Dacă tot a fost ziua Florilor, aşa cum îi spune Iris Duminicii Floriilor, am primit "dispoziţie" de la bunici să găsesc un cadou pe măsura dorinţelor sărbătoritei. E drept că, dacă m-aş lua după primele variante pe care le dă când o întreabă cineva ce îşi doreşte, ar trebui completată colecţia de păpuşi, cu prinţi pentru prinţesele deja existente. Deja sunt – după mine – suficiente, după ea, nu contează câte ai, ci câte îţi lipsesc. Mai nou a constatat că cei şapte pitici ai Albei ca Zăpada se simt singuri, şi ar mai avea nevoie de câteva zâne mici, de 10cm, să le dea câte o parteneră de dans fiecăruia… Nu ştiu de ce, am avut impresia că plecăm la vânătoare de… şapte neveste pentru şapte fraţi!
Am încercat să găsesc altă variantă de cadou, şi ştiam că o surpriză la care sigur nu se aşteaptă este un volum din colecţia cu aventuri din Valea Zânelor, publicată de editura Egmont. Ca să nu fie dezamăgită, a primit două. Prima a fost Zâna Clopoţel şi ploaia buclucaşă.
Cărţile arată extraordinar, copertă cartonată, lăcuire selectivă pe imagini, ba chiar şi glitter pe aripile zânelor. La interior, imagini color de o calitate foarte bună, hârtie groasă, lucioasă. Suficient cât să îţi facă plăcere să o ţii în braţe.
Pe scurt, Clopoţica, meşterul a-toate-priceput din Valea Zânelor, se găseşte într-o situaţie disperată… atelierul ei este inundat, iar ea trebuie să se lupte în primul rând cu orgoliul personal: să ceară sau să nu ceară ajutor prietenilor ei? Terence şi Picur Lin ar ajuta-o cu plăcere… dar micuţa zână trebuie mai să recunoască faptul că are nevoie de ajutor. Depăşită de amploare inundaţiei, se vede obligată să accepte sprijinul prietenilor, şi, spre uimirea ei, a tuturor locuitorilor din Copacul Vieţii. Povestea este simpacă, presărate cu momente amuzante şi pline de înţeles pentru copii.
Info preţ: buybooks.ro | Biblioteca Năzdrăvanilor
nu contează câte ai, ci câte îţi lipsesc – just, întotdeauna am admirat persoanele care gândesc precum persoana mea, aşa că încep să mă gândesc s-o cooptez în club. cel puţin când e vorba despre cărţi şi jucării, sunt de acord cu acest principiu.
în altă ordine de idei, după ce dumneaei, minunea dansatoare, se va fi săturat de această carte, n-aţi putea s-o aruncaţi peste gard la mine? nu de alta, dar sunt cel mai mare suporter al lui Tinker. în cazul în care nu mai găsesc această carte, măcar să mă pot baza pe promisiunea că o pot subtiliza – Şi-aşa nu-i mai simte lipsa după ce mai primeşte vreo 2-9-3999 de daruri…
Şi la mulţi ani!
Şi multe bucurii!
cred ca o putem imprumuta, dar de dat…. ma indoiesc
). si asa o apuca panica daca nu e la locul ei pe raft.
eu cu principiul sunt de acord la carti, nu la jucarii
multumim pentru urari!