Proba săptămânii:
Pictură
Subiecte noi
- Calin A., Bucuresti, 6 ani. Concursul Jocurile copilariei – 1 iunie 2012
- Razvan Gabriel G., Bucuresti, 6 ani. Concursul Jocurile copilariei – 1 iunie 2012
- Alexia P., Buzau, 8 ani. Concursul Jocurile copilariei – 1 iunie 2012
- Ramona B., Buzau, 8 ani. Concursul Jocurile copilariei – 1 iunie 2012
- Erica P., Bucuresti, 6 ani. Concursul Jocurile copilariei – 1 iunie 2012
- Anastasia I., Bucuresti, 7 ani. Concursul Jocurile copilariei – 1 iunie 2012
- Catalina Maria D., Dumbravita, 10 ani. Concursul Jocurile copilariei – 1 iunie 2012
|
Stufoasa şi Subţirica erau cele două mătuşi ale lui Ani.
Stufoasa avea cel mai bogat pămătuf dintre toate pensulele. Era cea mai potrivită dacă voiai să pictezi un decor, sau trebuia să acoperi cu vopsea o suprafaţă foarte mare. Pămătuful ei reuşea să adune multă culoare, şi s-o întindă apoi cu uşurinţă pe hârtie.
Subţirica era slabă, iar pămătuful ei era, aşa cum îi spune şi numele, subţirel. Dar era cel mai potrivit dacă trebuia să realizezi un contur, să tragi o linie subţire sau să pictezi nişte ochişori.
Se pare că mai demult câţiva copii le-au cam smotocit, le-au apăsat până la cotor, şi nu le-au ajutat nicidecum să danseze graţios pe hârtie. De atunci celor două nu le mai plăcea joaca.
Ani avea o misiune dificilă: să le explice că de data aceasta copiii vor fi atenţi şi nu le vor răni. Şi, ca să le îmbuneze, le-a adus cadou o cutie nouă de acuarele şi câteva tubuleţe speciale de tempera.
Subţirica adoră tubuleţele de tempera. Fie că erau la cutiuţă, fie într-un tub clasic, putea să întindă frumos culoarea. Cu acuarelele nu se împăca defel, căci nu reuşea niciodată să ducă destulă apă cât să înmoaie culoarea din rozetă. Cu tempera trasa linii frumoase şi strălucitoare.
Stufoasa se împăca bine cu tempera, deşi i se păreau cam cleioase pentru ea. Adăuga ceva mai multă apă pe şevalet şi îşi pregătea culoarea. Ei îi plăceau mult mai mult acuarelele…
Cu puţină diplomaţie, Ani a reuşit să le convingă pe cele două mătuşi temătoare să iasă din sertar. Andrei, Dănuţ şi Sabina le aşteptau nerăbdători. Cele trei pensulici veniseră şi ele pe măsuţa de lucru.
Ani făcu prezentările, deschise cutia de acuarele şi se puseră pe treabă…
Grafica: Emanuel Pavel | Episoadele precedente
VN:F [1.9.17_1161] Rating: 4.9/5 (7 votes cast)
Dacă i-ar întreba pe copii ce şi-ar dori să folosească la activitate, Naz ar primi cu siguranţă un singur răspuns: să desenez cu Carioci! Între Creioane Colorate şi Pensule, copiii ar alege întotdeauna Cariocile.
Ani le-a chemat pe măsuţa de lucru. Erau atât de fericite că le-a venit şi lor rândul, că nu-şi mai încăpeau în capace de fericire. S-au grăbit să-i aştepte pe copii frumos înşirate pe măsuţe. Cu siguranţă nu vor avea probleme să le folosească, ele sunt întotdeauna dornice
de joacă, iar copiii le adoră. Ar fi minunat dacă nu le-ar mai lăsa fără capace, se usucă bietele de ele, si suferă enorm când Naz încearcă să le repare… mai ales că de cele mai multe ori nu reuşeşte şi devin nefolositoare.
– Vezi Naz, asta nu înţeleg eu, spuse Ani… de ce nu pot fi mai grijulii cu lucrurile la care ţin?!
– Sunt copii, Ani, şi ei cred că întotdeauna poţi face o „magie” şi repari ceea ce ai stricat. Cu timpul vor creşte, şi vor deveni mai grijulii. Hai să vedem ce fac fetele, dacă au venit şi
cele cu ştampiluţă, şi cele cu vârd dublu.
Cine? întrebă nedumerită Ani…
Cum, nu le ştii? Noile cutiuţe cu carioci… Le avem pe cele cu ştampile decorative, şi pe cele cu vârf dublu… unul subţire, pentru contururi, şi unul mai gros, pentru colorat. Toate s-au pregătit, şi sunt foarte curioase ce idei au astăzi copiii şi cum le vor aşterne pe hârtie.
Naz, dar să nu uităm să le spunem copiilor… să nu le apese prea tare. Pot rupe hârtia, sau pot strica vârful… iar la cele cu vârf subţire, dacă îl apasă prea tare, se sperie şi se ascunde în rezervor! Cu greu îl mai putem convinge apoi să iasă…
Hai să le vedem pe fete. Sunt emoţionate, să le incurajăm puţin!
Grafica: Emanuel Pavel
VN:F [1.9.17_1161] Rating: 4.4/5 (7 votes cast)
Se auzeau păsărelele cântând prin fereastra întredeschisă, iar Naz savura câteva raze de soare pe raftul de sus al Dulăpiorului cu rechizite. Era atâta linişte, încât Naz auzi, de undeva, dintr-un sertar, câteva oftaturi şi scâncete.
Şi-a lăsat limonada şi a coborât, să vadă ce se întâmplă.
Suspinele se auzeau din sertarul cu creioane de grafit, unde Griuleţ stătea singurel într-un colţ, aşteptând-o pe Doamna Ascuţitoare. Dacă nu ştiaţi, Griuleţ este creionul lui Dănuţ, folosit mai ales la trasat semne grafice.
Naz s-a apropiat, încercând să-şi dea seama de ce e Griuleţ atât de trist.
- Cum să nu fiu trist, Naz… nu reuşesc şi pace să-i explic lui Dănuţ că sunt prietenul lui, şi vreau să-l ajut. Liniuţele lui sunt strâmbe, cerculeţele deformate, pentru că nu mă ascultă deloc. E grăbit şi neatent.
- Dar ce nu înţelege Dănuţ?
- …că eu nu pot trage linii drepte cu mânuţa lui, dacă el mă chinuie. Trebuie să stau şi eu comod… sprijinit pe degetul mijlociu, ţinut aproape de vârf cu degetul mare şi cel arătător, şi ar fi de-a dreptul minunat dacă m-ar lăsa să mă sprijin cu mjlocul de mânuţa lui!
În schimb, el mâ strânge tare de picioare, mă ţine vertical şi mă dor şalele… sau mă apasă cu trei degeţele peste inelar… dar inelarul nu poate să mă sprijine.
După fiecare oră de scriere, în loc să profit de vremea frumoasă de afară, să ies un pic la joacă, stau în sertar, să mă odihnesc… şi o astept pe Doamna Ascuţitoare să-mi mai facă un pic de vârf.
- Dragul meu Griuleţ… am auzit şi creioanele colorate plângându-se. Dar credeam că din graba de a schimba culorile, Dănuţ nu mai este atent la poziţia degeţelelor.
Trebuie să-i explicăm. Îi va fi şi lui mai uşor, iar tu te vei simţi mult mai bine dacă te va ţine corect!
Hai să-l căutăm!
Episoadele anterioare
Grafica: Emanuel Pavel
VN:F [1.9.17_1161] Rating: 4.9/5 (8 votes cast)
Cioc-cioc!
Naz şi Ani băteau încet la uşa noilor locatari. Pix şi Stilou erau prieteni, de când au locuit împreună în acelaşi penar. Acum împart un sertăraş în dulapul cu rechizite. Pix nu era acasă, iar prietenii noştri l-au găsit pe Stilou, aranjând conştiincos colţul lui de sertar.
Ani privea cu atenţie… Pe perete, un raft cu peniţe de schimb. Hmm, câte are, probabil copiii îl apasă prea tare şi trebuie să le schimbe des!
Stilou le-a urat bun venit. Şi urmărea cu interes privirile lui Ani.
- Acolo sunt rezervele de cerneală, spuse el când văzu că Ani privea nedumerită o cutie din care ieşeau câteva tubuleţe ciudate. Eu sunt altfel decât fratele meu mai mare. El are un rezervor reîncărcabil, direct din călimară. Eu prefer rezervele de unică folosinţă. Copiii mă reîncarcă mult mai uşor, şi nu se mai murdăresc aşa rău pe mânuţe.
Dar luaţi loc! Ce gazdă nepoliticoasă sunt… Şi îi pofti pe cei doi să se aşeze pe o cutie cu margini aurite, ce semăna a penar. Era primul lui ambalaj, catifelat, cu centură de siguranţă, cu care a plecat din fabrică.
Naz îşi drese un pic vocea, şi îl întrebă pe Stilou cu ce gânduri prin dulapul cu rechizite.
- Copiii au crescut. E timpul să înveţe să scrie. Aşa că am venit… e drept, cu multe bagaje. M-am înarmat cu răbdare şi cu multe peniţe. Ştiu că le vor strica, dar aşa se întâmplă mereu.
- Dar… n-ai venit singur! Spuse Ani.
- Da, am veni cu prietenul meu Pix. Uneori copiii îl plac mai mult. Dar el e mai mult o jucărie. Eu prefer să-mi fie ajutor… în caz că rămân fără cerneală, să-mi ţină locul până rezolv problema…
- Ce bine! Să înţeleg că şi tu eşti de acord cu noi… nu recomanzi copiilor să scrie cu pixul.
- De, cel puţin cât sunt mici. Şi până deprind tainele scrisului, un creion sau un stilou este mult mai recomandat.
- Şi Pix ce spune? Întrebă Naz.
Pix nu are nimic împotrivă! Se auzi un glas în spatele lor, însoţit de câteva hohote de râs.
Chiar m-am obişnuit, să fiu prietenul lor. Cu mine mai mult se joacă. Şi nu sunt deloc invidios… Dar aveţi dreptate, temele e bine să le facă cu Stilou…
Cei patru au început apoi să depene poveşti… de prin penar, sau din dulapul cu rechizite.
Grafica: Emanuel Pavel
VN:F [1.9.17_1161] Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
- Naaaz…?
- Da Ani…
- Ţie nu ţi-e frig?
- Ba da…
- Ce-i cu liniştea asta? Hibernează şi copiii?
- O nuu, draga mea. E doar iarnă. Şi multă zăpadă. Să fim îngăduitori cu ei. Se bucură şi ei de anotimp. Frigul menţine zăpada, iar ei se cred eschimoşi. Zăpadă şi săniuş în fiecare zi.
- Credeam că ne-au uitat aici în sertar…
- Sunt sigur că-şi vor aminti de noi. Ai doar puţină răbdare, căci serile de iarnă sunt lungi. Şi au nevoie de o ocupaţie. Iar noi vom fi acolo să îi înveselim.
- Ai văzut, de ieri au apărut doi noi locatari în sertarul cu rechizite. Pix şi Stilou. Oare ştiu şi ei să se joace, ca noi?
- I-am văzut şi eu. Pix este tare simpatic, cu căpşorul lui pe arc. Sunt sigur că îl vor îndrăgi copii, deşi…
- Crezi că nu…?
- Nu ştiu dacă e tocmai bine, Ani. Pix e amuzant, dar nu ştiu dacă este un tovarăş de joacă potrivit pentru ei. Ai văzut şi tu, abia îi învăţăm să ţină corect creioanele în mână. Şi cât mai avem de lucru… Iar Pix nu cred că ne va ajuta.
- Dar poate dacă vorbim cu el, ne ajută.
- Nu aici e problema. El nu-şi dă seama, dar mânuţele lor nu sunt încă pregătite să stăpânească cheful lui de joacă. Mingiuţa mică cu ajutorul căreia scrie alunecă în toate direcţiile. Şi asta îi poate deruta pe pitici. Parcă ar patina pe hârtie, şi nu de asta avem nevoie acum.
- Şi Stilou? Crezi tu că va fi mai uşor? Peniţa e sensibilă, dacă apeşi prea tare o strici, şi nu mai scrie. Apoi cerneala… copilaşi cu degete albastre, murdari până în vârful urechilor… Nu sunt pregătită pentru asta!
- Şi totuşi, Ani, putem încerca. Poate că le va place de Stilou. Semnele grafice au mai mult farmec cu ajutorul lui. Şi la un moment dat, tot trebuie să înveţe.
- Hai să vorbim cu ei. Şi împreună să hotărâm ce e mai bine, înainte să se întoarcă toţi copiii de la derdeluş! Uite pix a şi venit la noi în sertar!
Grafica: Emanuel Pavel
Episoadele precedente
VN:F [1.9.17_1161] Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
|
Dacă vrei să fii la curent cu articolele de pe blog,
abonează-te şi le primeşti pe mail.
|
Cele mai apreciate articole ale saptamanii