Colaborarea cu Editura Edu este una dintre cele mai "vechi", dacă pot spune aşa, pentru cei trei ani de existenţă a Năzdrăvanilor. În momentul în care i-am cunoscut, produsele pe care le recomandau se adresau cu precădere şcolarilor mici. Îmi amintesc primul concurs cu premii oferite de ei, în care majoritatea câştigătorilor erau grupa mare sau pregătitoare, şi nu am avut concret o recomandare potrivită vârstei lor.
De aceea am primit cu deosebită bucurie vestea de anul acesta, că în sfârşit avem ce să le oferim şi celor mai mititei. Iris a primit-o cu şi mai multă bucurie, căci a mai căpătat un motiv de a sta şi ea la calculator. Aşa se face că am început să ne jucăm… cu Chiţ, Vivi, Foxi şi ŢupŢup. Nu voi prezenta eu cd-ul, căci găsiţi aici, pe pagina dedicată, inclusiv fragmente video. Dar am să vă povestesc ce spune Iris despre el.
Îmi place cel mai mult de şoricel [aici nu e obiectivă, din moment ce are ca pet un hamster], şi e amuzat cum ne învaţă despre tot ce ne povesteşte şi doamna la grădi. Îmi place şi jocul cu avioane, când trebuie să pui oamenii la locul lor [este un joc de rol, fiecare figurină trebuie aşezată la locul potrivit, în funcţie de uniformă].
Eu… nu am apucat să mă "joc". Dar l-am ascultat. Personajele vorbesc rar, enervant pentru adulţi, dar potrivit pentru piticii care au nevoie de timp pentru a procesa informaţia. Exerciţiile pornesc de la o scurtă poveste, apoi copilului i se pun intrebări, la care alege un răspuns vizual.
Tot pentru cei mai mici au fost pregătite „Foxi şi cartea misterelor” (Activităţi matematice pentru preşcolari) şi “Prietenii lui Fluffy” (Edu Engleză pentru preşcolari). Am apucat să ne jucăm cu Foxi, şi sperăm să îi putem acorda în curând şi lui Fluffy mai multă atenţie.
Iepuraşul de anul acesta şi-a propus să pună la încercare talentul artistic al piticilor mei. Nu că ar fi prea mult, am spus doar întotdeauna că la noi nu e vorba de talent, ci de voinţă şi de acceptarea provocărilor. Printre cadouri s-au strecurat şi două pânze preimprimate pentru pictură. Un set cu căluţ şi o pânză suplimentară cu delfin.
Setul include pe lângă pânză şi şase creioane speciale: roşu, roz, verde, albastru, galben, alb. Creioanele seamănă destul de bine cu cele cerate, atât că sunt moi, şi aplicate pe pânză rezultă un fel de pastă moale care poate fi întinsă cu uşurinţă, dând un efect de ulei, fără a fi însă un astfel de material. Poţi picta fără a irosi creionul şi fără să faci mizerie. Nu sunt toxice şi nu miros, şi se spală cu uşurinţă. Se recomandă totuşi spălarea imediată a hainelor pentru a evita petele.
Creioanele se pot folosi pe hârtie sau pe pânză (canvas), nu se recomandă pentru face-painting. Alor mei le-a venit ideea, căci seamănă foarte bine creioanele cu cele speciale pentru faţă, şi voiau să se picteze. Dacă sunt lăsate fără capac, se usucă în timp.
Pentru efecte deosebite pe pânză poate fi folosită o pensulă şi puţină apă. Creaţiile noastre n-au beneficiat de atenţie suplimentară, căci până să le citesc instrucţiunile erau deja aproape gata… Andrei a fost mai puţin interesat, dar Iris a "reparat" căluţul şi apoi delfinul, deşi a fost nemulţumită de nuanţa prea închisă, iar albul adăugat nu a schimbat prea mult rezultatul final. Asta nu i-a împiedicat deloc să se laude că au făcut tablouri "adevărate", căci pânza este fixată pe ramă de lemn, şi să încerce să le vândă bunicilor pentru muzeul-expoziţie dedicat nepoţilor, unde orice creaţie este expusă cu mândrie, şi cotată mai ceva ca pânzele lui Picasso.
Dintre ideile "noi" pe care Moş Crăciun le-a avut anul acesta, kitul cu crustaceu triops a fost de departe cea mai trăznită. Adică am avut comentarii din seria "aveam hamster, triops îmi lipsea". Da da da, triops! Anul acesta cred că moşul a hotărât că jucăriile care cresc şi se dezvoltă sunt cele mai potrivite, aşa că a avut o listă suficientă.
Problema cu astfel de kituri e că nu ştii niciodată dacă ceea ce scrie pe prezentare chiar este adevărat. Am avut acelaşi sentiment ca anul trecut cu fabrica de cristale, dar am zis să încercăm…
Ce este un triops? Un crustaceu, văr primar cu crabii şi creveţii, pe care, cu mult noroc, îl poţi creşte până la 4-5 cm. În manual scrie că, dacă ajunge la 3-4 cm în "captivitate", să te consideri un crescător fericit. Numele provine din greacă, şi înseamnă "trei ochi". Doi i-am văzut sigur, al treilea am înţeles că e fotosensibil, şi probabil îl testăm când şi dacă crustaceul nostru va creşte. Partea bună e că devine adult în câteva zile, aşa că îl hrănim cu drag. Aflăm că depune şi ouă. Ouăle se depun în sol, şi pot rămâne în diapauză (perioadă de aşteptare) chiar şi câţiva ani până au condiţii optime de dezvoltare.
Spre dezamăgirea noastră, aflam că nu toate ouăle eclozează, şi nu toate larvele ajung la maturitate, uneori doar una singură are această şansă. Ups, cam taie elanul viitorului crescător… Partea bună e că ouăle pot fi depuse de un singur crustaceu adult, care poate genera embrioni fără să aibă nevoie de o pereche, prin partogeneză. Îşi schimbă şi pielea, năpârlind cam ca şerpii, şi o aruncă întreagă pe fundul acvariului. Şi, cel mai important… nu muşcă şi nu sunt otrăvitori.
Mai aflăm că bunicii lor au trăit în epoca dinozaurilor, acum peste 200 mil. de ani, dar că specia din cutie nu este chiar atât de bătrână. A apărut imediat după prima "variantă". Acum trăiesc în ape curate şi călduţe, şi fac săpături pe fundul apei. Sunt considerate dăunătoare în culturile de orez de exemplu, pentru că rod rădăcinile plantelor acvatice, sau pot fi introduse deliberat în cadrul altor culturi pentru a ţine sub control creşterea algelor. Mă gândeam că, poate, eliberate în Dâmboviţa, am avea şi noi în centru capitalei un râu ca Ozana cea limpede ca cristalul, dar cred că nu fac faţă.
Astăzi trăiesc cam peste tot în lume, având forme şi colori diferite. Au traversat mai multe ere din istoria pământului, fără să-şi modifice substanţial forma, şi de aceea li se spune "fosile vii".
Dacă am trecut de partea ştiinţifică, să trec la cea experimentală. Am lăsat copilul să devină şef de laborator. I-am luat apă distilată, ca în instrucţiuni. Am pregătit acvariul, condiţiile, şi am hotarât să împărţim ouăle în 3… pentru 3 încercări. Copiii au aşteptat nerăbdători, dar nu totdeauna ai succes în cercetare. Dezamăgiţi, au abandonat proiectul.
Aşadar, am zis să fac un pic de cercetare pe cont propriu. Am mutat acvariul pe calorifer, sub fereastră. Nu de alta, dar decât să le fie frig, mai bine să le fie cald, şi să nu se mai plângă de lumină. Am pus sub el cutia, ca să nu fac totuşi supă de crustacee. După primele două zile de "evaporări", apa distilată s-a terminat, aşa că am completat cu apă plată. Bine că nu s-a oprit căldura, căci suntem avertizaţi că variaţiile de 3-4 grade pot omorî crustaceele. Alaltăieri am pus, să fie, un pic de hrană în acvariu. Astăzi i-am dat un pic de atenţie, să văd dacă trebuie să mai completez cantitatea de apă… când colo, observ ceva mişcare prin detritusul ce plutea la suprafaţa apei. Să nu-mi vină să cred, aveam unul!! Viu.
Aşa că am recitit acum partea de îngrijire, unde suntem sfătuiţi să fim punctuali cu hrana, ca să nu se ajungă la canibalism. Hehe, e unul singur. Cred că va trebui să şi postească o oră-două, la nevoie… Bon, şi peste 2 zile trebuie să curăţ acvariul, să pun apă curată. Dacă supravieţuieşte şi creşte, revenim cu poze. Dacă nu…. măcar am văzut unul!
PS: vom încerca şi experimentul cu lanterna, pentru a vedea cât de foto-sensibil este al treilea ochi, la lumină.
PPS: Setul conţine un acvariu ~18x12x5cm, un pachet cu ouă de crustacee Triops şi Detritus, punga cu hrană, pipetă, lingură şi pahar gradat. Kit-ul vine însoţit de un ghid ilustrat în limba română, ce include toate informaţiile necesare.
După vizita din noiembrie la observatorul astronomic şi intensificarea pasiunii de privit stelele, i-am sugerat lui Moş Crăciun să îi facă în acest sens o surpriză lui Andrei. Cum un telescop se potrivea numai copiilor foarte, dar foarte cuminţi, anul acesta moşul i-a adus un mic planetarium. Asamblarea o face un adult, copilul având doar rolul final. De menţionat că este recomandat de la 8 ani.
Planetariumul, în versiunea oferită de Clementoni, prezintă aspecte ale bolţii cereşti nocturne pe întreaga perioadă a anului. Stelele mai importante, precum şi principalele constelaţii sunt localizate pe mica hartă. Instrumentul este prevăzut cu o cupolă de plastic pe care se proiectează astrele cu ajutorul sursei de lumină. Suportul planetariumului are marcate orele zilei, dar şi un calendar circular al anului. Suportul este de asemenea prevăzut cu o deschidere de formă eliptică, ce reprezintă prin proiecţie orizontul ceresc, marcat de punctele cardinale.
Harta conţine astrele care pot fi văzute din emisfera nordică, precum şi numele latin al constelaţiilor. Dintre astre sunt prezentate doar Steaua Nordului, Sirius, şi norul stelar al Pleiadelor.
Din manualul ce însoţeşte instrumentul, aflăm că în emisfera nordică, în centrul domului luminat, se găseşte Steaua Polară. I-am explicat lui Andrei că marinarii foloseau această stea să se orienteze, căci ea avea întotdeauna o poziţie fixă. În jurul ei, neapunând niciodată, se rotesc Carul Mic (ce are în vârful oiştei Steaua Polară), Carul Mare şi constelaţia Casiopeea. Rotind harta, Steaua Polară râmâne în aceeaşi poziţie tot timpul anului.
Dimensiunile nu sunt foarte mari: 15 cm înalţime, si aproximativ 20x20cm la bază. Diametrul hărţii este de 11cm. Am încercat să realizez o fotografie cu o proiecţie cât mai bună, dar nu am reuşit să surprind realitatea. Proiecţia este ok, se citesc foarte bine numele constelaţiilor, deşi recunosc că iniţial am fost dezamăgită de dimensiunile reduse ale bolţii de proiecţie.
Anul acesta Moş Crăciun a considerat că păpuşile şi maşinuţele nu sunt tocmai jucăriile potrivite pentru 6-8 ani, şi a trecut mai mult pe colecţiile educaţionale recomandate vârstei. Oferta este variată, aşa că decizia a fost destul de greu de luat. În cele din urmă, au fost 4 variante. Copiii au fost destul de curioşi, dar vacanţa de după Crăciun a impus o pauză. La revenirea acasă, în ajun de Anul Nou, nu le stătea gândul decât la crescut triopşi sau turnat săpun.
Aşa că în loc de salăţi şi pregătiri pentru noaptea dintre ani… noi… turnam săpunuri colorate! Despre triopşi nu povestim acum, aşteptăm să iasă din ouă, şi să fie relatarea completă.
Laboratorul de cosmetice, alias fabrica de săpun, a fost cadoul Irisucăi. Chiar dacă vârsta recomandată e un pic mai mare, setul impune ajutorul părinţilor, aşa că se poate şi la vârste mai mici.
Ce include setul:
300g cubuleţe de săpun cu glicerină transparent
40g cubuleţe cu pigment alb – dioxid de titan
3 sticluţe cu colorant alimentar, roşu, galben şi albastru, ce se pot combina pentru a obţine alte culori
2 sticluţe cu parfum, trandafir şi levănţică, sclipici cosmetic
o matriţă cu forme diverse – o zână-spiriduş, inimioare, floricică, îngeraş.
două matriţe paralelipipedice
beţişoare de amestecare
recipiente pentru încălzit săpunul în cuptorul cu microunde, cu suport
O pereche de mănuşi (de care nu prea aveţi nevoie decât să nu vă murdăriţi de colorant)
Manualul însoţitor explică cum pot fi turnate şi obţinute forme diverse. Noi nu le-am încercat pe cele cu modelaje, în schimb am combinat culorile şi am turnat tot ce am vrut, inclusiv pe matriţele noastre, pe care le-am folosit până acum numai pentru ipsos.
Ca idee, cubuleţele de săpun se topesc 20"-30" în cuptorul cu microunde, apoi se colorează după gust, şi se toarnă repede în forme. Eu topeam săpunul, Irisuca combina culorile şi parfumurile, şi apoi turnam în forme. Normal, după indicaţiile şi dorinţele ei.
Combinaţiile nu prea ne-au ieşit. Cred că trebuia să aşteptăm să se răcească un pic prima culoare, înainte să o turnăm pe a doua. Brăduţul cu cadouri şi clopoţelul cu fundiţă au ieşit cel mai bine. Omul de zăpadă a fost marea dezamăgire. A ieşit foarte simpatică zâna transparentă cu sclipici, şi îngeraşul, dar nu prea se văd…
Preferatele sunt cele roz, bine-nţeles. Iar broscuţa e preferata noastră.
La ce ne folosesc? Păi… de dragul lor se spală tot timpul pe mâini, ba găseşte orice motiv să se mai spele odată!
Ne-au mai rămas ceva cubuleţe de exersat, şi când se vor termina, mă întreb dacă merge oare cu săpun cu glicerină din comerţ. Prefer să-l torn în orice formă, spre distracţia lor.
Dintre ideile "noi" pe care Moş Crăciun le-a avut anul acesta, kitul cu crustaceu triops a fost de departe cea mai trăznită. Adică am avut comentarii din seria "aveam hamster, triops îmi lipsea". Da da da, triops! Anul acesta cred că moşul a hotărât că jucăriile care cresc şi se dezvoltă sunt cele mai potrivite, aşa că a avut o listă suficientă.
Anul acesta Moş Crăciun a considerat că păpuşile şi maşinuţele nu sunt tocmai jucăriile potrivite pentru 6-8 ani, şi a trecut mai mult pe colecţiile educaţionale recomandate vârstei. Oferta este variată, aşa că decizia a fost destul de greu de luat. În cele din urmă, au fost 4 variante. Copiii au fost destul de curioşi, dar vacanţa de după Crăciun a impus o pauză. La revenirea acasă, în ajun de Anul Nou, nu le stătea gândul decât la crescut triopşi sau turnat săpun. 
Manualul însoţitor explică cum pot fi turnate şi obţinute forme diverse. Noi nu le-am încercat pe cele cu modelaje, în schimb am combinat culorile şi am turnat tot ce am vrut, inclusiv pe matriţele noastre, pe care le-am folosit până acum numai pentru ipsos.
La ce ne folosesc? Păi… de dragul lor se spală tot timpul pe mâini, ba găseşte orice motiv să se mai spele odată! 
Cele mai apreciate articole ale saptamanii