De multe ori, când simt cum mi se albesc firele de păr lucrând cu Andrei, îmi iau revanşa cu Iris. Relaxant şi plăcut, lucrul cu ea mă face să mă simt minunat.
Aşa ne-am apucat amândouă de modelaj. I-am arătat modelul, elementele obligatorii, şi i-am arătat şi o variantă în plastilină. Chiar dacă mai avem de muncit la capitolul biluţe, cel puţin ne ies şerpişorii. Şi… am lăsat-o singurică după prima pasăre. Când m-am întors s-o văd pe-a doua, am găsit un câmp cu flori şi un cuib plin cu ouă. A apărut apoi şi a doua pasăre.
Mie mi se părea simplu. Floricele în schimb au un alt stil faţă de cele mai vechi, chiar mi-au plăcut. Dar… descrierea tabloului m-a terminat. Nici prin cap nu-mi trecea ce se întâmplă acolo.
Două păsărele, nişte flori, un cuib, nişte ouă, un copac şi nişte frunze. Un pui plângea, pentru că îi era dor de mama lui (cel din dreapta), mama lui e în stânga. Voia să-i culeagă o floare mămicii lui. Şi un soare.
Cred că singurul regret la modelaje este că nu le pot păstra, decât în fotografie. Şi… în suflet 
Critici de arta