Cu exact o lună în urmă am relocat satul meu de Crăciun. Mai ceva ca pe vremea comuniştilor, am mutat un sat întreg… nu în inima Bărăganului, ci pe dulăpior la grădi. Copiii au fost încântaţi.
Trebuie menţionat de "deportarea" s-a făcut fără populaţie, piticul meu cel mic nedonând la grădi şi figurinele Disney. Aşadar a rămas de strajă într-un sat pustiu numai omul de zăpadă.
Ieri însă copiii au populat satul. Omul de zăpadă are noi prieteni de joacă, şi fiecare copil şi-a adus contribuţia. Au confecţionat oameni de zăpadă din plastilină. Satul a fost pus pe o măsuţă, fiecare punându-şi singurel creaţia. Asta pe fondul comentariilor disperate ale fie-mii… Nu trage de aia!!! Nu scoate căsuţa!!! Le-a făcut mămica mea, nu le strica!!!
Satul a fost montat la loc pe dulap, iar eu mă bucur să-l revăd în fiecare dimineaţă, şi-l salut pe omul de zăpadă… Dacă copiii sunt fericiţi, atunci munca nu a fost în zadar.
Bănuiesc că orice părinte care citeşte astăzi, 23 decembrie, acest subiect, ştie exact la ce anume se referă titlul acestui subiect. Corect, Au Mai Rămas 2 zile. Şi parcă sunt atât de lungi, şi moşul nu mai vine odată, ca teroriştii mici să se mai liniştească. Şi totuşi, partea bună a acestor 2 zile, a faptului că poţi spune "Mâine vine Moşul" e că poţi să te minunezi ce copii cuminţi ai. Vaiii, n-am observat asta tot anul?! Au mâncat tot din farfurie, şi-au strâns pijamalele sub pernă, poţi merge prin cameră fără să-ţi rupi picioarele în cuburi şi maşinuţe. Ptiu-ptiu să nu-i deochi, din păcate minunile nu ţin 3 zile.
Şi, poate dintr-o urmă de sadism, văd tot timpul spiriduşi la geam. Aa, sunt spiriduşi fermecaţi ai lui Moş Crăciun, îi văd doar părinţii. Şi am avut eu grijă să le dau raportul complet, aşa că sunt sigură că au mai scurtat lista de cadouri năzdrăvanii au solicitat-o. Ba şi cu Moş Crăciun am reuşit să vorbesc, şi să-i spun cam ce părere am eu despre ei.
"Mami, şi i-ai spus chiar tooooot??" Normal! Bănuiesc că au ei o muscă maaare pe căciulă dacă au întrebat.
Dar şi mai amuzante sunt discuţiile dintre ei. Pe de-o parte, Moşul e bun şi iertător, şi cu siguranţă le va aduce ceea ce-au cerut. Am încercat s-o dreg, căci e criză, Moşul n-are buget, sau n-a găsit, sau nu a considerat că sunt destul de cuminţi. Pe de alta, se fac tot felul de "supoziţii" tehnice.
Dacă nu avem şemineu, pe unde intră. Lăsăm uşa deschisă?
Lăsăm aprinse beculeţele în brad? Să-l vadă, şi să ştie unde să vină. Şi nu ne culcăm, să-l vedem şi noi.
Facem puţină ordine sub brad? Trecem câte două şosetuţe de copil, poate Moşul se gândeşte să le lase ceva în plus? Şi… sigur e suficient loc de cadouri sub brad, căci ramurile încep cam de jos.
Când vine mai exact? Seara, noaptea sau dimineaţa? Ne mai culcăm şi pe 24?
Din ce ţară începe Moşul să dea cadourile? Pleacă de la Pol, pe ce traseu?
Şi cred că aş putea continua la nesfârşit… Dar mi-e teamă să nu sughiţe Moşul prea rău, că-i cam ocupat acum cu ultimele pregătiri…
Este primul an în care amândoi copiii sunt suficient de mari încât să savureze întreaga poveste de Crăciun. Aşadar, am început luna cu scrisoarea pentru Moş Crăciun. Dezbateri, fapte bune, ce dorinţe trecem pe listă, numai lucruri dificile. Repetiţii pentru serbări, apoi emoţia maximă a întâlnirii cu Moşul la grădiniţă. Pentru că spectacolul a fost la înălţime, am ales să fie singurul Moş cu care ne întâlnim anul acesta. Apoi, şi-a luat la revedere de la copii, spunându-le că mai trece pe la ei in noaptea de Crăciun. Aşa că am evitat celelalte "ajutoare"… şi le-am spus că acela este "veritabilul".
Dar Moşul pune cadourile sub brad. Am rezistat cu stoicism întrebărilor insistente… "Când facem bradul? …facem azi bradul?" Am profitat de acest lucru să stimulăm un pic participarea la concursul de bricolaj, spunându-le că moşul va fi mai mult decât încântat să vadă în brad ornamente făcute de mânuţele lor. Şi azi, într-un final, am tras maşina pe dreapta, şi am luat un brăduţ "potrivit".
"Ai luat braaaaaadddd!!! Îl împodobim azi????" Normal… parcă mai aveam de ales… Deşi sunt adepta împodobirii în seara de Ajun, să nu aştepţi prea mult cadourile, acum bucuria şi nerăbdarea lor atingea cote mult prea înalte pentru a mai putea fi ţinută în frâu.
Am scos cutiile cu globuri şi beteală. Le-au întins pe toate pe covor, alegeau cu mâinile tremurânde fiecare glob, fiecare clopoţel… "Ăsta e frumos? O să-i placă moşului?" "Şi clopoţeii unde-i punem?… Aa, jos de tot, să auzim când pune moşul cadourile…"
Am reuşit să avem o versiune împodobită decent a bradului. Eu am prins sus de tot, Andrei la mijloc şi Iris jos. Am finalizat cu agăţat bomboanele, cu regretul că anul acesta n-am mai găsiit acedele… ştiţi care, bastonaşele acelea împletite, din alb şi roşu…
Dar, ceea ce m-a amuzat cel mai mult a fost cum Iris a luat de bună povestea despre sufletul bradului. Cum el a plâns, când a plecat din pădure, şi noi trebuie să-l împodobim şi să-l facem să se simtă bine la noi acasă. Aşa că spectacolul nu s-a terminat. Cam la fiecare 10 min, Iris îşi aminteşte că brăduţul nostru se simte singur, şi se duce să-i mai cânte, sau să mai vorbească un pic cu el. Aşadar, din repertoriu, menţionez "O, brad frumos", "Moş Crăciun cu plete dalbe", "Steaua sus răsare", "Trei păstori", "Florile dalbe". Dar avem şi variantă cu coregrafie, "Fulgi de nea", dans învăţat la serbarea lui Andrei. Puteţi să vă imaginaţi ceva în genul indienilor care dansează în jurul focului, atât că este Iris… în faţa bradului.
Şi totuşi, în topul preferinţelor noastre de Crăciun sunt două melodii. Prima, pe care o dansează, a doua pe care o ascultă cu mare plăcere.
Începuse să miroasă a cozonac şi scorţişoară în casă, semn că sărbătorile sunt aproape. Cred că se auzea şi clinchet cristalin de clopoţei, de la sania Moşului.
- Aniii!!! Aniii!!
- Ce s-a întâmplat Naz, de ce mă strigi atât de tare?
- Ani, uite, tocmai am primit brăduţul, şi noi nu ne-am pregătit podoabele! Copiii sunt nerăbdători să-l împodobească. Trebuie să facem repede o listă de materiale, şi să vedem cine ne poate ajuta. Cel mai frumos pom de iarnă este cel pentru care confecţionezi singur podoabele!
- Ai dreptate! Cred că toţi locatarii dulăpiorului de rechizite trebuie să se implice, este cel mai important eveniment al anului. Hai Naz, scrie: beteală din hârtie glasată, îngeraşi din hârtie, globuri din mere îmbrăcate în staniol, ghirlande de hârtie creponată…
- Aşadar, îi chemăm de urgenţă pe Lipici şi Forfecuţă şi mergem imediat la cumpărături, căci mai avem nevoie de materiale.
Ce mai putem agăţa în brad…? se gândea Naz. Putem decupa steluţe din carton, lipim hârtie glasată şi le decorăm cu lipici sclipitor. Daaa! O idee minunată, o trec pe listă.
…cum să facem zăpadă? Tăiţei din hârtie creponată! Trebuie să le explic copiilor cum să împăturească hârtia şi să o taie în fâşii lungi, şi foarte subţiri, cu care pot decora bradul. Le pot face şi din hârtie de ambalaj argintiu, ies aproape la fel.
- Naz? Gata lista? Toată lumea a sosit, am pregătit materialele, hai să ne apucam de treabă! Să nu ne găsească Moşul cu bradul nepregătit…
Dacă ţi-ai propus cumva să realizezi un decor de iarnă, şi îţi lipsesc brăduţii, iată cum poţi realiza simplu un brăduţ.
Ai nevoie de carton, lipici, foarfecă (foarte utile sunt foarfecile decorative, în zig-zag), hârtie creponată verde, o riglă.
Decupează din carton două triunghiuri identice. Marchează jumătatea laturii de jos, apoi uneşte-o cu vârful. Taie apoi de-a lungul acestei linii, de jos în sus, mai mult de jumătate. Marchează pe cel de-al doilea triunghi spaţiul rămas, şi taie de sus în jos, în aşa fel încât la îmbinare cele două spaţii să se completeze reciproc.
Bradut din hartie creponata
Întinde lipici pe una din feţele triunghiului şi lipeşte benzi verzi de hârtie creponată, pentru a acoperi tot triunghiul. Repetă apoi operaţiunea şi pe cealaltă parte. Dacă ai acoperit spaţiul din mijloc, decupează încă odată, ţinând triunghiul îndreptat spre o fereastră, pentru a vedea mai uşor pe unde trebuie să tai. Decupează apoi marginile laterale, cu o foarfecă decorativă zimţată. Toate aceste etape se aplică şi celui de-al doilea triunghi.
Bradut din hartie creponata, adaugata in benzi
O a doua variantă este de a lipi o singură bucată mare de hârtie creponată. În acest caz brăduţul nu va mai fi "stufos", dar este o varianta mai simplă de decorare.
Bradut din hartie creponata, adaugata dintr-o singura bucata
Când ai terminat, îmbină cele două triunghiuri şi brăduţul tău este gata. Poţi face mai mulţi, pentru a construi o pădure, sau poţi să-l împodobeşti, şi ai un brăduţ de Crăciun.
Cele mai originale felicitări de sărbători sunt cele tridimensionale. Iată cum poţi construi singurel şi foarte uşor o felicitare-brăduţ.
Materiale necesare: hârtie glasată verde, (două coli), un beţişor de frigărui, o bucată de polistiren, puţină plastilină, lipici, hârtie glasată sau creponată pentru decor, foarfecă decorativă.
Pentru început, taie pe jumătate cele două coli verzi şi trasează cu ajutorul unui compas două semicercuri. Dacă eşti prea mititel, şi nu ai unul, foloseste un castronel sau o farfurie. Decupează apoi cu ajutorul unei foarfeci zimţate cele trei semilune.
Materiale folosite pentru realizarea felicitarii-bradut
Cu multă grijă, fără să le îndoi, întinde puţin lipici pe jumătate din muchia lungă, apoi suprapune cu cealaltă jumătate pentru a obţine un con. Sau un turnuţeţ, dacă îţi este cunoscut.
Cele trei randuri de ramuri ale bradutului
Înşiră apoi cele trei conuri, ca pe mărgele, pe beţişorul de bambus. Pentru a le fixa mai bine, foloseşte puţină plastilină.
Bradut - colaj
Pentru ultima "coroană" de ramuri, poţi confecţiona din plastilină o steluţă, pentru a împodobi creaţia.
Steluta decorativa din plastilina
Înfige apoi brăduţul într-o bucată de polistiren. Trebuie să fie suficient de mare (latura – aprox. 12cm) pentru ca brăduţul să nu se răstoarne.
Decupează apoi din hârtie colorată steluţe, beteală şi globuri şi lipeşte-le pe brăduţ.
Decoratiuni pentru pomul de Craciun
Pictează, sau decorează cu hârtie creponată marginile de polistiren, şi felicitarea ta este gata.
Bradut, colaj din hartie glasata
Aş fi mai mult decât fericită să văd ce ţi-a ieşit!
Se apropie sărbătorile de iarnă, iar copiii vor fi foarte ocupaţi cu cele mai diverse activităţi: felicitări pentru cei dragi, ornamente pentru brad, un desen pentru Moş Crăciun, de pus în plicul cu scrisoarea (să vadă şi Moşul cât de cuminţi sunt ei, şi că merită măcar unul din multele cadouri cerute).
Dintre toate sertarele, cel în care locuieşte familia lui Lipici este cel mai solicitat. Chiar şi desenul, dacă vrei să-l faci deosebit, să adaugi o stelută, sau ceva sclipitor, trebuie să întrebi care este sertarul cu pricina.
Lipici este foarte mândru din această cauză, iar Naz şi Ani l-au însoţit acasă să-i cunoască familia. Înainte de a intra, au tras puţin cu ochiul la ce se întâmpla înăuntru, iar Lipici începu să vorbească despre fiecare.
- Uite, Naz, în dreapta, moţăind pe cartea roşie, este bunicul Lipici. Cu el lipeau la grădiniţă copiii acum mulţi-mulţi ani. Se simte cam părăsit bietul bunic, noroc că îşi mai amintesc de el părinţii lor. Nu prea înţeleg de ce spuneau ei că bunicul era „delicios”, acum e mai mult morăcănos…
Cel care îi ţine de urât lui Bunicu’ este tata, Prenandez. Din păcate, pe el nu l-au plăcut niciodată copiii, este foarte lipicios, le rămăne pe degeţele, şi se întinde ca o gumă de mestecat când trebuie să lipească ceva. Îl mai folosesc din când în când părinţii, când trebuie să lipească talpa vreunui papucel de casă.
- Şi la fereastră cine este? Întrebă Ani.
- Bunica Aracet. Are o pălăriuţă nouă, cu aplicator, şi este foarte mândră de ea. I-am făcut-o eu cadou. Copiii o folosesc cu mare plăcere, este încă cea mai bună dintre noi la colajele mai dificile! Frunze, ghinde – bunica ştie imediat cum să le lipească!
Iar lângă ea este mama. Este tare la modă, şi copiii sunt topiţi după ea. O cheamă Sclipicioasa. Are o garderobă de invidiat, toată ziua se schimbă, şi cel puţin feţiţele se înghesuie s-o ajute să-şi consume ţinutele. Aş vrea şi eu să mă placă şi pe mine aşa de mult, dar cel puţin pot spune cu mândrie, „aceea este mama mea şi o iubesc nespus!”
- Ia uite, cineva face gălăgie pe covor… exclamă Naz.
- Este frăţiorul meu mai mic, Stick. El seamănă mai mult cu bunicul, dar e ceva mai uşor de folosit. Un baton de lipici solid, ca un ruj, uşor de manevrat pe hârtie. Problema lui e că este prea tare, şi se întinde greu, sau se încălzeşte, şi se întinde prea mult, terminându-şi rezerva.
- Ce familie diferită ai, constată Ani. Tu, Lipici, cu cine semeni?
- Eu… Eu sunt Lipici Lichid, dar prietenii îmi spun doar Lipici. Nu-mi plac ţinutele tradiţionale, tuburile acealea transparente. Am găsit tubuleţul acesta sus în pod, şi mi-a plăcut. De atunci numai pe el îl port. Bunica mi-a cusut şi un „L”, să nu cumva să mă confunde lumea cu un tubuleţ de tempera. N-am eu două capete, cu aplicatoare diferite, ca verişoara mea, dar sunt muuult mai simpatic!
Dar ce tot pălăvrăgim la intrare?! Haideţi să intrăm şi să vă prezint. Simt miros de scorţişoară, cred că iar a stat bunica în bucătarie…
Bănuiesc că au ei o muscă maaare pe căciulă dacă au întrebat.
Grafica: Emanuel Pavel
Ne jucam...
de-a concursul.
Cele mai apreciate articole ale saptamanii