Talente de Năzdrăvani » Cu si despre nazdravanii mei

Gentuta din spuma eva

Ani — Thu, 19 Apr 2012 18:08:04 +0000

Dacă tot am lăudat ieri tablourile de spumă, le-a venit azi rândul gentuţelor. Ca orice femeie în devenire, dacă nu are şi ea dulapul plin cu poşete şi poşetuţe nu se simte bine nici Irisuca. De ceva vreme are în colecţie o gentuţă roz, pe care am cusut-o împreună, fiind mai greu cu marginea laterală. Ea a prins doar floricelele de decor. Dar asta se întâmpla anul trecut, pe vremea când, citez, "eram mult mai mică!".

Acum a mai primit cadou de ziua ei una, pe care şi-a confecţionat-o singurică, eu doar am înnodat firele, să nu alunece şi să scape. Este încântată de cadou, îi aminteşte de bufniţa noastră. Confecţionarea nu a durat mai mult de jumătate de oră, setul include absolut tot ce este necesar, inclusiv un ac din plastic pentru cusut prin spumă. Nu era singurul model, noroc că nu ştie . Cea cu floricica este aproape a4, în timp ce cea cu bufniţă – a5.

Atelierul de creaţie

Tablou cu ratuste din spuma eva

Ani — Tue, 17 Apr 2012 19:01:36 +0000

Din categoria "ce ne mai vând chinezii" sunt şi tablourile din spumă eva pe care le-am găsit la magazinul din piaţă, gen "toate articolele la 5 lei". N-au fost chiar 5 lei, ci un pic mai scumpe (şi nu vreau să mă gândesc care e preţul real şi care e adaosul). Dar mi-au plăcut enorm… de ce? În primul rând pentru că toate piesele sunt pretăiate, din spumă eva autoadezivă. Pe decor sunt schiţate toate zonele în care se lipesc piesele.

Ca timp de lucru se încadrează în jumătate de oră, ar fi minunate pentru o activitate deosebită la grădiniţă. A fost în primul rând distractiv, apoi rezultatul este la "înălţime", frumos şi ordonat.

Atelierul de creaţie

Edit:

Modele aduse de Iepuras.

Idei creative: Quilling, Editura Casa

Ani — Wed, 14 Mar 2012 10:21:15 +0000

Am început să îndrăgesc seria "Idei creative" demult, când am descoperit pe net variantele străine, înainte să înceapă şi la noi traducerile la Editura Casa. Dacă nu aveam norocul să găsesc una în engleză, limbile germanice sau fino-ugrice îmi sunt cu totul străine, şi nu-mi rămânea decât să ghicesc, din imagini, textul. Variantele în română au simplificat enorm munca, dar mai ales au făcut-o accesibilă copiilor, care stau şi răsfoiesc în alegerea unei idei, şi reuşesc, relativ fără ajutor, să urmeze indicaţiile. Andrei mai uşor, căci citeşte singur, Iris în echipă, să-i explice cineva ce are de făcut.

Quillingul a fost revelaţia noastră de primăvară. Andrei mai lucrase, şi l-a folosit la mărţişoare. Iris acum şi-a făcut curaj, dar a recuperat rapid. Abia acum mi-am dat seama ce intrument util sunt cărţile de acest gen. Chiar dacă eu le-am explicat tehnica, le-am aratat cum să ţină acul, studiul individual, cu imagini, a făcut mai mult decât explicaţiile mele. Nu este singura carte de quilling pe care o am, şi, cu amândouă în faţă, mi-au făcut surprize tare plăcute. Dacă la început le-am dat coli colorate şi trimmerul, să-şi taie singuri fâşiile necesare, după ce i-am văzut că nu mai au nevoie de încercări pentru a le ieşi o anumită formă, le-am dat direct fâşii de quilling gata cumparate, din "rezerva lu’ mami". Pentru ei a fost exact stimulentul necesar, de-acum erau "avansaţi", şi aveam încredere în ei.

Andrei e mult mai creativ, el nu are răbdare să urmeze un model. Începe ceva şi ajunge în altă parte… cum a început floricele, şi după prima, a ajuns să facă maşini de curse, cu eleron şi tot ce le trebuie. Iris în schimb a ales un model de decoraţiune, şi a muncit câteva zile… E drept că florile le-a reciclat, erau în [citeşte mai departe]

Martisoarele mele

Ani — Fri, 02 Mar 2012 22:01:41 +0000

Cele mai preţioase mărţişoare nu pot fi fotografiate, ele se memorează şi se păstrează în suflet. Aşa sunt şi cele primite anul acesta, pentru care mulţumesc în primul rând doamnelor educatoare şi învăţătoare, pentru că îi încurajează pe copii să creeze, cu propriile mânuţe, surpriza pentru mămici.

Primul a venit cu mărţişorul Andrei. A aruncat vestea ca zmeul buzduganul, de la intrare. Mamii, am o surpriză, închide ochii! [eu cu ochii închişi] Ştii, doamna a zis să le dăm mâine, dar eu nu mai am răbdare! Mititelul, cât entuziasm, şi ce zâmbet când a văzut că-mi place. Cum să nu-mi placă?! Mai ales că respecta regula de aur a cadourilor, pune un ambalaj fain indiferent ce e înăuntru. Iar ambalajul m-a dat gata.

Iris mi l-a dat la grădi. A iesit din clasă sfioasă, cu mâinile la spate.Mami, ţi-am făcut un iris, ca mine! Şi două lalele, de primăvară! Dar primăvara o aduce zâmbetul ei, ce însoţea micuţul ghiveci de flori.

Atelierul de creaţie

Lalea, martisor cu surpriza

Ani — Thu, 01 Mar 2012 18:00:54 +0000

Blogul şi site-ul Talente de Năzdrăvani au început ca un hobby, apoi au fost un mod de a mă organiza mai bine, de a lucra constant cu copiii. În schimb, după doi ani, constat că a devenit mai mult de atât. Aş vrea să spun că s-au legat prietenii, că am reuşit cumva să creez legături speciale între copiii care lucrează după orarul de pe site. Nu e uşor în fiecare săptămână să-ţi faci tema "la concurs", când mai ai şi temele de la şcoală, şi activităţile extra, şi părinţii la muncă… Apoi să nu uiţi să dai note, să vezi ce-a făcut X la tema în curs.

Şi totuşi, lucrând de atâta timp, parcă programul a intrat în rutină: luni aflăm tema, ne dăm peste cap să lucrăm, şi uite ne trezim duminică că n-am fotografiat-o, repede trimitem, luăm şi tabelul pentru note, judecăm aspru şi rece prietenii de joacă şi le dăm punctele cu mai multă exigentă decât calificativele de la şcoală. E distractiv, avem şi altceva de făcut, mai colorat, mai creativ, în rutina noastră de fiecare zi.

Vreau să revin la legăturile dintre copii, pe care am reuşit să le mut din mediul virtual într-un plic. De câte ori confecţionăm felicitări, mărţişoare, le trimitem prin poştă. Fiecare copil află cui trebuie să trimită, dar nu ştie de la cine va primi. Cu emoţie mare lipesc timbrele, apoi păzesc cutia poştală. Un plic pe numele lui, pe lângă facturile care sosesc constant. Chiar acum avem în desfăşurare un schimb de mărţişoare, şi două câte două au plecat să străbată ţara în lung şi-n lat.

Am avut parte şi noi de unul surpriză, de la Maria B., care, deşi nu a participat la concurs, i-a făcut Irisucăi o mare, mare surpriza! Un mărţişor original, primul primit anul acesta, şi [citeşte mai departe]

Pentru maine, de Martisor

Ani — Wed, 29 Feb 2012 07:45:22 +0000

Ne-am pregătit cum se cuvine pentru Mărţişor, şi îl întâmpinăm cu snuruleţele tradiţionale, în ciuda fulgilor de nea care cad chiar acum leganat pe lângă fereastră. Încă de acum doi ani am renunţat la mărţişoarele "cumpărate", şi am optat pentru cele realizate în casă. La început mai stângaci, anul trecut cu mai mult entuziasm, iar anul acesta pot spune că sunt mulţumită. Mulţumită de copii, căci la mine nu stiu cum se strâng cele mai multe de rezolvat exact atunci când aş vrea să îmi petrec timpul cu activităţi mai aproape de sufletul meu. Şi pentru că "mami lucrează", cum spun copiii, i-am rugat pe ei să confecţioneze mărţişoarele anul acesta, atât pentru colegele de la şcoală, respectiv grădiniţă, cât şi pentru rude şi prieteni. Ca o paranteză, nu ştiu ce făceam dacă nu era an bisect, şi azi era mărţişorul…

Sperăm că fiecare strop de suflet lipit de copii, chiar dacă pare neînsemnat şi nu are poleială aurită, să fie apreciat la adevărata sa valoare, căci le-au lucrat cu drag.

Materiale folosite: hârtie, carton, paiete, fulgi, spumă eva, lipici, foarfecă decorativă, ac, aţă albă şi colorată etc.

Am mers pe modelul dat şi săptămâna trecută copiilor ce lucrează pe site, un model ce presupune un grijal cusut. Deasupra – poţi realiza orice, în funcţie de inspiraţie. Câteva zile au tot cusut, cot la cot, amândoi. Iris a încercat chiar să le facă diferite, să îmbine culorile, ce mai, trei zile, cum ajungea de la grădi, nu se oprea. Pentru colegii de grupă a încercat să realizeze acelaşi stil de mărţişor, şi a folosit insecte autoadezive din hârtie buretată (spumă eva). Andrei, pe acelaşi grilaj cusut, a folosit flori realizate cu perforatorul decorativ. M-am cam suparat pe el, căci putea să folosească hârtii lucioase, pentru contrast… dar dacă erau deja făcute, [citeşte mai departe]

Prin zapezi, in fapt de seara, Mos Craciun…

Ani — Fri, 30 Dec 2011 10:19:02 +0000

Şi a venit şi anul acesta. Nu pentru că am fost cuminţi, nu pentru că am fi meritat în mod deosebit, ci pentru că suntem copii. Şi încă credem în el. Nu ştiu ce a fost diferit acum. Poate un an în plus, sau un an care se tot adaugă şi ne depărtează de copilărie. Poate cu fiecare an începe să se simtă diferenţa dintre generaţii. Dar anul acesta, mai mult ca niciodată, am simţit că mai repede au pereţii urechi, să mă asculte când vorbesc cu ei, decât copiii.

Luna decembrie a fost o luptă continuă şi şantaj, eu refuzând să fac pe curierul şi să duc scrisorile moşului, ei uitând la 5 secunde dupa ce au promis că se cuminţesc. Şi, deşi au fost momente în care am ameninţat că îi dau moşului altă adresă, şi să nu ne găsească acasă, am ajuns la un compromis… doar l-am rugat să dea o mână de ajutor la urecheala virtuală, poate… poate! el are mai multă influenţă. I-am lăsat în cele din urmă să scrie scrisorile.

Iris încă crede cu tărie în Moş Crăciun, deşi mi-a spus că cel de la serbare sigur era deghizat, că i se vedea părul negru pe sub barbă, şi i se dezlipea mustaţa. I-am zis că are dreptate, nu era moşul adevărat. Cel adevărat nu a vrut să vină la ei, cum nu a vrut să vină nici la Andrei la şcoală, căci s-a hotărât de anul acesta să viziteze numai copiii care merită. Iar clasa lor – de viitori şcolărei mai obraznici ca iezii cei mari ai caprei – a fost trecută pe lista neagră. Cadou de la moşul-grădi au primit un cozonac şi ceva dulciuri. Mami, moşul cel adevărat nu ne-ar fi adus niciodată aşa ceva! Ar fi pus măcar [citeşte mai departe]

Crizantemele Irisucai

Ani — Thu, 24 Nov 2011 19:40:13 +0000

Prelucram în seara asta pozele de la opţional, cu fişele pe care Irisuca m-a ajutat să le pregătesc pentru copii. Mititica, ea a perforat toate fişele, pentru a le fi copiilor mai uşor. După atâtea găurele, nu a mai vrut să coasă. Dar săptămâna a trecut, şi acum a văzut fişa. Cât am adăugat eu articolul nou aici, ea a terminat de cusut. Nu o laud, dar în vreo 20 de minute a fost gata. Dar nu a vrut să le pună şi năsturei.

Sambata: Razboiul bucatelor si Maratonul copiilor

Ani — Sat, 08 Oct 2011 17:02:58 +0000

Sâmbătă a fost pentru noi o zi plină şi frumoasă. Nu ne-au ieşit chiar toate planurile aşa cum ne-am dorit, dar… în cele din urmă am împărţit atribuţiile. Stabilisem acum ceva vreme că mergem cu copiii la cros, dar mamicadetoatalauda ne-a trimis la teatru. Iris a ales să mergem la "Războiul bucatelor", la teatrul Ion Creangă, Andrei a ales la cros. Şi aşa dimineaţa am pregătit echipele… şi am plecat.

Spectacolul era în centru, la sala Rapsodia. Am ajuns devreme, am apucat să socializăm un pic. Ne-am întâlnit cu Eliza, iar fetele s-au plăcut "la prima vedere". A fost singurul motiv pentru care am regretat că am renunţat la aparatul foto… deh, mi-am zis că oricum nu avem voie să facem poze la teatru, aşa că de ce să-l luăm!?

Înainte de spectacol copiii au avut parte de o surpriză. Un alai de personaje, din toate piesele puse în scenă de teatrul Ion Creangă, au ieşit pe Lipscani, invitând toţi copiii să vadă piesa. Eliza a folosit din plin marşalierul şi pititul după mami când a apărut o maimuţă, ce nu-l avea deloc pe "vino-ncoa’", şi căluţul… În schimb Iris, după ce s-a asigurat că e un om înăuntru, a trecut la joacă. M-am amuzat copios de discuţia pe care Irisuca a avut-o cu Ioana Ginghină, despre… diademe de prinţese. Se tot chinuia să o descrie pe a ei, aflată acasă din păcate. Nu că n-ar purta-o non stop dacă ar avea voie!

Piesa a fost ok. Mi-au plăcut costumele, originale. Îmi pare tare, tare rău că nu am poze, găsiţi câteva aici, pe pagina dedicată spectacolului. Aproape că aş fi spus că piesa este perfectă pentru copii, dacă nu s-ar fi strecurat şi vreo doi "la dracu" prin dialoguri. Oricum, faţă de ce mi-au [citeşte mai departe]

Si a(proape) a fost… vacanta mare

Ani — Tue, 30 Aug 2011 09:29:49 +0000

Mă uit în calendar şi aproape că nu-mi vine sa cred. Septembrie nu că bate la uşă, dar a apăsat deja pe clanţă! Se simte seara… când nu mai poţi ieşi la plimbare în maieu… se simte noaptea… când tragi cu o mână un colţ de pătură şi împingi fereastra cu piciorul. Se simte în nerăbdarea copiilor, în planurile pe care şi le fac, în ochişorii pironiţi pe rafturile cu rechizite. Oare anul ăsta ce penar să-mi iau? Şi ghiozdanul cum să fie…?

Vacanţa a rămas în urmă, cu amintirile ei frumoase. Aproape am terminat şi temele de vacanţă, după lungi discuţii şi parlamentări. Îmi fac curaj pentru viitorul an. Ceea ce încă nu e gata e lista de lecturi. Nu mai vorbesc de fişe… că aici e jale. Ci de poveştile care trebuie citite. Dacă cu temele ne-am descurcat, când venea vorba de citit parcă erau cele douăsprezece munci ale lui Hercule. Şi totuşi, vara aceasta am bifat o mare victorie la capitolul "citit". A fost ziua lui Andrei, şi dincolo de orice cadou pe care îl primeşte copilul, o carte trebuie să se strecoare mereu. Pe post de felicitare, cel puţin mie aşa îmi place. O carte cu dedicaţie va rămâne mereu în bibliotecă, şi în timp va căpăta o valoare deosebită. Anul acesta ne-am gândit să-i luăm ceva ce nu a citit cu siguranţă, să arate destul de bine încât să-i facă plăcere, şi să nu fie nici prea mare sau prea lungă, să-l descurajeze… am ajuns la hipermarket (deşi e ultimul loc de unde îmi place să cumpăr cărţi – oferta era ok), şi am ales una din colecţia "Cele mai frumoase poveşti", apărute la Editura Litera International: Spărgătorul de nuci şi Regele Şoarecilor (E.T.A. Hoffmann). A fost curios, ilustraţiile i-au dat un pic de gândit. [citeşte mai departe]