De multe ori îi invidiez pe copiii din ziua de azi pentru materialele pe care le au la dispoziţie. Revistele arată extraordinar, cărţile şi caietele de lucru parcă te imploră să nu le mai laşi din braţe. Normal, nu există pădure fără uscături, şi azi găseşti pe la chioşcuri materiale de doi bani, şi la propriu şi la figurat. De multe ori le spuneam piticilor mei, cât aş fi fost eu de fericită să am caiete ca ale lor… Dar tu nu aveai? Nu, pe vremea noastră nu erau chiar aşa… şi nici foarte multe. Bine, pentru ei e de neconceput cum puteam să trăim fără desene aminate, şi supravieţuiam cu 5 minute seara, când erau şi alea…
Şi am avut surpriza extrem de plăcută să găsim la bunica în pod una din cărţile mele preferate. Căci pe vremuri hârtia se recicla, şi toate colecţiile mele de Şoimii Patriei şi Cutezătorii şi-au făcut datoria faţă de mediu, la fel ca şi cărţile şi caietele… Aşadar, Mihaela are probleme, o cărticică cam 25x25cm, cu ilustraţii de Nell Cobar, care s-a ambiţionat să reziste peste timp. E "datată" 1986, şi e primită de ziua mea de la un coleg… Am răsfoit-o cu grijă… şi să nu credeţi că e în stare bună, pozele sunt intens prelucrate şi curăţate, mai ales coperta, din care pe alocuri lipsesc mici bucăţi.
Au privit-o şi copiii, gânditori… deci cam aşa arătau caietele de lucru pe vremea ta! Dar ştii că sunt interesante? Da, aici pot spune sincer, chiar se remarcau prin originalitate. Ceea ce nu se întâmplă prin materialele de astăzi, care repetă, număr de număr, acelaşi exerciţiu, dar cu imagini diferite. Originalitatea costă, şi cantitatea a depăşit în importanţă calitatea. Sau, mai uşor, materialele sunt doar traduse în limba română după versiuni originale din alte ţări.
Mihaela a fost, probabil, prietena copilăriei noastre. Dacă as putea, aş susţine reeditarea reviste "Mihaela", chiar şi aşa, sub formă de ziar bicolor cum a apărut o perioadă. Nell Cobar, tatăl virtual al Mihaelei, a susţinut mereu proiectele. Probabil acum un proiect de acest gen nu ar mai fi rentabil….
Dar spuneţi sincer, aţi cumpăra această carte dacă s-ar reedita? Pentru că eu m-am uitat la jocuri, nu sunt cu nimic, dar cu nimic mai prejos decât ce există acum pe piaţă.
În încheiere, cu nuanţe nostalgice, vă invit la 5 minute de film…
- Hora Unirii – ghirlandă (decupaj) - 22 ianuarie 2025
- Românași din linguri de lemn - 21 ianuarie 2025
- Somnoroase păsărele-colaj pentru pici - 11 ianuarie 2025
Bineinteles! Am crescut cu Mihaela!!!! Erau 5 minute … chiar lungi! Si fermecatoare!
Si .. am uitat sa spun: i-am pus desenele micutei mele … 5 minute nu i-am auzit gurita, decat dupa aceea: „pune odata!” … cred ca s-a uitat in prima zi de vreo 5-6 ori …a fost efectiv hipnotizata de „upu si ufisa losie”!
ei… sa le vada pe toate 😀
imi doresc enorm de mult sa apara din nou ziarul mihalela, cartile mihaela. imi lipsesc tare mult, desi am 32 de ani.
si eu tot pe-aici, probabil de-asta ne si lipsesc… cei „mai tineri” nu le-au prins.
eu as cumpara revista !!!! dupa ce mama mi-a povestit de acesta desene animate m-am hotarat imediat sa vad despre ce e vorba. imediat ce am vizionat primul episod pe calculator mi-am dorit sa le vad pe toate. mi-a parut rau ca au fost atat de putine episoade , dar m-am bucurat ca am putut sa le vad si pe acelea . as dori sa se redifuzeze toate desenele animate ale vechii copilarii si sa existe mai ales reviste cu acestea . deci , da! eu as cumpara cu mare placere revista Mihaela! deabia astept sa vad ce decizii ati luat in privinta acestui articol!!!!
va pup,
Luiza
Luiza, as vrea si eu s-o revad publicata, dar… nu depinde de noi.