Comentarii la: Teatrul de papusi. Pinocchio – la Tandarica

De către: Ovidiu

Ovidiu — Thu, 25 Mar 2010 07:50:37 +0000

1. Ma bucur ca mi-ati citit mesajul cu atentie si imi cer scuze pentru greselile gramaticale. (din graba au aparut si “diversele interpretati” in postul dumneavoastra)
2. Cu dictatura Disney n-o sa-mi spuneti acuma ca toate povestile cu potential le-au ecranizat ei eu sunt sigur ca exista povesti din folclorul romanesc cu potential dar care probabil prezinta “un risc mai mare” pentru punerea in scena, de ce sa nu mergem pe ceva consacarat dar sa scimbam pe ici pe colo, povestea consacrata Disney si sa o facem “contemporana”.
3. Nu-mi aduc aminte de eroi de poveste care sa “fumeze” probabil ca nici inca nu aparuse tutunul pe vremea cand au fost create. Tot din dorinta de a le face mai contemporane povestile probabil ca unii regizori au introdus acest “viciu”.
Probabil ca vina ne apartine tot noua, noi acceptam sa fim inconjurati de vulgaritate si urat. Pana la urma e o lupta intre bine si rau si am speranta ca la final binele va invinge..

De către: Ani

Ani — Thu, 25 Mar 2010 06:52:39 +0000

ooo, cu punctul 2 sunt total de acord!!!

cu ceva timp in urma am luat bilete la “tom degetel”. le-am citit povestea acasa, avand sentimentul ca in felul acesta vor intelege mai usor piesa. si asa trebuie sa stau sa le explic ce se intampla pe scena, pentru ca linistea in sala este un lucru pe care nu toti copiii il respecta.

revenind la tom degetel… scenariul a fost complet paralel cu povestea. in afara de un baietel mic, care apare pe scena, in rest…
si atunci intreb si eu, de ce piesa se numea astfel?!

apoi a urmat capra cu trei iezi, un colaj intre cei trei iezi clasici, si lupul cu cei sapte iezi. caci, lupul, aruncat in foc la final, plesneste si din burta lui ies toti iezii din imprejurimi. de ce!? povestea lui creanga nu era suficienta pentru o piesa? nu mai adaug apropo-urile vulgare ale preotului la adresa caprei, pe care sper din tot sufletul ca nu le intelegeau copiii, si erau doar pentru parinti…

si poate ca n-ar fi rau ca parintii sa fie pusi in garda, iar pe site-ul teatrului sa apara si rezumatul povestii. asa nu am mai avea surprize, si ii putem pregati dinainte.

de curiozitate, ati vazut “pinocchio”?

De către: Georgescu

Georgescu — Wed, 24 Mar 2010 21:01:28 +0000

1. Ar fi frumos daca ne-am obisnui copiii si cu putina gramatica: este “simplul motiv” si “ne pregatim copiii”. Sa nu fie cu suparare!…
2. Intai au fost scrise povestile. Apoi le-au preluat (din patrimonul universal) si le-au adaptat cei de la Disney. Evident, au fost valorificate in special povestile cu potential, asa-numitele “titluri”. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa le luam ca pe un cliseu. Fiecare ar trebui sa treaca povestile prin prisma propriei imaginatiei. Ideal ar fi ca unui copil intai sa i se citeasca povestile, apoi sa vada diversele interpretati, in teatrul de animatie sau in desenul animat.
3. De mult timp s-au cenzurat si desenele animate, si spectacolele de teatru (personajele nu mai fumeaza- erau multi “eroi” de desen animat care o faceau)si nici nu mai sunt atat de multe lupte fizice; cum am zis, totul s-a mutat la nivelul limbajului… Despre moda “stirilor violente”… acesta este deja un alt subiect.

De către: Ovidiu

Ovidiu — Wed, 24 Mar 2010 18:01:06 +0000

Daca tot va legati de dictatura Disney de ce majoritatea pieselor de teatru pentru copii de la noi poarta titluri “consacrate” Disney? Nu oare din simplu motiv ca sunt cunoscute si se profita de asta pentru atragerea spectatorilor? Si credeti ca folosirea limbajului vulgar si a violentei in spectacolele penru copii le fac mai contemporane? Probabil ca regizorul respectiv a uitat care e publicul tinta, sau s-a lasat prea mult prada “imaginatiei”. Sau poate s-a gandit ca trebuie sa ne pregatim copii pentru a face fata violentei si vulgaritatii care ne inconjoara. Este in pas cu “moda” :de la stiri violente, desene animate violente, ziare vulgare la tot pasul, de ce sa nu avem si povesti la teatru cu astfel de interpretari “fanteziste”.

De către: ara

ara — Tue, 23 Mar 2010 21:08:37 +0000

bag mana in foc (,)ca autorul comentariului de mai sus nu are copii. nu zic mai multe, ca nu are sens.as vrea sa mai aud parerea respectiva peste vreo cativa ani buni.

ani, sunt intrutotul de acord cu tine. copilul la varste mici nu trebuie bulversat cu mai multe fete ale aceluiasi lucru, ca in final nu va pricepe nimic. iar cuvintele urate sunt folosite f des in prezenta copiilor.

De către: Ani

Ani — Tue, 23 Mar 2010 12:35:26 +0000

care e de fapt problema, ca nu am reusit sa-mi dau seama?

ca accept, ca si consumator, un produs de calitate, promovat printr-o strategie de marketing eficienta la nivel mondial?
ca merg la teatru, si ca am pretentia ca intr-o institutie de cultura, copilul sa gaseasca mai degraba exemple pozitive, decat negative?
ca prefer ca, daca aleg piesa “pinocchio”, sa nu vad “buratino”, si nici lacuste in loc de greieri?
sau ca, daca merg la alba ca zapada, chiar daca are rochie alba, sa aiba parul negru ca abanosul, nu blond ca spicul de grau?

dar uite nu stiam ca a nu aprecia caracterul modern al unei piese de teatru este o dovada de incultura… multumesc pentru atentionare.

De către: Georgescu

Georgescu — Tue, 23 Mar 2010 10:28:35 +0000

Voi, cele care acceptati (prea usor) dictatura Disney, fara a va pune intrebari, nu credeti ca ar trebui sa ganditi liber, sa nu va lasati manipulate ? Daca desenatorul (coloratorul) angajat la studiourile mai sus amintite a vrut ca Alba ca Zapada sa aiba rochita cu galben si albastru, ei bine, nicaieri in poveste nu este specificat acest lucru, dar rochia poate fi oricum. Pictorii, scenografii, pot avea propria lor viziune artistica. Pentru cei mai multi, alaturarea a doua culori primare (galben si albastru, ca in cazul costumului Albei ca Zapada, este un kitsch oripilant). Nici Scufita Rosie nu trebuie sa fie complet imbracata in rosu. Autorul specifica doar culoarea scufiei. Nu mai ganditi in clisee, mai bine i-ati stimula copilului imaginatia. Omenirea nu ar fi evoluat daca oamenii nu ar fi incercat sa treaca dincolo de ce parea sigur. Cogito, ergo sum !
Sau macar fiti atenti la continutul povestii. Oricum, in caz ca nu stiati, pentru o poveste pot exista zeci, chiar sute de variante. Ele au circulat, ca si folclorul, imbracand mai multe forme; unii autori si le-au asumat, dar nu se poate spune ca povestea este numai asa, ptr ca « asa stiu eu » – a se citi : « atat stiu eu ».
Pe de alta parte, fiecare regizor are propria lui viziune artistica. Daca nu sunteti deschisi la a vedea alte interpretari, puteti sa stati acasa, sa ii cititi copilului povestea sau sa il lasati in fata unui televizor, uitandu-se la nesfarsit la productiile Disney. Voi, ca adulti, daca ati merge la teatru, ati vedea ca tocmai de aceea se tot monteaza spectacole in teatre ; pentru ca fiecare piesa pare redescoperita, gratie unor interpretari inedite, care fac textul sa para contemporan, dezvaluind noi sensuri. Nu va dau exemple, dar poate va fac curiosi si va determin sa deveniti un public cult.
In alta ordine de idei, desi va scandalizeaza folosire unor cuvinte ca « prost’ tampit » etc., ele exista in dictionar. Sau poate vreti sa le descopere la 20 de ani ? Chiar daca ai vostri nu le stiu, le vor auzi tot timpul. Binele si raul, frumosul si uratul, trebuie cunoscute deopotriva. Copiii au si ei liberul arbitru, si tocmai aici trebuie sa interveniti voi, sa ii ajutati sa discearna, sa aleaga. Dar conflictul trebuie sa existe. El a fost si va fi sursa pentru toate creatiile. Literatura, Biblia, le contin. Fara conflict, nu s-ar intampla nimic, deci… nu s-ar scrie. Si nu s-ar monta nici spectacole. In teatrul de papusi, bastonada era o sursa de comic. Se va renunta la ea, din cauza constrangerilor si a prejudecatilor si se va inlocui cu … vorbaria. Este o forma de cenzura. In celelalte tari, se pastraza spiritul personajelor, chiar daca sunt mai violente. La noi, oamenii incearca inutil sa-si tina copiii intr-un glob imaginar de sticla, tot universul trebuind sa se invarta in jurul acestora.