Manualele digitale si sperantele utilizatorilor

Am păşit grăbit într-un nou mileniu, am luat cu noi tot ce secolul XX ne-a oferit, şi am pus multe speranţe pentru viitor. Tehnica pare în ultimul timp să fie cea care ne prinde şi ne aruncă în vârtejuri ameţitoare, şi de la an la an simt că îmbătrânesc, şi efortul de a ţine pasul este tot mai mare. Acum aproape 15 ani s-a luat hotărârea ca şcoala să se transforme, să ofere copiilor mai mult, mai ”altfel”, şi s-au introdus manualele alternative. Schimbarea am prins-o pe băncile facultăţii, şi entuziasmul de viitor dascăl a primit din tot sufletul această initiativă. Seminariile de metodică erau o plăcere, strategiile noastre de alegere a manualelor, căutarea punctelor forte şi a celor slabe ne transformase în critici visători. Entuziasmul s-a frânt repede. Înainte de a păşi în cancelarie aveam deja în minte toate manualele, ştiam pe care îl vreau, cu care voi lucra… până când realitatea te ucide. Eşti informat scurt şi la obiect că scoala a comandat acum X ani manualul Y, şi că vei lucra după acela, asa cum lucrează toată catedra. Nu vii tu, absolvent visător şi cu fluturaşi în cap să ne spui că nu e ok. Ce dacă manualul A e prea stufos pentru o clasă de real, sau una de economic, sau manualul B este prin de aiureli… asta e situaţia, descurcă-te.

Mă întorc din nou pe băncile facultăţii, unde era cât pe-aci să pic examenul de metodică-oral, pentru că dinozaurul aflat în faţa mea era încă în epoca magnetofoanelor şi diapozitivelor, iar eu îmi argumentasem planul de lecţie cu un biet laptop cu proiector, ca materiale auxiliare. Da, ştiu, îmi veţi spune că e lipsită de respect afirmaţia mea, dar să predai în anul 2000 cursul pe care l-ai scris în anii 70 era pentru mine un chin, mai ales la nivel de mentalitate…

Ceea ce îndrăznea să viseze absolventul de atunci este acum pe cale să devină realitate în câţiva ani: manualele digitale. Ce mi-aş dori eu acum, dacă m-aş întoarce la catedră, de la un astfel de manual?! În primul rând, calitate la nivelul informaţiei. Imagini color, hărţi, animaţii, susţinerea informaţiilor cu documente de arhivă (mai ales filme, acolo unde există). Un manual digital nu se cântăreşte la tipărire, nu se taie pe format, cu număr rentabil de pagini pentru buget. El trebuie să satisfacă atât nevoile profesorului, ca material ajutător, cât şi curiozitatea elevului. Dar mai ales să ofere punctele de plecare atunci când doreşti să aprofundezi. Un profesor foarte drag mie, care din păcate ne-a părasit, ne spunea că nu vrea decât să învăţăm cum să învăţăm şi să găsim ceea ce căutăm. Nu cantitatea de date memorate ne va da un plus, căci de aceea alţii au scris tabele cronologice. Dar degeaba avem unul, dacă nu ştim ce căutăm în el. Este ceea ce admir la copii de azi, care sunt în stare să găsească ceea ce caută. Nu să dai pe google ”Matei Basarb referat”, să iei cu copy/paste orice găseşti, şi să bifezi o temă, ci să cauţi surse multiple, argumente pentru care politica lui a reprezentat un punct de referinţă în istoria Tărilor Române. Poate că visez prea mult, dar aş vedea aceste manuale legate direct de o bibliotecă online pentru elevi, la care să te poţi loga gratuit cu contul creat la primirea manualului. Undeva, la sfârşitul lecţiei, rubrica Vrei să ştii mai multe? Recomandări… şi enumerate 10 articole. Învăţăm toţi despre monarhia în România, ştim anii de domnie ai regilor noştri. Dar nu le-am citit jurnalele, nu i-am văzut în filme de arhivă, nu i-am cunoscut. Iar această barieră poate fi trecută.

Încerc să revin la realitate, şi îmi dau seama că ajung din nou la acel elev de referinţă, care vine la şcoală dornic să înveţe. Care îşi respectă profesorul şi nu compară fişa lui fiscală cu telefonul pe care mama sau tata i l-a dat cadou de ziua lui. Acel elev care nu se gândeşte la ultimele parade de modă, ci la testul de a doua zi. Acel elev pentru care şi eu m-aş întoarce la catedră…

lectia-verde

Gândurile de mai sus au încercat să răspundă la provocarea lansată de BlogalInitiative, cum văd eu viitorul în educaţie. Deocamdată îl văd trist. Cât timp noi, părinţii, considerăm profesorul o marionetă la catedră, ce nu merită respect şi credit, cât timp nu avem pretenţii de la copiii noştri, să respecte acei oameni, nu vom ajunge nicăieri, cu niciun manual de mileniul 3.

Am avut ocazia să răsfoiesc un astfel de manual digital. Îl deschisesem deja pe calculator, şi mi-a ajuns în faţa ochilor şi la Bookfest, când o fetiţă a venit la mine cu un ipad să mi-l prezinte. Am reuşit să văd cu această ocazie aplicaţiile video ale manualului, care nu sunt disponibile în forma pdf. Lecţia verde – Creează-ţi mediul! este primul manual digital realizat în România şi propune un curs ecologic interactiv pentru elevii claselor III-VII (copiii cu vârste cuprinse între 8 şi 13 ani). Se adresează elevilor, profesorilor, dar şi părinţilor, marcând începutul unei noi etape în dezvoltarea mijloacelor educaţionale româneşti. Manualul a fost lansat la iniţiativa Holcim România, dezvoltat cu avizul şi în parteneriat cu Ministerul Educaţiei, în 2004, iar în 2013 a fost disponibilă şi aplicaţia pentru  iPad.

La nivel de informaţie manualul mi-a plăcut. Însă m-a dezamăgit la nivelul graficii folosite, în totalitate digitală. Nu am zărit fotografii relevante, animaţii, mi se pare aiurea să vorbim despre natură, despre ce încercăm să protejăm, şi să nu vedem realitatea. De ce să protejez apele pentru o balenă vectorizată, sau o pădure tropicală desenată? Educaţia pentru protejarea mediului trebuie să atingă, din punctul meu de vedere, alte puncte sensibile ale sufletului uman. Începând cu acel punct care să spună locul acestui ambalaj nu este pe jos.

Ce v-ati dori voi de la manualele digitale?

Cristina H.

În ordinea importanței de azi: mamă, profesor, bloger. Trei roluri pe care mă străduiesc în fiecare zi să le îndeplinesc mai bine decât ieri.
Cristina H.

Ultimele postari ale lui Cristina H. (vezi toate)

Posted in De-ale casei, De-ale școlii and tagged , , , , , , .

10 Comments

  1. Eu nu doresc manuale digitale, vreau cat mai putin calculator, in viata fiicei mele. Cum i-am limitat si televizorul sper sa evit ceva vreme calculatorul, tabletele si alte jocuri electronice.
    Am vazut la elevi mei ce face calculatorul din timpul lor….nu vreau un copil dependent de tehnica.

    • orice lucru poate fi folosit in dublu sens. sa faca bine sau sa faca rau. cu cat invatam sa-l folosim sa obtimen maxim profit de pe urma lui, cu atat vom fi mai castigati.
      am ajuns de ceva vreme la concluzia ca a-i scoate fortat din ceea ce reprezinta, vrem-nu vrem, „lumea lor”, nu este o solutie pe termen lung.

  2. Ma bucur ca ai scris despre campania asta, cred ca mai multi bloggeri care sunt si parinti ar trebui sa-si spuna parerea despre aceasta initiativa a ministerului. Felicitari pentru articol.

    • Merci. E tare greu de oricare parte a baricadei. Si tot ce sper e ca proiectele sa nu se traduca in comisioane, avantaje… si sa tina cont de nevoile scolii romanesti, chiar daca foarte multi considera manualele acestea tichia de margaritar care ne lipsea.

  3. Foarte buna ideea ta cu „Vrei sa stii mai multe? Recomandari…” însa sunt atât de multi elevi care abia citesc toata lectia … încât îmi vine greu sa cred ca sunt multi care mai vor informatii suplimentare.
    Asa cum ai spus si tu, profesorii ar trebui sa-i învete pe elevi unde si cum sa caute informatia. Problema este ca de cele mai multe ori, baremele de evaluare se refera la capacitatea elevilor de a memora notiuni, nu neaparat de a le si folosi practic.
    Manualele digitate sunt o idee buna în secolul tehnologiei. Introducerea si folosirea lor însa ar trebui sa se faca responsabil.

    • Deja pui in discutie o reforma de continut si nu doar de forma a invatamantului.
      O reforma reala, si nu una doar „de forma”.
      O reevaluare a functiei de elev…

      si numai cu acestea trei ne rupem de realitatea din invatamantul nostru de astazi :(.

  4. La partea cu de ce nu exista poze si doar animatii, iti spun din proprie experienta ca atunci apar probleme gen copyright, astfel ca de multe ori preferi sa renunti la ele. Daca ma intrebi pe mine, ideal ar fi sa iei clasa cu tablete in maini si sa ii duci in mijlocul naturii macar o data sa vada tot ce „scrie in carte”
    La partea cu „locul ambalajului nu e pe jos”, te trezesti cu un Gigi Inspectorul care iti spune ca nu e in programa…

    • Stiu cum e cu drepturile de autor, si cam cat ar trebui investit ca sa cumperi imagini din stocurile de poze pentru astfel de materiale. Dar alternativa e mult prea seaca. Da, costa, orice lucru costa, si orice material bine facut costa si el… daca vrem totul free… atunci ne multumim cu putin.

      Nea Gigi inspectorul sa ma contrazica, eu stiam ca la scoala nu doar ii invatam pe copii, ii mai si educam, si ne dam silinta sa corectam lipsurile din cei 7 ani de-acasa, de unde ar trebui sa vina – parerea mea – partea cu ambalajul de pe jos, statul cu picioarele pe banca s.a.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea aninomatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente