Concursuri cu jucarii | Talente de Năzdrăvani

Ei bine, nu este vorba despre un concurs pentru copii… nu, este vorba despre unul cu premii pentru parintii copiilor care si-ar dori jucarii. L-am găsit aici, şi mi s-a părut amuzant. Este vorba despre un magazin online, cu produse mai mult pentru bebeluşi decât pentru copii mai mari. Dar sunt şi dintr-acelea, cu preţuri mai mici, sau mai mari, după posibilităţi.

Am căscat un pic gura pe "rafturile virtuale". Trecând peste impedimentul principal, că nu poţi vedea jucăria în sine, am rămas un pic blocată la raftul cu păpuşi-bebeluşi. Un bebeluş chel din cârpă a fost tot ce mi-am dorit multă vreme, căci acum vreo 30 de ani, numai cine avea tatăl şofer pe tir se putea bucura de un bebeluş nemţesc… Arădeanca avea toată lumea pe atunci, nu avea haz. Ca o paranteză, acum le consider cele mai frumoase păpuşi pe care le-am avut.

Revenind la bebeluşi, încep să-mi transforme viaţa în coşmar. Iată de ce… Pe primul Irisuca l-a primit la un an. Moş Crăciun de la sindicat a considerat că nu are nevoie de accesorii, aşa că avea doar un singur schimb de hăinuţe. Mersul la creşă i-a afectat sănătatea, a rămas fără o mână. Imaginea destul de neplăcută a Erikăi (căci aşa a fost botezat), ciungă, şi târătă zilnic la creşă, a cerut măsuri, şi la doi ani a mai primit unul. Un pic mai mare, cu vreo 5 rânduri de hăinuţe.

L-a desfăcut, l-a privit, l-a dezbrăcat… şi i-a donat toate hăinuţele Erikăi… Care a continuat să meargă la creşă, fără o mână, dar cu costumaşe noi ce acopereau cât de cât imaginea dureroasă. Andrei (bebeluşul nr. 2) a rămas aruncat vreo 2 ani în lada cu jucării, şi ignorat total.

Ce faci când îţi lipseşte un organ… cauţi donator. Am abordat pe mess toţi colegii, părinţi de fetiţe, care au primit acelaşi cadou de la Moş, să scotocească lada de jucării după piese de schimb. Am primit o variantă de Erika, căreia îi lipsea tocmai cealaltă mână, iar transplantul a fost un real succes. Acum avem de rezervă un cap şi două picioare, în caz că păţeşte ceva, şi ne pregătim să-i schimbăm un ochi, căci se pare că unul din muşchii oculari are cârcel şi nu mai mişcă.

Au mai urmat alţi doi bebeluşi, de mici dimensiuni, botezaţi şi ei şi puşi la colecţie. Erika a rămas tot timpul preferata. Anul trecut a primit unul, în interior cu un mecanism care la apăsare plânge, râde sau spune mama… Erika a intrat din nou în operaţie, şi am montat mecanismul de la noul bebe. I-am cumparat set de oale, olicele, biberoane, oliţă, pătuţ, căruţ… ce mai, tot trusoul necesar.

Anul acesta avem o mare problemă. Se pare că Erika intră în dizgraţie. Căci… pe piaţă au apărut versiuni inteligente, spre disperarea părinţilor. Cresc, mănâncă, vorbesc, ba chiar îţi zâmbeşte atât de real că te întrebi dacă nu cumva la noapte se transformă în Chukie! Din fericire, încă o iubeşte suficient pe Erika. Şi cum încă credem în zâne, nu putem sâ o facem să sufere. Am decis că un nou frate în familie ar face-o extrem de geloasă, şi nu merită, căci i-a fost alături aproape de când s-a născut…

Sperăm să nu-i treacă moşului pe listă încă un bebeluş, căci nu mai rezit să plec în concediu cu o familie atât de extinsă!

ps. Vă mai amintiţi păpuşile de la Arădeanca… cele care plângeau…? Altă viaţă!