Ajuta-te singur! - noua colectie a editurii Gama din categoria Psihologia copilului

Fiecare târg de carte are modul lui de a mă surprinde, plăcut sau nu, prin noile apariţii. Este greu uneori să vii cu noutăţi pe un segment de piaţă atât de dinamic precum este cel de carte pentru copii. Uneori găseşti noi cărţi de colorat, cu ultimele personaje Disney apărute, cu care reuşeşti să-i atragi pe pitici. Este greu să ieşi din tipar, să vii cu „altceva”. La târgul din iunie (despre care am povestit aici) surpriza a venit de la editura Gama, cu noua colecţie Ajută-te singur! Colecţia cuprinde: Bullies: cum să faci faţă intimidării?, Fraţii: nu poţi să-i alegi, dar poţi să-i înţelegi, Nu trăieşti în peşteră, poartă-te frumos, Cum să nu te mai streseze stresul, Ia-ţi singur apărarea, Fă-te auzit!

Am remarcat în ultimul timp – şi am şi recomandat deopotrivă – lucrări pentru părinţi, care urmăreau să pună la îndemâna acestora intrumente cu ajutorul cărora să pătrundă în lumea celor mici, să-i înţeleagă şi să-i ajute. În primăvară, când citeam „Rivalitatea dintre fraţi”, i-am remarcat pe ai mei că erau acaparaţi rapid de rezumatele mele. Totuşi, le erau accesibile doar benzile desenate şi câteva povestioare. Mă gândeam atunci ce bună ar fi o carte pe acelaşi subiect, dar scrisă pentru copii! Ei bine… nu mică mi-a fost surpriza când, la târgul de carte, am găsit noile apariţii de la editura Gama. Le-am citit pe toate cele menţionate mai sus, în afară de Nu trăieşti în peşteră, poartă-te frumos.

Andrei a citit-o pe cea cu fraţii, şi s-a apucat de cea cu stresul ( 🙂 pe motiv că îl stresez!), Iris a răsfoit-o pe cea cu fraţii, dar ea pluteşte încă prin lumea poveştilor cu troli. Dintre volume, cel mai mult mi-a plăcut Ia-ţi singur apărarea! Pe locul doi ar fi
Fraţii: nu poţi să-i alegi, dar poţi să-i înţelegi dar asta pentru că la noi e o problemă zilnică să faci două personalităţi atât de diferite să se înţeleagă :), aşadar nu sunt deloc obiectivă cu medalia de argint. Pe celelalte nu le pot ordona, fiecare oferă, în stilul ei, un alt instrument.

Mă hazardez să spun că nu vă recomand doar una, pentru că toate alcătuiesc un întreg. Fiecare abordează o problemă, până întâlneşte o alta, şi o lasă spre dezbatere următorului volum. De aceea este greu să le aşez în linie, îmi este mai simplu să le pun în cerc, iar în mijloc, copilul. Între coperte sunt problemele cu care fiecare dintre ei se întâlneşte, fie că ne place nouă sau nu. Suntem, la modul general vorbind, părinţi-cloşcă. Ne dăm peste cap să ferim copilul de toate relele, să-i uşurăm viaţa până la a-l scuti de cele mai mici responsabilităţi. Citiţi volumele, poate chiar înainte să le citească copilul, şi vă veţi da seama de cât de puţine îl putem feri. Creşte, iese de sub aripă, şi se trezeşte afară, singur. Va avea posibilitatea să se descurce? Dacă nu, va şti cum să ceară ajutor? Va şti cum să improvizeze? Să identifice un pericol? Ni-i educăm non-violenţi, să întoarcă şi celălalt obraz, le spunem că oamenii se nasc buni, că nu există copii răi. Va şti să se ferească la timp de şmecherii care îi vor sparge ochelarii? De cei care vor râde de ghiozdanul lui, fără motiv? Va putea să facă faţă dezamăgirilor, prietenilor înşelători, falsului? Sunt întrebări pe care nu ni le punem, şi recunosc că, citind, îmi doresc enorm ca pentru copiii mei acestea să rămână nişte cărţi SF, realităţi de care să nu se lovească, şi aici mă refer direct la Bullies: cum să faci faţă intimidării?

Volumele sunt ilustrate, mai mult sau mai puţin, color fiind doar Fraţii şi Nu poţi trăi în peşteră. Grafica, mai mult simbolică decât realistă, surprinde însă foarte mult din limbajul non-verbal, acele „1000 de cuvinte” pe care le aduce în plus o imagine. Nu se putea face abstracţie de faptul că, pe segmentul de vârstă recomandat (8-15 ani), o carte, dacă nu are şi poze… nu este interesantă. (Mă amuz uneori prin librărie, când aud câte o exclamaţie… „Dar e fără poze!!”) Efortul de a-ţi imagina ceea ce citeşti este încă unul foarte mare, este mult mai uşor să înţelegi informaţia având alături, măcar schematic, câteva desene.

Sunt conştientă că este o utopie să sper că un număr foarte mare de părinţi vor cumpăra aceste cărţi. Mi-aş dori ca informaţia să ajungă la cât mai mulţi, pentru a putea spune că avem şansa unei schimbări. În schimb, data viitoare când veţi auzi la şcoală de probleme între copii, agresiuni, depresii, discutaţi cu omul de la catedră. Poate biblioteca clasei are încă loc pe raft, iar cei care simt nevoia de ajutor, dar nu ştiu când, cum să-l ceară, vor găsi aici ceea ce au nevoie.