Proba săptămânii:
Desenează personajul tău favorit!
Subiecte noi
- Anastasia I., Bucuresti, 7 ani. Concursul Jocurile copilariei – 1 iunie 2012
- Catalina Maria D., Dumbravita, 10 ani. Concursul Jocurile copilariei – 1 iunie 2012
- Ianis S., Bucuresti, 5 ani. Concursul Jocurile copilariei – 1 iunie 2012
- Paul I., Bucuresti, 6 ani. Concursul Jocurile copilariei – 1 iunie 2012
- Maria Cristina U., Bucuresti, 6 ani. Concursul Jocurile copilariei – 1 iunie 2012
- Stefania A., Bucuresti, 6 ani. Concursul Jocurile copilariei – 1 iunie 2012
- Amelia T., Bucuresti, 7 ani. Concursul Jocurile copilariei – 1 iunie 2012
|
Dănuţ este un băieţel foarte cuminte, merge la grădiniţă la grupa mare. Singurul lui defect este că seara se grăbeşte să meargă la culcare şi uită adeseori de cele două prietene de seară, Periuţa şi Pasta de dinţi. Aşa se face că pe cel mai mititel dintre dinţişorii lui şi-a găsit căsuţă un gândăcel, pe nume Carie.
Carie şi-a făcut întâi un adăpost lângă gingie. Era fericit, mereu găsea printre dinţişorii lui Dănuţ puţină ciocolată, jeleu, sau chiar resturi de bomboane! Noroc că Dănuţ uita de Periuţa cea frumoasă, cu cap de ursuleţ şi Pasta cu gust de căpşuni… aşa toată noaptea, în timp ce băieţelul dormea, avea timp să mănânce şi să prindă putere.
Căsuţa lui Carie din dinţişor a devenit astfel din ce în ce mai frumoasă. Întâi doar un colţişor din smalţ, apoi o locuinţă confortabilă în dentină, partea interioară a dintelui. Deja Carie avea acum un adăpost sigur, când îşi amintea Dănuţ să se spele pe dinţi. Cum simţea mirosul plăcut de pastă se ascundea în căsuţă şi Peria nu putea să-l alunge.
Când căsuţa lui Carie s-a mărit, pe Dănuţ a început să-l doară dinţişorul. Orice bucăţică de ciocolată, ceai cald sau îngheţată îl chinuiau, şi băieţelul începea să plângă.
A avut însă noroc când, la grădiniţă, a venit în vizită Doctorul Măseluţă. Tocmai le explica copiilor cum, când şi de ce trebuie să se spele pe dinţi, când l-a observat pe Dănuţ în spatele clasei cu lacrimi în ochi. Au plecat împreună la cabinetul stomatologic, punând la cale cea mai straşnică strategie pentru alungarea lui Carie, musafirul nepoftit.
Dănuţ s-a aşezat cuminte pe scaun şi a deschis guriţa mare. Doctorul Măseluţă a aprins un bec puternic, să-l vadă mai bine pe Carie, în caz că încearcă să scape cu viaţă şi să ajungă la alt copil. A pregătit apoi instrumentele… o oglindă, cu ajutorul căreia să-l orbească pe Carie, punându-i lumina în ochi. Un cârligel cu care să-l agaţe, şi, cel mai important, Freza. E adevărat că face un zgomot puternic, dar numai aşa reuşeşte să-l scoată pe Carie din ascunzătoare!
Dănuţ a stat cuminte, cu guriţa deschisă şi nu s-a mişcat. Doctorul Măseluţă a reuşit să-l prindă pe Carie şi l-a închis într-o cutiuţă. Apoi a reparat dinţişorul lui Dănuţ, acoperind cu o plombă gaura făcută de carie.
Întâlnirea cu gândăcelul cel nesuferit i-a fost învăţătură de minte lui Dănuţ. Acum mănâncă mai puţine dulciuri, a renunţat la jeleuri şi bomboane. Şi se spală pe dinţi după fiecare masă.
Pentru mai multă siguranţă, primăvara şi toamna îi face o vizită la cabinet Doctorului Măseluţă, care cercetează cu atenţie dinţişorii, nu care cumva un văr de-al lui Carie să fi venit în vizită!
Drepturile de autor asupra acestei poveşti aparţin City Pharma. Povestea a fost publicată în ianuarie 2009 în Suplimentul "Gify Club", nr. 2.
VN:F [1.9.17_1161] Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Începuse să miroasă a cozonac şi scorţişoară în casă, semn că sărbătorile sunt aproape. Cred că se auzea şi clinchet cristalin de clopoţei, de la sania Moşului.
- Aniii!!! Aniii!!
- Ce s-a întâmplat Naz, de ce mă strigi atât de tare?
- Ani, uite, tocmai am primit brăduţul, şi noi nu ne-am pregătit podoabele! Copiii sunt nerăbdători să-l împodobească. Trebuie să facem repede o listă de materiale, şi să vedem cine ne poate ajuta. Cel mai frumos pom de iarnă este cel pentru care confecţionezi singur podoabele!
- Ai dreptate! Cred că toţi locatarii dulăpiorului de rechizite trebuie să se implice, este cel mai important eveniment al anului. Hai Naz, scrie: beteală din hârtie glasată, îngeraşi din hârtie, globuri din mere îmbrăcate în staniol, ghirlande de hârtie creponată…
- Aşadar, îi chemăm de urgenţă pe Lipici şi Forfecuţă şi mergem imediat la cumpărături, căci mai avem nevoie de materiale.
Ce mai putem agăţa în brad…? se gândea Naz. Putem decupa steluţe din carton, lipim hârtie glasată şi le decorăm cu lipici sclipitor. Daaa! O idee minunată, o trec pe listă.
…cum să facem zăpadă? Tăiţei din hârtie creponată! Trebuie să le explic copiilor cum să împăturească hârtia şi să o taie în fâşii lungi, şi foarte subţiri, cu care pot decora bradul. Le pot face şi din hârtie de ambalaj argintiu, ies aproape la fel.
- Naz? Gata lista? Toată lumea a sosit, am pregătit materialele, hai să ne apucam de treabă! Să nu ne găsească Moşul cu bradul nepregătit…
Grafica: Emanuel Pavel
Decoraţiuni din hârtie | Episoadele precedente
VN:F [1.9.17_1161] Rating: 3.9/5 (10 votes cast)
Naz şi Ani îşi petreceau dimineaţa împreună, pe pervazul ferestrei. Priveau curtea goală, unde acum câteva săptămâni răsunau, vesele, glasuri de copii.
- Uite, Naz, ce trist pare totul! O pală rece de vânt mai zburătăceşte câteva frunze zgribulite. Şi e aşa pustiu…
Naz răsfoia calendarul, şi rupea ultima pagină de toamă, 30 noiembrie.
- Ani, nu mai fii tristă! Uite, s-a terminat toamna, tocmai am rupt ultima pagină din calendar! De astăzi începe iarna.
- Şi? Ce va fi aşa special?
- Zăpadă, săniuş, derdeluş, bătaie cu bulgări, veselia va umple iarăşi curtea noastră!
Dar un ciocănit uşor în geamul ferestrei i-a întrerupt. Fulguleţ, vestitorul iernii, îi saluta pe cei doi prieteni.
- Heei, ce sunt feţele astea triste? Gata, am sosit, de-acum dăm startul la distracţie! Începe Decembrie, cu alaiul lui de sărbători!
- Bine ai venit, Fulguleţ! Spuseră în cor cei doi prieteni.
- Vaaai, dar nu pot să cred, nu aţi decorat pentru iarnă? Unde sunt fulgii de nea? Hmmm… nu i-aţi făcut încă? Repede, înainte să treacă Zâna iarnă pe la voi pe la fereastră, chemaţi copiii, scoateţi foile albe şi forfecuţele, şi să ne apucăm de treabă. Nu se poate să o întâmpinaţi aşa!
- Dar ce vrei să pregăteşti? Întrebă nedumerită Ani.
- Fulgi de nea din hârtie. Îi decupăm şi-i lipim repede pe fereastră. Aşa se va simţi binevenită.
Luăm o hârtie albă, de forma unui pătrat, şi o împaturim ca pe un şervetel. Mai îndoim apoi încă o dată, ţinând cu mâna stângă de colţul din mijloc, şi potrivind muchiile cu mâna dreaptă. Apoi, cu foarfeca, decupăm diverse forme pe muchii… şi… despăturim… Uite, tocmai mi-am făcut portretul! Spuse râzând Fulguleţ.
Gata prieteni, trebuie să vă părăsesc. Trebuie să vestesc tuturor sosirea Crăiesei. Spor la treabă!
Şi Fulguleţ se desprinse de geamul ferestrei şi se lăsă purtat de vânt.
Are dreptate, Ani, nu ne-am pregătit deloc… Hai, repede, să mergem să-i trezim pe copii!
Grafica: Emanuel Pavel
Cum să confecţionăm fulgi de zăpadă
VN:F [1.9.17_1161] Rating: 4.0/5 (7 votes cast)
Se apropie sărbătorile de iarnă, iar copiii vor fi foarte ocupaţi cu cele mai diverse activităţi: felicitări pentru cei dragi, ornamente pentru brad, un desen pentru Moş Crăciun, de pus în plicul cu scrisoarea (să vadă şi Moşul cât de cuminţi sunt ei, şi că merită măcar unul din multele cadouri cerute).
Dintre toate sertarele, cel în care locuieşte familia lui Lipici este cel mai solicitat. Chiar şi desenul, dacă vrei să-l faci deosebit, să adaugi o stelută, sau ceva sclipitor, trebuie să întrebi care este sertarul cu pricina.
Lipici este foarte mândru din această cauză, iar Naz şi Ani l-au însoţit acasă să-i cunoască familia. Înainte de a intra, au tras puţin cu ochiul la ce se întâmpla înăuntru, iar Lipici începu să vorbească despre fiecare.
- Uite, Naz, în dreapta, moţăind pe cartea roşie, este bunicul Lipici. Cu el lipeau la grădiniţă copiii acum mulţi-mulţi ani. Se simte cam părăsit bietul bunic, noroc că îşi mai amintesc de el părinţii lor. Nu prea înţeleg de ce spuneau ei că bunicul era „delicios”, acum e mai mult morăcănos…
Cel care îi ţine de urât lui Bunicu’ este tata, Prenandez. Din păcate, pe el nu l-au plăcut niciodată copiii, este foarte lipicios, le rămăne pe degeţele, şi se întinde ca o gumă de mestecat când trebuie să lipească ceva. Îl mai folosesc din când în când părinţii, când trebuie să lipească talpa vreunui papucel de casă.
- Şi la fereastră cine este? Întrebă Ani.
- Bunica Aracet. Are o pălăriuţă nouă, cu aplicator, şi este foarte mândră de ea. I-am făcut-o eu cadou. Copiii o folosesc cu mare plăcere, este încă cea mai bună dintre noi la colajele mai dificile! Frunze, ghinde – bunica ştie imediat cum să le lipească!
Iar lângă ea este mama. Este tare la modă, şi copiii sunt topiţi după ea. O cheamă Sclipicioasa. Are o garderobă de invidiat, toată ziua se schimbă, şi cel puţin feţiţele se înghesuie s-o ajute să-şi consume ţinutele. Aş vrea şi eu să mă placă şi pe mine aşa de mult, dar cel puţin pot spune cu mândrie, „aceea este mama mea şi o iubesc nespus!”
- Ia uite, cineva face gălăgie pe covor… exclamă Naz.
- Este frăţiorul meu mai mic, Stick. El seamănă mai mult cu bunicul, dar e ceva mai uşor de folosit. Un baton de lipici solid, ca un ruj, uşor de manevrat pe hârtie. Problema lui e că este prea tare, şi se întinde greu, sau se încălzeşte, şi se întinde prea mult, terminându-şi rezerva.
- Ce familie diferită ai, constată Ani. Tu, Lipici, cu cine semeni?
- Eu… Eu sunt Lipici Lichid, dar prietenii îmi spun doar Lipici. Nu-mi plac ţinutele tradiţionale, tuburile acealea transparente. Am găsit tubuleţul acesta sus în pod, şi mi-a plăcut. De atunci numai pe el îl port. Bunica mi-a cusut şi un „L”, să nu cumva să mă confunde lumea cu un tubuleţ de tempera. N-am eu două capete, cu aplicatoare diferite, ca verişoara mea, dar sunt muuult mai simpatic!
Dar ce tot pălăvrăgim la intrare?! Haideţi să intrăm şi să vă prezint. Simt miros de scorţişoară, cred că iar a stat bunica în bucătarie…
Mamăăă!! Avem musafiri!
 Grafica: Emanuel Pavel
VN:F [1.9.17_1161] Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
Afară este frig, este jumătatea lui noiembrie. Naz şi Ani stăteau pe măsuţa de lângă dulapul cu rechizite şi priveau cum copacul din faţa ferestrei îşi pierdea ultimele frunze. Îi aşteptau pe Lipici şi Forfecuţă, erau ceva probleme legate de proba în curs, colajul din hârtie creponată. Dar iată-i că se apropie.
- Ce s-a întâmplat Ani? Hârtie Creponată Roz a trecut pe la noi, un pic cam tristă, că nu se descurcă copiii…
- Da, din nefericire sunt cam neîndemânatici. Pentru proba aceasta i-am rugat pe părinţi să-i ajute puţin. Ei sunt prea mici şi nu se descurcă cu Forfecuţă, care nu reuşeşte şi pace să-şi găsească locul în mânuţele lor. Nu ştiu de ce, le alunecă, le scapă, taie strâmb, şi o banală tăietură dreaptă le dă cumplite dureri de cap.
- Ah Ani, să-ţi explic, zise Forfecuţă. În primul rând, fiecare copil ar trebui să aibă o forfecuţă cu inele pe măsura degetelelor lui. Dacă inelele sunt prea mari, îi va aluneca din mânuţă. Apoi, trebuie să o ţină corect.
- Şi cum îi învăţăm asta, spuse Lipici?
- Ne jucăm puţin înainte, interveni şi Naz. Începem cu cântecelul acela despre degeţele. Îl mai ştiţi?
Degetul mare pleacă la plimbare,
Arătătorul aduce bastonul,
Mijlociul duce pardesiul,
Inelarul aduce fularul.
Degetul mic nu duce nimic
Fiindcă este cel mai mic.
După ce ne-am asigurat că ştie ce nume poartă fiecare dintre degeţele, îi explicăm cum trebuie ţinută forfecuţa.
- Aşa este, Naz. Degetul mare trece prin inelul cel mare, zise Forfecuţă. De multe ori inelele sunt la fel, iar degetul mare trece prin inelul de sus. Mijlociul trece prin al doilea inel, iar Arătătorul sprijină forfecuţa din partea de jos. Cu puţin exerciţiu vor mişca cu uşurinţă cele două braţe ale Forfecuţei, şi vor reuşi să decupeze cercuri şi pătrăţele după contur.
- Dar, Forfecuţă, unde greşesc copiii? Întrebă Lipici.
- Ei folosesc Degetul mare şi Aratătorul în cele două inele. Atunci nu sunt deloc sprijinită şi îndrumată, şi tai în ce direcţie poftesc.
- Cred ca le-ar trebui puţin exerciţiu copiilor, mai ales că vom mai avea nevoie de Forfecuţă în timpul probelor viitoare. Ani, ce zici, pentru început n-ar fi bine să taie hârtiute, după linii trasate? Cred că i-ar ajuta.
- Şi eu cred, Naz. Haide să le povestim, şi să vedem şi cum progresează cu colajul…
Grafica: Emanuel Pavel
VN:F [1.9.17_1161] Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
|
Dacă vrei să fii la curent cu articolele de pe blog,
abonează-te şi le primeşti pe mail.
|
Critici de arta