Proba săptămânii
Desen, pe tema Să coasem frumos!
|
Să decorăm frumos! este poate un joc pe care nu l-aş fi cumpărat, dacă nu era în pachetul promoţional pe care îl alesesem deja. De ce? Pentru că oferă o activitate în ultima fază. Jocul conţine 6 cartoane 10×15cm, şi o sumedenie de autocolante, ştanţate cu forme diferite. Activitatea presupune ca copilul să decoreze o ramă foto, folosind formele disponibile. Exerciţiul l-am mai făcut la grădiniţă, şi atunci am folosit perforatoare decorative. Sau, dacă este nevoie, tot cu perforatoarele decorative, se realizează forme din hârtie glasată autocolantă.
Da, în lipsa acestor perforatoare, jocul este binevenit. Spirale, triunghiuri, frunzuliţe sau floricele pot fi găsite pe cele 6 folii autocolante (16×12 cm) şi îmbinate în cel mai creativ mod cu putinţă.
Mai mult, jumătate din fiecare folie nu este ştanţată, şi cu ajutorul unei forfecuţe pot fi decupate alte forme, în funcţie de ideile pe care fiecare copil vrea să le pună în practică. Jocul cu autocolante rămâne unul dintre preferatele copiilor, iar Să decorăm frumos! oferă această variantă în suficient de multe combinaţii. Poate că ar fi fost mai interesant dacă cartonaşele nu erau tipărite, şi copilul putea lipi o fotografie de familie pentru a o decora.
Nu ştiu dacă noi vom decora ramele existente. Irisuca a devorat jocurile, şi din fiecare trebuia să încerce ceva. Dar chiar şi ea a remarcat că autocolantele vor fi mai ultile pentru o probă de felicitări la concursurile Năzdrăvanilor.
Aşa, pe fugă, iată ce i-a ieşit. Normal, opera trebuie semnată…
Info preţ | Jocuri educative
Recomandă articolul pe contul tău Facebook VN:F [1.8.5_1061] Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
Pe măsură ce copiii au crescut, şi jocurile şi jucăriile au alte criterii de alegere. Maşinuţe avem o sumedenie, păpuşi de asemenea. Unele se încăpăţânează să reziste cu stoicism peste vreme. Totuşi, unul dintre jocurile preferate ale copilăriei, cel puţin pentru fetiţe, a rămas cel cu păpuşile. Teancuri de cârpe, o bucăţică de dantelă, puţină catifea, îşi găseau în mânuţele noastre utilizări multiple. Recunosc că mi-e dor de gaşca de la bloc, de banca din spatele blocului unde stăteam cu orele, pregătind prezentări de modă cu păpuşile. Încă îmi aduc aminte de rochiţele cu care Ralu a venit de la bunica, le cususe la maşina de cusut. Faţă de ale noastre, cusute de mână, ale ei arătau extraordinar. Azi… rochiţele de bal le găseşti de-a gata, chiar şi puse pe umeraş, iar fetiţele nu mai pun mâna pe ac până se mărită, căci acum e considerat periculos.
Mi-a atras atenţia de pe raft jocul de la D-Toys, Să coasem frumos! Am crezut iniţial că este o reeditare a jocului cu acelaşi nume de acum 30 de ani, dar nu… sub titlu, scria, frumos, fără ac. Încă nu pot să-mi dau seama cum să coşi fără ac, căci a coase înseamnă A fixa, a prinde între ele părţile unei haine sau un petic, un nasture etc. trecând prin ele un fir de aţă cu ajutorul unui ac. Jocul propus acum de D-Toys este un joc de desen, de decorat cu şireturi, care este totuşi departe de cusut.
Însă nu este mai puţin distractiv. Copiii colorează cu plăcere cele 6 planşe din carton, iar acţiunea cu cele 6 şnururi colorate diferit este interesantă şi solicită destulă îndemânare. În schimb, a ridicat mari probleme "descusutul", căci şireturile sunt dure, cartonul subţire, şi Iris a reuşit să-l rupă. La vârstă mai mare, coordonarea este mai bună, dar la 4 ani a fost mai greu să gestioneze forţa cu care să tragă de şireturi. M-am întrebat de ce trebuie să le scoată… răspunsul a fost simplu: să văd cum arată şi cu roşu!
Şi pentru că ne-am distrat, iată mai jos rezultatele: Nemo, peştişorul cu aripioara ruptă, şi un clown. Mai avem de lucru cu coloratul… În schimb a prins foarte repede ideea cu trecerea şiretului, şi cum să întorci şablonul să vezi de pe spate unde trebuie introdus. Ceea ce îmi dă destul curaj să încerc şi cu acul. În fond, şi Frumoasa Adormita a stat departe de fus, şi la 16 ani s-a înţepat cu el. De ce te fereşti nu scapi…
Prezentat într-un ambalaj nou, cutie de aproximativ 17×17x4cm, jocul conţine 6 şireturi colorate diferit şi 6 planse perforate, din carton (13×16cm).
Info pret | Jocuri educative
Recomandă articolul pe contul tău Facebook VN:F [1.8.5_1061] Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
Căscând gura prin supermarket, la cumpărături, nu m-am abţinut, e drept, să nu trec şi pe la copii. Mă mai uit după jocurile de la D-Toys, de multe ori sunt mai mult decât utile să umple o dimineaţă de vacanţă. De data aceasta era la promoţie un pachet cu patru dintre jocuri, aproape la jumătate din preţul lor normal. Să desenam frumos! era unul dintre ele. Copiii trebuie să deseneze folosind şabloane gata desenate. Mai mult, şabloanele sunt alcătuite din părţi diferite, astfel încât copilul să poată desena şi contururile interioare.
Mai mult am văzut acasă. Iris s-a jucat cu el pe post de puzzle, căci s-au amestecat cele 38 de piese şi trebuiau potrivite, ca să le putem desena. Pentru 4 ani e încă destul de greu să imobilizeze cu o mână şablonul, iar cu cealaltă să traseze conturul. Am ajuns aşadar la mama-mpunge şi eu trag, adică eu îi ţineam şablonul, ea desena…
Ce mi-a plăcut a fost că jocul oferă posibilitatea unor combinaţii multiple, pentru un desen creativ. Prezentat în cutie de aproximativ 17×17×4cm, jocul conţine 9 şabloane (16×11cm) cu 14 forme şi 12 file pentru desen, tot cartonate (13×16cm). Şabloanele sunt realizate din carton suficient de gros pentru a nu se deteriora în timpul lucrului. Acum să vedem ce vor crea copiii. Mai avem şabloane, dar din plastic, cu animale din junglă sau acvatice, şi le-au plăcut. Sper să fie o investiţie bună, şi să văd curând rezultatele.
Info preţ | Jocuri educative
Recomandă articolul pe contul tău Facebook VN:F [1.8.5_1061] Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
Printre jocurile-jucării care îmi plac în mod deosebit sunt cele oferite de Quercetti. Acum ceva vreme am primit cadou unul din seturile Basic de Marble Run. (Mulţumesc Cristina M, oriunde te-ai afla acum!) Cred că a fost unul dintre cele mai inspirate cadouri primite vreodată. Copiii l-au adorat, şi pe lângă ei, şi eu. Construiam împreună şi încercam să ridicăm construcţia la noi altitudini.
Trebuie să avertizez, jocurile de genul Marble Run sunt boală grea. Mereu vrei mai mult, şi mai mult, alte piese, alte spirale, alte pâlnii. Parcă era un drog. Normal că setul cel mic a fost doar microbul, şi l-am extins rapid cu încă două. Întâi cei mijlociu, apoi cel mare, cu elevator electric… o nebunie totală!! Aaa, şi cum nebunia nu era chiar la apogeu, Roxana a completat fără să ştie setul, căci piesele elevatorului sunt comune cu alt joc, tot de la Quercetti… Acum puteam dubla înălţimea la care ajunge minunăţia.
Încet încet copiii au învăţat să folosească hărţile pentru a ridica ansamble. Încă nu au suficient curaj să încerce singuri scheme originale şi complicate, dar au un zel deosebit ca asistenţi de regie: îţi dau piesele necesare ca în sala de operaţie, numai să le mai pui două spirale. Şi când minunăţia atinge cam un metru înălţime, şi mulţi stâpi de suţinere, începi să dai drumul la biluţe. (Am mai cumparat un săculeţ de "marbles", căci nu ajungeau pentru doi copii cele existente  ).
Îi poate ţine ocupaţi la nesfârşit. Pe ce traseu ajunge bila mai repede jos, cum se învârt ca la ruletă în pâlnia roşie, câte poţi porni simultan de pe 4 direcţii… Ce se întâmplă dacă mai redirecţionezi pe ici pe colo… Provocarea este însă elevatorul. Căci este greu să faci un circuit închis şi cu suficient de multe trasee… iar macaze nu există.
Ca părinte, lângă jocul acesta mă simt copil. Construiesc cot la cot cu ei, si poţi să ai şi 50 de ani, când dai drumul biluţei de sus nu te saturi să priveşti cum cade şi se tot rostogoleşte. Dar recunosc că uneori, după ore în şir în care aud numai biluţe căzând, îmi doresc nişte dopuri de urechi. Ar trebui incluse în set… Dacă aveaţi aşadar de făcut un cadou, şi nu ştiaţi ce… aveţi o soluţie:)
Recomandă articolul pe contul tău Facebook VN:F [1.8.5_1061] Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
Printre jocurile pentru care as fi dat probabil toata colecţia mea de surprize Turbo acum vreo 25 de ani este şi Roata olarului. Până astă iarnă nici nu ştiam că există, au descoperit-o alţi prieteni înaitea mea. Lili m-a avertizat, joc "periculos" în casă, e nevoie de o sumedenie de măsuri de precauţie, folii de protecţie, căci lutul e praf fin, şi cu pretenţii. Dar… a intrat pe lista cadourilor de iarnă. Nu ne-am jucat cu ea până acum, când, în sfârşit am scăpat de varicelă şi alte boli de primăvară, şi am putut să facem o escapada la ţară, la bunici. Lutul în schimb l-am folosit şi la mărţişoare, mai ales că aveam şi de rezervă o cutiuţă.
Am început să ne jucăm ca "experţii", adică fără să citim decât printre rânduri instrucţiunile de folosire… Baterii tip "c" bine-nţeles că am uitat să luăm, noroc că merge şi cu de-astea normale, numai că nu trebuie să mişti prea tare aparatul. Masă, ziare, folii de protecţie nu mai aveam nevoie, căci am lucrat pe iarbă, afară, şi am scăpat de grija apei pe jos. Putea să pice linistită, iar găletuşa cu apă nu trebuia păzită cu sfinţenie.
 Normal, partea cu "se ia o bucată nu foarte mare de lut, căci dacă e prea grea roata nu se învârte", n-am citit-o. Aşa că am descoperi ulterior cât de puţin trebuie pus.
Mai greu a fost până l-am făcut să stea lipit de roată. Dintr-un pacheţel ne-au ieşit toate minunile de mai jos. Partea bună e că în pachet lutul este gata pregătit, nu trebuie adăugată apă. Dar partea cu finisajele… brrr, nu prea ne-a mers. Asta e, sunt mai strâmbe, dar nouă ne plac. Nu ne-a mai ieşit nici "aşteptaţi 20 de minute" pentru a îndepărta obiectul de pe roată". Ţi-ai găsit, tot familionul stătea la coadă şi abia aştepta să-şi bage mâinile în lut şi să-şi pună la încercare "talentul" cel sublim, dar care cam lipseşte. Aşa că le-am îndepărat uşurel, fără să le deformăm prea tare.
Uscatul a fost piatra de încercare a voinţei, abia a doua zi le-au putut picta. Nu că suntem mari artişti, dar a fost extrem de distractiv. Şi data viitoare cu siguranţă vom avea ceva experienţă în spate, şi vom fi în stare de mai mult. Poate reuşi să prindem şi un atelier de olărit, căci am văzut că le-a plăcut. Andrei, care de obicei e refractar la activităţi creative, a întrebat la un moment dat, mai cu jumătate de gură, când îi vine şi lui rândul. Irisuca e numai entuziasm, dar, dacă se putea, să nu se murdărească pe mâini…
Data viitoare promitem şi poze din timpul activităţii. Acum n-am avut, căci, dacă am fost isteţi să nu cumparam baterii, le-am folosit pe cele ale aparatului foto… De pictat, a pictat Iris. A lui Andrei este cea verde. Primul castronel are în mijloc un căpşor, iar pe margine o floricică. A doua farfurioară nu ştiu ce reprezintă, a treia e o floare.
Şi, în încheiere, iată ce conţine jocul: roata, acuarele la borcanaşe mici, două pensule, două spatule, sfoară.
PS: nu m-am prins la ce foloseşte sfoara… deşi mă gândeam să modelăm mărgele şi apoi să le pictăm. Le modelăm pe aţă, apoi plimbăm aţa şi la final o scoatem.
Jocuri educative
Recomandă articolul pe contul tău Facebook VN:F [1.8.5_1061] Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
 M-am cam săturat de cumpărat maşinuţe şi păpuşi, aşa ca de 1 iunie am căutat un altfel de cadou… Trebuia să fie ceva educativ, ceva nou, ceva ce să le pună la încercare îndemânarea, şi dacă s-ar putea chiar unisex. Cam multe condiţii, aşa că m-am mulţumit cu 3 din 4. Un Set de ţesut, de la Deico Games mi s-a părut minunat. Când eram mici confecţionam singuri rama de lemn, cu ceva cuişoare. Acum deja părea elaborat, mai ales că avea şi spată, pentru inversarea iţelor. Aşadar, am riscat, deşi mă gândeam că poate nu îi va face chiar atât de multă plăcere Irisucăi, iar pentru Andrei va fi cu totul neinteresant.
În schimb m-am înşelat. Noutatea i-a ameţit pe amândoi. Nu mai aveau răbdare să termin de intins iţele, apoi deja se învârteau când am luat-o de la capăt, căci le pusesem prea strâns şi nu mai puteam aşeza spata. Şi, în sfârşit, Iris a pus mâna pe suveică. A hotărât că va face un covoraş pentru casa piticilor, căci bieţii pitici nu au. Linişte!? Ţi-ai găsit, Andrei voia şi el. Am convenit să facă cu rândul, iar când unul e la suveică, celălalt întoarce spata.Şi acum aşteptăm să vedem ce iese…
Oricum al lor se va termina mai repede, dar parcă mă văd la bunica în braţe, aşezate în război, privind fascinată cum zboară suveica… şi încă o aud pe bunica, strigând de pe prispă să nu umblu la război, în timp ce eu mă grăbeam să descâlcesc suveica blocată între iţe…
Jocul conţine o ramă de dimensine A4, creaţia urmând a avea o lăţime de aproximativ 15cm. Se adaugă suveică, spată, piaptăn, şi sculuri mici pentru un covoraş.
Alte jocuri
Recomandă articolul pe contul tău Facebook VN:F [1.8.5_1061] Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
 Unul dintre cele mai folosite exerciţii la preşcolari este cel legat de asocierea obiectelor, pe diferite criterii. Exercitiul meu preferat de asociere este cel în care… strângem jucăriile împrăştiate prin toată casa. Maşinuţe la maşinute, cuburi la cuburi, puzzle la puzzle, şi pot continua. Sau, toate obiectele folosite de Albă ca Zăpada şi cel şapte pitici în casuţa lor. Cel mai greu este când toate obiectele sunt aruncate în graba în ladă, şi uneori ne ia o zi întreagă să recompunem jocurile şi jucăriile.
Dar, un exerciţiu mai "civilizat" de asociere este propus de D-Toys, în varianta Să învăţăm Asocierea, din colecţia Educaţional . În cutiuţă de 17×17cm, cu 36 de piese tip puzzle, poţi asocia obiectele în funcţie de mai multe criterii în serii de câte trei piese. Ajută enorm şi conturul colorat al pieselor. Astfel, avem obiecte care luminează, aparate de zbor, unelte sau aparatură medicală. Ideea după care se face asocierea este diferită. Ai mei s-au cam chinuit un pic cu jocul, până şi-au dat seama care este logica. De exemplu, masina de spălat… i-am ajutat. Pentru că se uitau după alte aparate de prin casă. La fel, mărul şi portocala i-au derutat. La măr asociai acelaşi obiect, dar care nu mai era întreg, în timp ce la portolală – paharul de suc. Cel mai uşor a fost seria cu elicopterul, avionul şi balonul.
În schimb pe mine m-a încurcat seria cu planta, stropitoarea şi grebla. Adică stropitoare cu greblă, dar greblă cu ghiveci… greeeu mi-am dar seama, si asta pentru că… terminasem piesele .
Şi încă nu înţeleg ce li se pare atât de amuzant piticilor mei să le monteze. Avem mai multe jocuri din colecţie, şi se amuză copios să le înşire. Sau să amestece piesele în totalitate, pentru a complica jocul.
Alte jocuri şi jucării
Recomandă articolul pe contul tău Facebook VN:F [1.8.5_1061] Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
Sunt fan puzzle. Şi, din fericite pentru mine, şi copiilor le plac. Dar uneori îmi doresc ceva mai mult decât un simplu puzzle. Şi aşa am găsit Să învăţăm alfabetul, un joc-jucărie oferit de D-Toys. Dacă nu mă înşeală memoria, exista şi o variantă cu mai puţine piese, dar cum diferenţa de preţ era nesemnificativă, am optat pentru cel cu 84 de piese.
S-au jucat cu el amândoi. Andrei n-a avut nici un fel de problemă la literele de tipar, şi asocierea cu imaginea. Foarte dificil a fost cu literele de mână, le-a luat pe asemănări, urmărind şi culoarea liniei de contur. Vina mea, l-am forţat să treacă mai departe… dar el se văita că nu înţelege ce scriu eu cu creionul pe lista de cumpărături . Apoi am început să extindem jocul, la despărţit cuvintele in silabe… numărat sunetele, şi i-a pierit cheful complet când am zis să facem şi propoziţii…
Iris trebuia doar să numească imaginile. La 4 ani nici n-aveam ce să-i cer.
E un joc care stă mai mult pe raft. Şi totuşi, uneori îl ia şi dă drumul la cronometru, să vadă în cât timp îl montează, să-şi depăşească recordul.
Încep să-mi placă produsele de la D-Toys. Cartonul este ok, finisajele de calitate, chiar şi tiparul depăşeşte aşteptările.
Alte jocuri şi jucării
Recomandă articolul pe contul tău Facebook VN:F [1.8.5_1061] Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Nu prea mi-am dat seama cine sau ce câştigă, căci jocul propus de Noriel Maxim se poate juca de unul singur, sub coordonarea unui adult.
Recunosc ca am privit cu scepticism jocul prima dată. Aveam încă în minte varianta unui astfel de joc-jucărie în copilărie, schema de joc era identică, adică, dupa primele două planşe, ştiai că randul 1-3 şi 3-5 sunt pereche, nu trebuia să te mai chinui să găseşti rezolvarea. Şi cum eram de-o curiozitate greu de stăpânit, l-am şi demontat, să vedem circuitele electrice din spate, care la contact corect făceau să se aprindă un beculeţ. Acum, am stat să studiez jocul de la Noriel. Pe capac erau date imagini cu planşele, şi nu păreau să aibă aceeaşi schemă de rezolvare. Şi… 36 de planşe pentru 3-8ani!
Iarăşi, m-am tot uitat la instrucţiuni… rezolvare prin atingerea ecranului (n-am să pricep de ce trebuie să scrie în engleză "touch screen" pe copertă…). Foarte interesant, mai ales că l-am întors apoi pe toate părţile şi nu m-am prins nici acum cum funcţionează. Ori sunt acolo o mulţime de circuite, care fac contact şi se aprinde beculeţul, ori nu ştiu care e şmecheria. Rămân veşnic recunoscătoare dacă îmi explică cineva, căci mi-e că, dacă în demontez, nu mai ştiu să-l fac la loc!
În schimb mă enervează vocea metalică ce tot repetă… "Bravo, e corect!" Când încep ai mei să se joace câte-o oră cu el, şi tot auzi la fiecare 10 secunde difuzorul ăla scârţâind, îţi cam ajunge… E mai interesant când bateriile sunt pe ducă, se aude mai încet .
Planşele.
Aşa cum se şi prezintă, sunt 36. Adica 18 faţă verso… . Sună mai atrăgător 36, poate lasă impresia că sunt 72 în realitate. Dar mi-au plăcut. De la asociere de forme şi culori, la jocuri cu animale (ce mănâncă, potrivirea jumătăţilor), la numărat şi operatiuni matematice simple, jocul este minunat. Singurul lucru pe care eu l-aş face ar fi să scriu totuşi mic, pe margine, ce exerciţiu presupune planşa respectivă. Au fost planşe la care şi mie mi-a trebuit ceva timp să-mi dau seama ce e de făcut… dar copii… de unde să ghicească?!
Mie mi s-a părut un cadou foarte potrivit, pentru un copil de vârstă preşcolară. Şi părinţii sărbătoritului mi-au spus a doua zi că au avut parte de o seară minunată. Trei ore n-au ştiut că au copil, a stat în cameră şi nu s-a auzit decât… Bravo, e corect!
Alte jocuri şi jucării
Recomandă articolul pe contul tău Facebook VN:F [1.8.5_1061] Rating: 3.7/5 (3 votes cast)
 Unul dintre cele mai folosite exerciţii la preşcolari este cel legat de identificarea "meseriilor", a instrumentelor pe care fiecare dintre noi le foloseşte la locul de muncă. E drept că acum, dacă îl întreabă pe al meu copil cu ce se ocupă mama, n-ar putea să spună cu certitudine. Dar în mod sigur ar spune că "la muncă" mama lucrează cu calculatorul. Ei, meseria "cu calculatorul" încă nu e trecută în colecţia standard de meserii.
Un instrument util pentru acest exerciţiu este furnizat de D-Toys, în varianta Să învăţăm meseriile din colecţia Educaţional . În cutiuţă de 17×17cm, cu 16 piese tip puzzle, poţi vedea cu ce instrumente lucrează frizerul, grădinarul, doctorul sau tâmplarul.
Rezolvarea este extrem de simplă, dacă copilul cunoaşte noţiunile. Dacă nu, este prilej de poveşti îndelungate. Este foarte potrivit pentru grupuri de copii.
Încă nu înţeleg ce li se pare atât de amuzant piticilor mei să le monteze. Avem mai multe jocuri din colecţie, şi se amuză copios să le înşire. Sau să amestece piesele în totalitate, pentru a complica jocul.
Alte jocuri şi jucării
Recomandă articolul pe contul tău Facebook VN:F [1.8.5_1061] Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
|
|
Ne jucam...
de-a concursul.
Cele mai apreciate articole ale saptamanii