Continuăm să învăţăm să desenăm în vacanţă, cu colecţia "Cum să desenez" de la Editura Teora. Am trecut deja de două lecţii, animale marine şi spaţiul cosmic, astăzi Irisuca a ales dinozaurii. Nu că ar fi ea foarte îndrăgostită de dinozauri, dar aventurile lui Picioruş, alături de pasiunea pe care prietenul ei Alex o are pentru giganţii preistorici, i-au deschis şi ei "apetitul".
Lucrarea îmbină frumos o poveste cu lecţii de desen şi jocuri cu autocolante. Avem astfel parte de aventură alături de Adi, unul dintre cei mai mici dinozauri descoperiţi: un Compsognathus. Mic cât un pui de găină, visează la scară mare, şi vrea să participe la olimpiada dinozaurilor. Alături de el învăţăm să desenăm câteva dintre speciile participante: Apatozaurus, Pterodactil, Sauroposeidon, Ankylosaurus, Mamenchisaurus, Ornithomimus, Stegosaurus, Diplodocus, şi celebrul Tiranozaurus Rex. Acestuia din urmă îi datorează Adi obţinerea medaliei de aur la olimpiadă… căci, dacă nu s-ar fi întâlnit cu el pe traseu, nu s-ar fi speriat atât de rău încât să fugă mai repede decât orice alt concurent… Fiecare pagină de poveste are un element lipsă, ce poate fi completat cu autocolante. De asemenea, elementele care pot fi desenate sunt şi ele prezente pe autocolante, plus o mulţime de floricele şi insecte pentru decor.
Cartea este însoţită de un caiet de desen, prins de ultima copertă, să nu se piardă. Poate fi folosit pe măsură ce cartea este răsfoită, iar filele sale sunt pretiparite, pe metoda "continuă desenul".
Lucrarea are format mare, 215x275mm, conţine 12 file color, două pagini de autocolante si un caiet de lucru cu 12 file alb-negru.
Şi… iată ce a reuşit Iris să pună pe hârtie cu ajutorul cărţii. Dinozaurul cel mic este copiat, dar cel mare l-a desenat singurică, după model. Fetiţa este ea… călătorie în timp, căci pe hârtie totul este posibil.
Vacanţa aceasta ne amuzăm cu colecţia "Cum să desenez" de la Editura Teora. Am prezentat anterior o altă lucrare a colecţiei, cea dedicată animalelor marine. Articolul de azi este legat de lecţia preferată a lui Andrei, Spaţiul cosmic. Este cea pe care el şi-a ales-o din întreaga colecţie, şi pe care a reuşit să o şi citească încă de pe vremea când nu ştia tot alfabetul, căci lucrarea îmbină frumos o poveste cu lecţii de desen şi jocuri cu autocolante.
Lecţiile de desen sunt modalităţi oferite copilului de a ilustra povestea lui Atom, băieţelul extraterestru, care foloseşte toate mijloacele disponibile pentru a-şi găsi căţeluşul, pe Scânteie. Învăţăm să desenăm un extraterestru-robot (Atom), un telescop vorbitor, un satelit artificial, o rachetă, o cometă, o planetă cu inele, o steluţă, un vehicul spaţial, un monstru mutant, un OZN, şi, în final, căţeluşul robot atât de căutat. Fiecare pagină de poveste are un element lipsă, ce poate fi completat cu autocolante. De asemenea, elementele care pot fi desenate sunt şi ele prezente pe autocolante, plus o mulţime de steluţe şi comete pentru decor.
Cartea este însoţită de un caiet de desen, prins de ultima copertă, să nu se piardă. Poate fi folosit pe măsură ce cartea este răsfoită, iar filele sale sunt pretiparite, pe metoda "continuă desenul".
Lucrarea are format mare, 215x275mm, conţine 12 file color, două pagini de autocolante si un caiet de lucru cu 12 file alb-negru.
Şi… iată ce a reuşit Andrei să pună pe hârtie cu ajutorul cărţii:
Jocul de mai jos a fost o idee de cadou pentru una din colegele Irisucăi. Din câte am aflat ulterior, cadoul a fost bine primit de copil, ceea ce mă face să îl consider o recomandare utilă celor care sunt în pană de idei când vine vorba de cadouri pentru 5-6 ani. Ştiu că e foarte simplu să iei o păpuşă…. dar are toate şansele să sfârşească ciufulită în lada cu jucării. Sau o maşinuţă, care în vreo câteva zile să fie nevoită să intre în "service".
Un astfel de joc creativ poate fi folosit o lungă perioadă, mereu altfel. Şi este o lecţie de abilităţi practice, utilă oricărui copil.
Despre ce este vorba: o carte cu lecţii de modelaj, însoţită de un kit de modelaj, compus din 16 batoane de plastilină divers colorată, 4 unelte de modelat (cuţitaşe din plastic de diferite forme), o punguţă cu ochişori mobili, şi o planşă din material plastic, imitând decorul unei ferme. Planşa poate fi folosită atât ca protecţie pentru spaţiul de lucru, cât şi ca decor pentru joacă.
Lucrarea include o scurtă lecţie generală de modelaj, apoi sunt detaliate câteva dintre animalele şi păsările domestice: raţă, porc, cocoş, vacă, curcan, găină, oaie, cal, pisică, şoricel, câine, iepuraş.
Am oscilat, ce-i drept, între Animale domestice şi perechea ei, Animale din grădină, ambele din seria "Mă joc cu plastilină". Dar oricare dintre ele cred că va fi pe placul copiilor, mai ales ţinând cont că vacanţa este lungă.
Curiozitatea cred că este cumva una din trăsăturile caracteristice firii umane, şi este prezentă într-un grad destul de ridicat la copii (dacă ne oprim numai asupra valului de întrebări din seria "de ce", nici nu mai avem nevoie de alt argument). Dintre lucrurile care trezesc cel mai bine curiozitatea, şi implică apoi dorinţa, este zborul. De ce e atât de fascinant să vezi un avion…? De ce priveşti cu invidie o pasăre plutind prin aer…?
Citeam acum ceva vreme că în iunie 1910 Aurel Vlaicu a realizat primul zbor. Şi nu cred că există cineva, având cel puţin "3" ca prefix al vârstei, şi care să nu fi vizitat ca pionier cu cravată monumentul dedicat lui Vlaicu de la Băneşti, Prahova. Şi de ce să nu ne mândrim? Îl avem pe Vuia, pe Vlaicu, pe Coandă… Sunt români…
Am răsfoit pe această temă Micul pilot, o carte 3D despre avioane, de la Editura Teora. Lucrarea este organizată pe capitole, începând cu un istoric al zborurilor, şi sfârşind cu ultimele aparate acum în uz. Istoricul este destul de simplu… Cu 1000 de ani înainte de Hristos, chinezii au inventat zmeul. Alţi 1000 de ani, şi tot chinezii lansau rachete. Şi s-a aşternut o lungă "tăcere" în domeniul reuşitelor, până la primul salt cu paraşuta, în 1617, şi primul balon cu aer cald în 1783. Zeppelinul a marcat începutul secolului XX, ale cărui prime 3-4 decenii sunt dedicate pionieratului. Este pagina pe care probabil i-am fi găsit pe Vuia şi Vlaicu, dacă lucrarea nu ar fi fost o traducere a unui autor străin. Aflăm aici despre primele zboruri, dar şi despre primele utilizări "negative" a uneia dintre cele mai mari descoperiri… apar avioanele militare.
"Aripile războiului" este capitolul dedicat celui de-al doilea război mondial. Am avut o senzaţie ciudată, parcă citeam în imagini unul din cursurile de la facultate… numele îmi erau cunoscute. Ce să fac, nu m-au preocupat niciodată avioanele de vânătoare şi bombardierele. Trebuia în schimb să trec examenul…
După cel de-al doilea război mondial, cercetările şi realizarile din domeniul aviaţiei civile au atins cote impresionante, atât în ceea ce priveşte dimensiunea aparatelor de zbor, cât şi atributele acestora. Foarte mari, foarte rapide, sau chiar invizibile. Ups, asta tot la categoria "militare" se duce…
Avem ocazia de a sta la manşa unui Boeing, sau de a călători printr-un terminal de aeroport. Un zbor plăcut pe aripile imaginaţiei, prin paginile oferite de Editura Teora.
Lucrarea este prezentată într-un format grafic deosebit, 24x30cm, cu coperţi cartonate şi file groase, lucioase. Include 10 planşe cu figurine pop-up.
Toată lumea vorbeşte în ultimul timp de Piraţii din Caraibe. Reclame peste tot, Andreiul meu nu visează decât bilet la cinema. TV-ul vuieşte, ba mai dă şi în reluare episoadele mai vechi din serie, nu cumva să scapi dacă nu ştii despre ce e vorba. O magie a piraţilor, care ne învăluie încet-încet.
De ce atâta nebunie pentru nişte personaje negative… n-am idee. Poate viaţa de răzvrătit este mult mai tentantă decât orice altceva.
La noi nebunia cu piraţii a început demult, de pe vremea lui Peter Pan. (să nu vă închipuiţi că am scăpat, doar pentru că am mai crescut un pic). Cine e Hook şi ce vrea el de la noi…? Copiii au inventat o sumedenie de jocuri cu piraţi, am colecţionat piraţi din ouăle de ciocolată, iar acum avem şi decor pentru jocuri cu piraţi. Corabia piraţilor, de la Editura Teora, se dovedeşte a fi o machetă minunată pentru a regiza jocurile celor mici.
Pe scurt, carte include o machetă pliantă, figurine din carton, şi o carte, pentru a pune în scenă povestea lui Jack, un ucenic de pe vas. Corabia, "Şarpele de mare" este în port, aşa că putem vedea ce se întâmplă înăuntru. Îmbarcarea este primul tablou, iar povestea include detalii despre aprovizionare şi pregătirea unei corăbi pentru a pleca pe mare. Marfa se află în port, aşteptând să fie dusă în magaziile de la fundul navei. Căpitanul Barton stă pe punte, supraveghind pregătirile de călătorie. Echipajul s-a îmbarcat. Aşezată la pupa, în partea din spate a corabiei, este timona. Acolo se află timonierul.
Urmează capitolul despre viaţa pe corabie. La bord sunt o mulţime de lucruri de făcut, pentru a păstra totul în ordine. Un marinar stă lângă catarg şi ridică velele. Dulgherul a îngenuncheat şi repară puntea. Jack este la bucătărie şi dă de mâncare găinilor din magazie. Marinarul de pe gabie priveşte vigilent la orizont. Bucătarul este tot la bucătărie, plănuind
masa următoare, alcătuită aproape în întregime din peşte sărat. Dacă nu ştiaţi, pesmeţii nu doar că mucegăiau, ori se înmuiau (şi erau oricum mâncaţi), dar mai făceau şi gărgăriţe… nu le scoteau, mâncau pesmeţii pe întuneric, să nu le vadă…
Călătoriile pe mare erau nesigure (nu că acum ar fi altfel!). Şarpele de mare, aflat în largul mării, se întâlneşte cu o corabie.O fi a unei ţări prietene sau aducătoare de necazuri? Atacul piraţilor a început. Echipajul Şarpelui de mare se adună pe punte, ca să se lupte cu piraţii care au năvălit pe corabie şi sunt gata de luptă. Căpetenia piraţilor urcă la bordul Şarpelui de mare, gata să preia controlul. Piraţii au învins în luptă şi încep să ocupe corabia. Pe punte nu a mai rămar niciun marinar de pe Şarpele de mare. Corabia avariată a piraţilor a fost incendiată şi se scufundă în ocean. Barracuda, căpetenia piraţilor, stă în mijlocul punţii şi se adresează echipajului de pe Şarpele de mare. Poate vrea careva să i se alăture. Marinarii care nu vor să se alăture piraţilor sunt puşi în bărcuţa cu vâsle, lângă căpitanul Barton, şi trimişi în necunoscut. Piraţii ridică steagul negru, însemnul piraţilor, numit Roger cel Vesel. Şarpele de mare este acum o veritabilă corabie de piraţi.
Spaima coastei, al treilea capitol, ne arată ceea ce însemna odinioară viaţa de pirat. Vechea corabie a piraţilor şi bărcuţa cu vâsle nu se mai zăresc. Şarpele de mare navighează spre coastă. Pe punte, piraţii şi Barracuda discută despre atacul care urmează pe coastă şi coboară ancora. Atacul a început. De pe puntea Şarpelui de mare bubuie două tunuri. Un tun puternic, de la fortul francez, le răspunde cu o salvă, dar este prea târziu. Piraţii cuceresc sătucul de pe coastă, jefuiesc localitatea şi îşi umplu sacii cu bijuterii, bani şi aur. Apoi se întorc la corabie, ridică ancora şi dispar cu prada.
Refugiul pe o insulă: Şarpele de mare se află acum la ascunzătoarea piraţilor, pe o insulă pustie. Ancora este coborâtă, iar pe punte nu mai este nimeni. Dulgherul corabiei repară catargul, care a fost avariat în cursul luptei. Jack este pe ţărm, ajutând la adunarea proviziilor, printre care apă proaspătă şi fructe. Unii dintre piraţi sapă gropi în nisip, ca să-şi îngroape partea lor de comoară. Este timpul să întinzi din nou pânzele, deci curăţă punţile şi ridică ancora. Dar fii atent, stă să izbucnească furtuna.
Naufragiaţi. Piraţii noştri sunt ghinionişti. O furtună a izbit corabia de un recif, făcându-i o spărtură imensă în carenă, pe partea laterală. Piraţii luptă pentru viaţa lor, şi se agaţă cu disperare de lemnul smuls din epava corabiei. Valurile violente l-au dus pe Jack pe plajă. Este singurul supravieţuitor, şi zace fără cunoştinţă.
Jack a fost salvat de pe insulă de o corabie militară, dar este închis în port şi judecat pentru piraterie. Stă înaintea judecătorului, speriat şi tremurând.
Un soldat lângă el, îl păzeşte. Judecătorul pare foarte serios, faţă în faţă cu Jack. Neavând probe in favoarea sa, Jack este condamnat la spânzurătoare. Deodată apare căpitanul Barton. El susţine mărturia lui Jack, povestind despre atacul piraţilor. Jack este achitat, şi povestea se termină cu bine.
Povestea în sine nu i-a atras foarte mult pe copii. Am desfăcut împreună şabloanele, am montat scenele, dar abia când am terminat eu cu partea "serioasă" a început jocul. Au aranjat singuri figurinele, după o poveste inventată pe loc. Au mai adus câţiva piraţi, mai mari şi mai fioroşi, ceva populaţie în port, nişte animaluţe în corabie… şi au ridicat ancora pe spre tărâmul imaginaţiei.
Ce îmi place mie la această jucărie? În primul rând, faptul că şabloanele s-au montat uşor. La catarge a fost nevoie de câteva inele cu bandă adezivă, cartonul este lucios şi nu am reuşit să-l lipim suficient de bine. Şi al doilea lucru, faptul că, oricât ar fi de mare, se strânge şi se poate păstra ca o carte normală în bibliotecă, căci dimensiunile sunt 25x18x8cm.
Pachetul include modelul corabiei, cartea (format A5), cu 24 pagini, lucioase, şi 10 pagini cu modele ştanţate.
Jocul de mai jos a fost o idee de cadou pentru una din colegele Irisucăi. Din câte am aflat ulterior, cadoul a fost bine primit de copil, ceea ce mă face să îl consider o recomandare utilă celor care sunt în pană de idei când vine vorba de cadouri pentru 5-6 ani. Ştiu că e foarte simplu să iei o păpuşă…. dar are toate şansele să sfârşească ciufulită în lada cu jucării. Sau o maşinuţă, care în vreo câteva zile să fie nevoită să intre în "service". 
Cele mai apreciate articole ale saptamanii