Recunosc, am fost mai puţin motivaţi. În afara concursului, fără un stimulent, cel puţin Andrei nu s-a zbătut prea tare să realizeze ceva. Aşa că cel mai mult am muncit cu Irisuca.
Pomişorii i-am luat din gardul viu din faţa blocului. Sper că nu l-a durut prea tare, dar oricum urma să fie cosmetizat de primăvară. Floricelele sunt mototoale mici de hârtie creponată, lipite cu aracet.
Animalele sunt în cea mai mare parte realizate din ciucuri. Broscuţa, oiţa, buburuza, pisicuţa – au fost semi-confecţionate, căci le-am avut din cărticica de la Teora, dar puişorii, iepuraşii, şi găina le-am confecţionat noi.
Fundalul l-au pictat copiii… într-o seară în care inspiraţia le-a fost bun prieten.
Fluturaşii şi cei doi pui de rândunică sunt prinşi pe fir de naylon. Copăcelul din plastilină din dreapta este de fapt stâlpul de susţinere al firelor invizibile. Din păcate la fluturaşi Andrei n-a avut chef de colorat, şi i-a expediat… . Asta e, poate data viitoare.
Băncuţa este realizată din plastilină şi beţişoare de bambus, iar pe ea stă o fetiţă (supravieţuitoare din colecţia de mărţişoare) şi prietenii ei, o buburuză şi un ursuleţ.
Ultimele intervenţii au fost melcii, unul al meu, unul al Irisucăi, şi pârâiaşul din grădină pe care înoată patru lebede. Lebede a vrut Iris, aşa că le-am confecţionat. Andrei a chinuit una dintre ele, a avut nevoie de intervenţie ca să stea dreaptă.
Începe Săptămâna Mare, şi, dacă noi, cei mari, suntem cu gândul la înroşit ouă şi la cozonaci, cei mici nu se gândesc decât la ce cadouri vor primi de Paşte. Pantofiorii cei noi, dar mai ales… ce le va aduce Iepuraşul? Oare au fost destul de cuminţi? Şi cât de mare este Iepuraşul de Paşte? În traducere, cât de mare poate fi cadoul pe care îl poate căra…?
Ca să le mai abat puţin gândurile, proba de săptămâna aceasta în cadrul Expoziţiei de Talente le cere celor mici să încondeieze trei ouă de carton. Decupează singuri, colorează, pictează sau fac colaje diverse, ei aleg.
Pentru prima dată, există un bonus de puncte la această probă, pentru copiii care vor decora şi un ou fiert.
Proba este deschisă tuturor copiilor cu chef de joacă. Mai multe detalii aici.
Ouşoarele Irisucăi:
Ouşoarele lui Andrei:
Ouşorul meu:
Un carton roşu, un fir de aţă, şi două floricele de hârtie. Neapărat puţin lipici.
Nu am avansat cu lucrările aşa cum speram eu, ne-am luat cu altele… şi tot aşa, până când aseara am zis că e musai să mai lucrăm un pic, acum vine ziua de duminică… şi, chiar ca participanţi onorifici la concurs, tot trebuie să muncim.
Mi-a venit ideea de a crea un fundal pictat pentru machetă. Nu de alta, dar tot căutam un perete alb lângă care să o fotografiez… am prins între ele câteva coli de desen, am instalat acuarelele în mijlocul casei, şi, văzând entuziasmul "debordant" din jurul meu m-am apucat să pictez singură. N-am apucat decât să fac câteva linii la căsuţă, ca s-a trezit Irisuca… pot să fac eu un soare? Şi a luat o pensulă… Apoi am început să schiţez un munte. Ştiu şi eu să fac un munte! – Andrei. Hmm… mi-am zis… să vezi că până la urmă reuşesc să-i atrag.
Şi să nu-mi vină să cred, m-au dat la o parte. S-au apucat care-mai-de-care să anime pensulele, şi să nu se mai oprească.
Nu ştiu ce le-a plăcut mai mult. Formatul atipic la foii… sau să lucreze împreună?! Cert e că m-am amuzat pe margine. Şi cu fiecare secundă care trecea, eram mai fericită. Lucrau împreună, şi nu se certau…
Dacă la prima vedere pare abstract, iată câteva puncte de reper:
sus, deasupra munţilor, sunt păsări.
petele roşii de pe munţi sunt flori.
chestia albastră, cu margine roşie, ce pare un râu, sau un dragon chinezesc, este un topogan imens, pe care ar vrea Irisuca să se dea.
în jurul casei este un gard, iar la mijloc, un podeţ.
în dreapta casei, un pârâiaş.
o floare umanizată, cu ochi
în dreapta, e ursul păcălit de vulpe. Ursul, normal, cel maro, şi vulpea- roşcată. N-am prea înţeles ce face ursul…
Recunosc că mă chinuia de ceva vreme ideea unui coşuleţ. Aveam în minte ideea… şi mi-am zis că merită încercat.
Materiale necesare:
o bucată de polistiren
scobitori
un ghem cu aţă
o fâşie de carton
câteva ace cu gămălie
Pentru început, se potriveşte bucata de polistiren pe dimensiunile dorite ale coşuleţului. Se înfig scobitorile, la 2-3 cm una de cealaltă şi începe împletirea. Aţa este învârtită complet în jurul scobitorii, nu trece printre ele ca la jaloane. Se repetă operaţiunea până se ajunge sus. Scobitorile mele s-au cam mişcat, iar după ce le-am aşezat la locul lor, coşuleţul a căpătat o formă mai rotundă. M-am apucat să "rotunjesc" cu un cuţit şi suportul, numai că… am tăiat pe lângă scobitori, şi a fost nevoie să improvizez câteva bucle de aţă pentru a menţine coşuleţul. Planul meu era ca partea de jos a suportului să fie îmbrăcată cu o bandă de carton, asemănătoare mânerului.
Pentru acesta, se taie o bandă de carton, pe care se bobinează aţa cu grijă, fir lângă fir, până este acoperită în întregime. Apoi, cu ajutorul acelor cu gămălie, este adăugat mânerul.
După prinderea lui se bobinează aţa peste întreg suportul, ca în imagine. Este bine să urmeze şi în partea de sus încă 2-3 fire de aţă printre scobitori, care să acopere şi mânerul.
La final am adăugat puţină hârtie creponată tocată, şi câteva ouă mici de ciocolată, din rezerva pregătită de Iepuraş.
Mi-ar fi tare greu să încadrez această carte într-o categorie anume. Carte de poezii… sau de cântecele… sau cd cu versurile tiparite?! În orice caz, Cântecele copilăriei de la Editura Gama îndeplinesc toate cele spuse mai sus.
Cântecelele le ştim toţi, şi poate că uneori am mai uitat versurile. Este uşor acum să le urmăreşti, pe măsură ce cd-ul se roteşte. Şi, în acelaşi timp, ai o senzaţie foarte plăcută în faţa paginilor ilustrate. Desenele, ce par a fi realizate chiar de piticii care fredonează, aparţin ilustratoarei Anca Sandu. Chiar dacă nu sunt foarte detaliate, mie mi s-au părut simpatice, expresive şi inspirate.
Cele 24 de cântecele beneficiază fiecare de o pagină dedicată, şi de interpretare din partea Corului de copii "Luceafărul" din Iaşi. Poate că personal aş fi preferat copilaşi puţin mai mici, cu glasuri mai cristaline, dar nu am nimic de reproşat interpreţilor şi calităţii aranjamentului muzical, coordonat de Anca Apetroaiei.
Cartea are formatul de 22x22cm, cu copertă cartonată, şi cuprinde 32 de pagini, cu hârtie grosuţă şi lucioasă. Din cuprins fac parte:
În pădurea cu alune
Alunelu’
Podul de piatră
Ceata lui Piţigoi
Vine, vine primăvara
Înfloresc grădinile
Are mama o fetiţă
Ţăranul e pe câmp
Sur le pont d’Avignon
Clementine
The Itsy-Bitsy Spider
Ce petrecere frumoasă
Frère Jacques
La oglindă
Vulpe, tu mi-ai furat gâsca
Săniuţa fuge
De ziua ta, mămico
Cucule, pasăre sură
Cântecul gamei
O zis mama că mi-o da
Iepuraş drăgălaş
Melc, melc codobelc
Twinkle, Twinkle Little Star
Pupăza din tei
Cartea mi-a plăcut. Mi-a amintit, nu stiu de ce, de coperţile discurilor de vinil de demult. Şi-am regăsit, într-adevăr, cântecele copilăriei mele… şi ale copilăriei de azi. Şi, între ele, cântecelul meu preferat, no.17 .
. Asta e, poate data viitoare.
. 
Critici de arta