A mai trecut un an, şi dacă stau să mă întreb cum, nu ştiu. Ieri parcă era tot Revelion… Iar astăzi mă pregătesc pentru încă unul. Dacă mă uit în oglindă, parcă sunt ceva fire albe în plus. Spatele nu mă mai doare când iau copiii de mână… căci nu trebuie să mă mai aplec! Ciudat, Andrei îmi ajunge la umeri… iar mânuţa Irisucăi nu se mai pierde într-a mea.
A trecut atât de repede, şi a fost atât de plin. Iris a învăţat să scrie. E drept, câteva litere, dar are grijă să însemne tot ce îi aparţine, cu "IRIS". Încă nu spune ea toate sunetele, dar mă uimeşte cu ingeniozitatea şi talentul ei de a răsuci vorba pentru a-şi atinge scopul. Cred că ar fi un bun avocat… dar până atunci cu siguranţă îmi va face câteva şuviţe argintii… Am terminat şi grădiniţa. Am trecut pragul şcolii, şi mi-am reamintit cu nostalgie momentul în care l-am ţinut prima dată în braţe pe Andrei. Parcă a trecut doar o clipă. Şi la acel moment se mai adaugă unul… când m-a chemat cu emoţie… să-mi arate ce ştie el să scrie. Cu bastonaşe tremurate, a scris de mână mama. Cred că sentimentul a fost mai intens decât atunci când a spus-o prima dată…
Am văzut crescând şi cel de-al treilea copil, cum îi spun eu portalului Talente de Năzdrăvani. Emoţiile au fost la fel de multe, parcă acum începea să meargă, iar eu eram acolo, să-l prind de mânuţă să nu cadă. Mi-a adus multe satisfacţii, şi mulţi prieteni. Mai important, nu am fost singură. Mi-au fost alături Editurile Paralela 45, Teora, Gama, Librăria Book-Express, şi nu în cele din urmă Mihai şi Ana de la Jucarii din Lemn. Nu uit nici de Roxana, nici de atmosfera primitoare de la GreenTea, şi nici de cele mai frumoase linguri de lemn pe care le-am văzut. Nu în ultimul rând, ArtBook, care a susţinut din punct de vedere grafic activităţile desfăşurate pe Talente de Năzdrăvani. La mulţi ani tuturor şi un an nou minunat!
2011 sper să fie mai plin, mai bun, mai… altfel. Mai multe surprize, mai mulţi copii cu chef de joacă. Naz şi Ani, de luna aceasta marcă înregistrată oficial la OSIM, le vor fi mereu alături, să-i încurajeze şi să-i înveţe, provocându-i la fiecare pas. Nu ne vom plictisi, şi vom creşte frumos, aşa cum ne-am propus cu ceva timp în urmă.
Sărbători fericite tuturor, şi în special Năzdrăvanilor!
După ce moşul a scos-o din sac pe Cenuşăreasa, a fost rândul lui Andrei (adevărul e că moşul scotea cadourile pe rând, iar piticii se tot uitau cu disperare la sac că se goleşte ). Lui Andrei i-a adus o poveste cu un băieţel, un pic mai mare decât el… Cartea Junglei, la fel de frumoasă şi interesantă ca Cenuşăreasa. N-a apucat s-o răsfoiască foarte mult, căci era cu ochii pe sac, dar după ce a plecat moşul a răsfoit-o împreună cu Iris.
Parcă jungla întreagă coborâse în palmele lor. Toate personajele au prins viaţă, cele şase scene principale sunt construite admirabil de Matthew Reinhart. Nu numai că imaginile par a "răsări" din pământ, ci ele interacţionează, se mişcă, simt… Iris a remarcat imediat tabloul în care mama îşi mângâie copilul dacă mişti pagina. O explozie de culoare, flori exotice şi temple misterioase, toate pentru a stimula imaginaţia copilului care citeşte povestea.
Cartea le-a plăcut foarte mult. A fost pentru ei o surpriză frumoasă, unul din cadourile "bonus" de la Moşu’.
Şi… am răsfoit-o:
Lucrarea se prezintă în format mare, 21x27cm, cu copertă cartonată, iar titlul este lăcuit selectiv, cu auriu. O realizare tehnică excepţională, şi un cadou minunat.
Anul acesta Iris i-a cerut-o Moşului pe Cenuşăreasa. Îşi dorea foarte foarte mult păpuşa. Zis şi făcut, Moşul s-a pus pe treabă, şi a zis să rezolve repede cadourile. Aflu, la ceva timp după ce am expediat scrisoarea, că Cenusăreasa trebuia să fie din seria muzicală. O să vadă moşul, că i-am desenat butonul! Mda, numai că spiriduşiul responsabil cu lista n-a înţeles că acel colier era de fapt buton.
S-a gândit spiriduşul bine, şi a găsit o soluţie… Dacă Cenuşăreasa nu cântă, atunci poate spune o poveste… Povestea 3D, tiparită de editura Teora, pare un diafilm animat. În seara de ajun Moşul ştia… că nu alesese păpuşa care trebuie, şi a scos imediat cartea, pentru a alunga dezamăgirea. Efectul a fost cel scontat, în momentul în care a deschis-o a uitat cu desăvârşire de butonul cu pricina. Norocul a făcut să o deschidă exact la pagina cu rochiţa de bal a Cenuşăresei, o impresionantă croială sclipitoare şi cu fundiţe pentru fetiţele din ziua de azi. Eu una nu m-aş îmbrăca cu aşa ceva. Dar Irisuca ar fi în delir.
Cartea i-a plăcut enorm. Am studiat cele 6 scene principale, plus cele mici, secundare, de pe fiecare pagină. Cel mai mult îi plac cele de transformare, când pe versiunea "închis" vezi şobolanul, iar pe "deschis" – vizitiul. Şi fuga Cenuşăresei de la bal, întâi în rochie, apoi, la deschidere, în hainele umile. Dar scena ei preferată este la final, când, la deschiderea ultimei părţi a poveştii, apare prinţul cu prinţesa pe cal.
Cele două bunici au citit deja povestea, de fapt mai mult au asistat la spectacolul oferit de Irisuca. Deschidea fiecare pagină, şi spunea povestea… uite, vezi, cum îi intră pantoful pe picior? Era de sticla… de-aia se vede prin el! [na. pantoful este din acetofan] Nu numai copilul a fost impresionat, şi adulţii care au intrat în contact cu superba lucrare au redevenit pentru o clipă copii…
S-o răsfoim împreună…
Lucrarea se prezintă în format mare, 21x27cm, cu copertă cartonată, printată cu roz sidefat (asta cred că i-a plăcut cel mai mult). O realizare tehnică excepţională, şi un cadou minunat.
Moş Crăciun ne-a făcut o surpriză tare frumoasă, şi a trecut pentru noi pe la Editura Teora. Şi, chiar dacă Iris e încă mică, îi sclipesc ochişorii când aude de mărgele, brăţări, fire argintii… Struţ mic, abia dacă mai avea răbdare, aşa că Bijuterii pentru fetiţe a fost primul cadou pe care l-am pus în funcţiune.
Pe celelalte s-a putut uita şi singură, dar aici avea nevoie de mine. Cu croşeta mă descurc, aparatul pentru împletit nu-mi era străin, confecţionam unul dintr-un capac de deodorant şi câteva ţinte când eram mică. Dar nu am folosit niciodată mărgele în timp ce croşetam, şi nici fire elastice.
Setul include peste 500 de mărgele, în diferite forme şi culori, 6 variante de elastice, ustensilele de lucru şi 48 de pagini cu modele şi instrucţiuni. Pentru cei care nu ştiu să croşeteze, primele lecţii sunt foarte utile, se porneşte de la realizarea ochiurilor simple până la modele mai complexe.
Cred că, de pe la 7-8 ani, pot fi realizate modelele pe aparatul de împletit, apoi cele simple croşetate. Mie mi s-ar fi părut logic ca mărgelele să aibă orificiul suficient de larg, pentru a fi prinse cu croşeta, trecând ochiul prin interior. Instrucţiunile cărţii în schimb sunt diferite. Mărgelele trebuie înşirate înainte pe firul de aţă, apoi se croşetează. E un pic ciudat, până te obişnuieşti, apoi e chiar simplu. E de preferat să înşiri mai multe mărgele decât este necesar, mai bine rămân decât să nu ai suficiente.
Deocamdată am ajuns la al patrulea model, unul deja l-am pierdut… iar dacă ar fi după Iris, toată ziua aş face brăţări şi inele. Este artistă la dat sfaturi, înşirat mărgele, şi bătut omul la cap să-şi atingă scopul. Foarte inspirat moşul, ne-a dat de lucru în vacanţă!
Săptămâna trecută am încercat o probă nouă, la care s-a lucrat în echipă. Ţinând cont că au fost probe speciale, de sărbători, copiii au putut primi ajutor din partea părinţilor, pentru ca rezultatele să fie cât mai frumoase. Felinarele nu au fost deloc proiecte uşoare, şi copiii s-au chinuit să aibă creaţii cât mai reuşite. Şi, pentru a menţine tonul probelor de talent, am avut şi o cerinţă. Felinarul trebuia realizat din hârtie cu motive de Crăciun.
Cât de frumoase au ieşit puteţi vedea singuri… Eu am savurat pozele în care, lângă felinar, apărea şi un pitic în extaz. Toţi cei care au lucrat au aşteptat cu nerăbdare să îl aprindă, şi să-l admire. Felicitări tuturor!
). Lui Andrei i-a adus o poveste cu un băieţel, un pic mai mare decât el… Cartea Junglei, la fel de frumoasă şi interesantă ca Cenuşăreasa. N-a apucat s-o răsfoiască foarte mult, căci era cu ochii pe sac, dar după ce a plecat moşul a răsfoit-o împreună cu Iris.
Critici de arta