începea titlul. 365 de poveşti, de glume sau de activităţi distractive.
La editura Gama am remarcat seturile nou apărute, cu ScoobyDoo, " Scooby-Doo te învaţă". Online nu le-am găsit, ele pot fi cumpărate în premieră la târgul Gaudeamus. Pentru preşcolari era disponibil pachetul " Înăuntru-afară Deasupra-dedesubt", din care fac parte Portul, Oraşul, Aeroportul
Critici de arta