Proba săptămânii:
Desenează personajul tău favorit!
Jucarie

Agenda de lucru

mai 2012
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Apr    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Lalea, martisor cu surpriza

Blogul şi site-ul Talente de Năzdrăvani au început ca un hobby, apoi au fost un mod de a mă organiza mai bine, de a lucra constant cu copiii. În schimb, după doi ani, constat că a devenit mai mult de atât. Aş vrea să spun că s-au legat prietenii, că am reuşit cumva să creez legături speciale între copiii care lucrează după orarul de pe site. Nu e uşor în fiecare săptămână să-ţi faci tema "la concurs", când mai ai şi temele de la şcoală, şi activităţile extra, şi părinţii la muncă… Apoi să nu uiţi să dai note, să vezi ce-a făcut X la tema în curs.

Şi totuşi, lucrând de atâta timp, parcă programul a intrat în rutină: luni aflăm tema, ne dăm peste cap să lucrăm, şi uite ne trezim duminică că n-am fotografiat-o, repede trimitem, luăm şi tabelul pentru note, judecăm aspru şi rece prietenii de joacă şi le dăm punctele cu mai multă exigentă decât calificativele de la şcoală. E distractiv, avem şi altceva de făcut, mai colorat, mai creativ, în rutina noastră de fiecare zi.

Vreau să revin la legăturile dintre copii, pe care am reuşit să le mut din mediul virtual într-un plic. De câte ori confecţionăm felicitări, mărţişoare, le trimitem prin poştă. Fiecare copil află cui trebuie să trimită, dar nu ştie de la cine va primi. Cu emoţie mare lipesc timbrele, apoi păzesc cutia poştală. Un plic pe numele lui, pe lângă facturile care sosesc constant. Chiar acum avem în desfăşurare un schimb de mărţişoare, şi două câte două au plecat să străbată ţara în lung şi-n lat.

Am avut parte şi noi de unul surpriză, de la Maria B., care, deşi nu a participat la concurs, i-a făcut Irisucăi o mare, mare surpriza! Un mărţişor original, primul primit anul acesta, şi pentru care îţi mulţumim, Maria!

Lalea, martisor cu surpriza

Atelierul de creaţie

VN:F [1.9.17_1161]
Rating: 4.6/5 (7 votes cast)

Pentru maine, de Martisor

Ne-am pregătit cum se cuvine pentru Mărţişor, şi îl întâmpinăm cu snuruleţele tradiţionale, în ciuda fulgilor de nea care cad chiar acum leganat pe lângă fereastră. Încă de acum doi ani am renunţat la mărţişoarele "cumpărate", şi am optat pentru cele realizate în casă. La început mai stângaci, anul trecut cu mai mult entuziasm, iar anul acesta pot spune că sunt mulţumită. Mulţumită de copii, căci la mine nu stiu cum se strâng cele mai multe de rezolvat exact atunci când aş vrea să îmi petrec timpul cu activităţi mai aproape de sufletul meu. Şi pentru că "mami lucrează", cum spun copiii, i-am rugat pe ei să confecţioneze mărţişoarele anul acesta, atât pentru colegele de la şcoală, respectiv grădiniţă, cât şi pentru rude şi prieteni. Ca o paranteză, nu ştiu ce făceam dacă nu era an bisect, şi azi era mărţişorul…

Sperăm că fiecare strop de suflet lipit de copii, chiar dacă pare neînsemnat şi nu are poleială aurită, să fie apreciat la adevărata sa valoare, căci le-au lucrat cu drag.

Materiale folosite: hârtie, carton, paiete, fulgi, spumă eva, lipici, foarfecă decorativă, ac, aţă albă şi colorată etc.

Am mers pe modelul dat şi săptămâna trecută copiilor ce lucrează pe site, un model ce presupune un grijal cusut. Deasupra – poţi realiza orice, în funcţie de inspiraţie. Câteva zile au tot cusut, cot la cot, amândoi. Iris a încercat chiar să le facă diferite, să îmbine culorile, ce mai, trei zile, cum ajungea de la grădi, nu se oprea. Pentru colegii de grupă a încercat să realizeze acelaşi stil de mărţişor, şi a folosit insecte autoadezive din hârtie buretată (spumă eva). Andrei, pe acelaşi grilaj cusut, a folosit flori realizate cu perforatorul decorativ. M-am cam suparat pe el, căci putea să folosească hârtii lucioase, pentru contrast… dar dacă erau deja făcute, de ce să mai facă altele?! Două flori diferite, şi paiete, şi sperăm ca fetelor să le placă.

Martisoare

Dar Andrei şi-a luat revanşa la mărţişoarele din quilling. L-am văzut că lucrează destul de bine cu cartea în faţă, şi aşa a apărut primul, un mic monstruleţ-marţian, pe care cu greu s-a lăsat convins să îl dea. Am observat şi la copiii de la concurs, se ataşează de micile lor creaţii, şi nu vor să le dăruiască. Dar… încercăm să lucrăm pe ideea că, dacă ţie îţi place atât de mult, imaginează-ţi ce impresie va face altcuiva. Aşa că monstruleţul a fost atribuit unei "persoane importante", care trebuie musai impresionată.

Martisoare

De la monstruleţ a trecut la flori, fluturi, iar eu muream de plăcere văzându-l învârtind foiţele de hârtie, pe care le tăia singurel. Am început să-l laud, şi am produs o altă reacţie, pe lângă umflatul lui în pene. Pitica mai mică, care tot îl lua în braţe pe "e greu, eu nu mă descurc", a pus mâna pe acul de quilling. Mai întâi stângaci, apoi cu din ce în ce mai multă îndemânare, a început să răsucească. Întâi modele simple, de floricele, apoi m-a dat gata când a copiat un puişor realizat de mine anul trecut. A cerut doar un pic de ajutor la cioc şi gheruţe, căci erau foarte mici.

Martisoare

Mai mult, i-am lăsat liberi în faţa cutiei cu "reciclate", adică toate acele mărunţişuri pe care nu le arunci căci nu ştii când vor folosi la ceva. Mai greu să improvizeze, dar au început. Sper ca pe viitor să profite de tot ceea ce au la îndemână. Anul acesta Iris s-a oprit la punga cu fulgi, din care a făcut şi pentru concurs o mască. Aici doar i-am sugerat să adauge ochi mobili, în rest este numai a ei. Şi azi am tras linie. Le-am fotografiat şi le-am pregătit pe grupuri, grupuleţe. Pentru mâine, când, calendaristic, vine primăvara!

Martisoare

Martisoare

Mărţişoarele din cadrul concursului au fost primele care au plecat, în plic, către destinatari, pentru că proba de mărţişor este completată cu un joc la care majoritatea copiilor participanţi s-au înscris. Două dintre cele trei mărţişoare le trimit zilele acestea prin poştă prietenilor de joacă, şi fiecare dintre ei va primi, fără să ştie înainte de la cine, alte două mărţişoare. Nu este prima dată când ne jucăm aşa, dar ştiu că copiii aşteaptă cu nerăbdare un plic pe numele lor. Ai mei au încercat să tragă cu ochiul la tabelul cu adrese, să vadă de la cine vor primi anul acesta, dar nu i-am lăsat. Să aibă şi ei răbdare, la fel ca ceilalţi copii!

Şi cu acestea vă doresc o primăvară frumoasă, mai ales în suflet!

Atelierul de creaţie

VN:F [1.9.17_1161]
Rating: 4.2/5 (6 votes cast)

Prin zapezi, in fapt de seara, Mos Craciun...

Şi a venit şi anul acesta. Nu pentru că am fost cuminţi, nu pentru că am fi meritat în mod deosebit, ci pentru că suntem copii. Şi încă credem în el. Nu ştiu ce a fost diferit acum. Poate un an în plus, sau un an care se tot adaugă şi ne depărtează de copilărie. Poate cu fiecare an începe să se simtă diferenţa dintre generaţii. Dar anul acesta, mai mult ca niciodată, am simţit că mai repede au pereţii urechi, să mă asculte când vorbesc cu ei, decât copiii.

Luna decembrie a fost o luptă continuă şi şantaj, eu refuzând să fac pe curierul şi să duc scrisorile moşului, ei uitând la 5 secunde dupa ce au promis că se cuminţesc. Şi, deşi au fost momente în care am ameninţat că îi dau moşului altă adresă, şi să nu ne găsească acasă, am ajuns la un compromis… doar l-am rugat să dea o mână de ajutor la urecheala virtuală, poate… poate! el are mai multă influenţă. I-am lăsat în cele din urmă să scrie scrisorile.

Iris încă crede cu tărie în Moş Crăciun, deşi mi-a spus că cel de la serbare sigur era deghizat, că i se vedea părul negru pe sub barbă, şi i se dezlipea mustaţa. I-am zis că are dreptate, nu era moşul adevărat. Cel adevărat nu a vrut să vină la ei, cum nu a vrut să vină nici la Andrei la şcoală, căci s-a hotărât de anul acesta să viziteze numai copiii care merită. Iar clasa lor – de viitori şcolărei mai obraznici ca iezii cei mari ai caprei – a fost trecută pe lista neagră. Cadou de la moşul-grădi au primit un cozonac şi ceva dulciuri. Mami, moşul cel adevărat nu ne-ar fi adus niciodată aşa ceva! Ar fi pus măcar un ou cu surprize, să avem o jucărie cât de mică! În plus, nici nu ştia cum ne cheamă! Clar nu era moşul!

Dar, în naivitatea celor 6 ani, îl aştepta să vină acasă. Ştiu că o să vină, a venit şi anul trecut! Ştiu că nu am fost la fel de cuminte, dar el e bun şi iertător! Bradul am reuşit să-l facem chiar pe 24. Aproape că îmi dădeau lacrimile când vedeam bucuria şi entuziasmul cu care a prins pe crenguţe ornamentele ei. Globul de acum doi ani, zâna de anul trecut… şi enorma ghirlandă de anul acesta. Nu mai avea răbdare, să o ridicăm odată să pună steaua în vârf. Eu sunt cea mai mică din familie, eu trebuie să pun steaua!

În scrisoare a fost mai mult decât rezonabilă. I-a cerut moşului două rochiţe, cu pantofi asortaţi. I-a scris că a fost cuminte, doar aşa şi-aşa. Am întrebat-o de ce a cerut rochiţe. Pentru că niciodată nu ai destule! Hmmm… aici e zonă periculoasă, mai ales dacă se dezvoltă pe viitor… Dar nu a cerut jucării. M-am îngrijorat, am zis că a crescut prea repede… dar nu, copilul a spus că nu le putea cere pe toate, şi a preferat rochiţele, căci jucării oricum are.

Cu Andrei a fost mai greu. Alesese o bicicletă, i-am zis să se gândească bine, bibicletele se dau în ordinea cuminţeniei. Mai bine cere ceva ce ar putea să şi primească. După îndelungi cugetări, am ajuns la un set de Pilot Frixion. Numai că cele 3 pe care le are deja moşul le-a considerat suficiente, şi i-a adus altceva… Mi-a fost teamă anul acesta. La 8 ani, mulţi copii ştiu deja… dar încă a ţinut. Am îngheţat la serbarea lui Iris când l-a văzut pe Moşul şi mi-a spus că e fals! Aşteptam tremurând să spună că nu există deloc, dar n-a fost aşa. Cel adevărat nu e aşa înalt, şi e un pic mai gras, cu burtă! Am scăpat. Iar pentru minunea în care Andrei încă crede, trebuie să-i mulţumesc Moşului. Anul trecut Andrei ceruse o pistă, pentru boabele de fasole atunci la modă. Stocurile se epuizaseră, seara moşul tot nu avea pista când a venit cu cadourile. Dar el i-a promis lui Andrei că rezolvă, şi se vor vedea de dimineaţă, la biserică. Să vă mai spun cum a ţinut Andrei tremurând în mână pista? Şi cum de atunci Moş Crăciun există, mai real ca niciodată?

Scrisori pentru Mos Craciun

Şi a venit şi seara de Ajun. De pe la 6 seara Iris s-a îmbrăcat, a făcut ordine, a aprins bradul… să vadă moşul beculeţele sclipitoare, şi să nu cumva să creadă că nu suntem acasă. Moşul a sosit aproape de miezul nopţii, timp în care Iris a trecut prin toate stările de agregare, şi-a făcut numeroase procese de conştiinţă, şi alte mii de planuri cum să fie mai ascultătoare în anul ce vine. Pe la 11 aproape că se resemnase, Moşul e foarte supărat şi nu mai vine. Vina? A lui Andrei, normal. Ea nu fusese chiar atât de obraznică… sigur, dar mai mult ca sigur din cauza lui nu vine moşul!

Şi în cele din urmă, moşul a parcat sania… În spatele blocului, spre disperarea lui Andrei care voia muuusai s-o vadă! Copiii, un pic mai relaxaţi ca anul trecut, au trecut cu moşul la poveşti. Cum ştia moşul atât de multe? Ah, păi văzuse pe Facebook, căci e moş modern, cu cont activ. Ba chiar au bârfit un pic despre premiul la concursul de Crăciun, cum l-a trimis Iris după extragere neapărat la Bianca. Iris era deja cu gura căscată… Iar când a scos moşul rochiţele… mai aveau niţel şi se lansau în analiza noilor tendinţe la modă! Cu Andrei a fost mai grav, s-au dat ca băieţii la analiza fetelor din clasă, apoi m-am trezit că deja deturnase piticul meu discuţia spre itinerariul moşului, tări şi capitale. Veşnica poveste cu castravetele, nu contează de la ce începe, ci cum ajunge tot la acelaşi final.

Au promis copiii câte-n lună şi-n stele, numai să vină moşul şi la anu’.

Mos Craciun acasa

Mie? Mie mi-a adus moşul un pachet enorm de bucurie. Am simţit, încă un an, bucuria de a fi copil. De a trăi din tot sufletul miracolul, cu inocenţa ochilor lor strălucitori.

Îi urmăream vandalizând cadourile, şi comentând vizita moşului… Da, încă un an magic!

Multumesc, Moş Crăciun!

VN:F [1.9.17_1161]
Rating: 4.5/5 (6 votes cast)

Crizantemele Irisucai

Prelucram în seara asta pozele de la opţional, cu fişele pe care Irisuca m-a ajutat să le pregătesc pentru copii. Mititica, ea a perforat toate fişele, pentru a le fi copiilor mai uşor. După atâtea găurele, nu a mai vrut să coasă. Dar săptămâna a trecut, şi acum a văzut fişa. Cât am adăugat eu articolul nou aici, ea a terminat de cusut. Nu o laud, dar în vreo 20 de minute a fost gata. Dar nu a vrut să le pună şi năsturei.

Crizanteme de toamna, cusute cu acul

VN:F [1.9.17_1161]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)

Sambata: Razboiul bucatelor si Maratonul copiilor

Sâmbătă a fost pentru noi o zi plină şi frumoasă. Nu ne-au ieşit chiar toate planurile aşa cum ne-am dorit, dar… în cele din urmă am împărţit atribuţiile. Stabilisem acum ceva vreme că mergem cu copiii la cros, dar mamicadetoatalauda ne-a trimis la teatru. Iris a ales să mergem la "Războiul bucatelor", la teatrul Ion Creangă, Andrei a ales la cros. Şi aşa dimineaţa am pregătit echipele… şi am plecat.

Spectacolul era în centru, la sala Rapsodia. Am ajuns devreme, am apucat să socializăm un pic. Ne-am întâlnit cu Eliza, iar fetele s-au plăcut "la prima vedere". A fost singurul motiv pentru care am regretat că am renunţat la aparatul foto… deh, mi-am zis că oricum nu avem voie să facem poze la teatru, aşa că de ce să-l luăm!?

Înainte de spectacol copiii au avut parte de o surpriză. Un alai de personaje, din toate piesele puse în scenă de teatrul Ion Creangă, au ieşit pe Lipscani, invitând toţi copiii să vadă piesa. Eliza a folosit din plin marşalierul şi pititul după mami când a apărut o maimuţă, ce nu-l avea deloc pe "vino-ncoa’", şi căluţul… În schimb Iris, după ce s-a asigurat că e un om înăuntru, a trecut la joacă. M-am amuzat copios de discuţia pe care Irisuca a avut-o cu Ioana Ginghină, despre… diademe de prinţese. Se tot chinuia să o descrie pe a ei, aflată acasă din păcate. Nu că n-ar purta-o non stop dacă ar avea voie!

Razboiul bucatelor, Teatrul Ion Creanga

Razboiul bucatelor, Teatrul Ion Creanga

Piesa a fost ok. Mi-au plăcut costumele, originale. Îmi pare tare, tare rău că nu am poze, găsiţi câteva aici, pe pagina dedicată spectacolului. Aproape că aş fi spus că piesa este perfectă pentru copii, dacă nu s-ar fi strecurat şi vreo doi "la dracu" prin dialoguri. Oricum, faţă de ce mi-au mai auzit urechile, puteţi merge liniştiţi la spectacol. Este destul de aproape de povestea "Sarea în bucate", exceptând faptul că prinţesa nu ajunge slujnică, ci paj deghizat. Pauza ne-a prins bine, căci fetele şi-au încărcat un pic bateriile cu răbdare, să vedem şi finalul piesei.

După piesă, am refăcut echipele… şi am aflat ce s-a întâmplat la cros.

Andrei a alergat. Ca orice sportiv, a ajuns la finish. Îi mai trebuie câteva lecţii de actorie, să ne şi convingă… Avem şi finalul real, undeva în prima jumătate, în urma fetelor… motiv de supărare cruntă. Asta e, poate data viitoare. În schimb de data aceasta a fost mult mai interesant şi amuzant pentru copii, faţă de evenimentul din primăvară. Din cât am înţeles, a fost un concurs pe echipe de la lego, apoi toţi copiii au avut voie să se joace. Mascote din plin, de la Raiffainsen sau Scooby, cadouri promoţionale, ba a venit acasă şi cu un autograf de la Gabi Szabo. Îmi pare rău ca nu am fost şi eu acolo, dar… asta e. Data viitoare. Cu siguranţă nu vom rata!

Maratonul Bucurestiului

Maratonul Bucurestiului

Maratonul Bucurestiului

Maratonul Bucurestiului

 

VN:F [1.9.17_1161]
Rating: 5.0/5 (6 votes cast)