Proba săptămânii:
Desenează personajul tău favorit!
|
Concursul care îi provoacă la început de An Nou pe Năzdrăvanii Talentaţi are un dublu scop. Dacă epoca modernă, în viteza sa, ne-a dus departe de vechile tradiţii, e momentul să le povestim copiilor atât cât ne amintim din ele, mai ales dacă am fost şi noi colindători pe vremuri.
Sorcova. Cred că este cel mai cunoscut dintre obiceiuri şi, dacă copiii nu au fost la colindat din uşă-n uşă, cel puţin la serbarea de la grădiniţă au ţinut în mână o sorcovă, şi au sorcovit Moşul. Uşor de confecţionat, uşor de învăţat şi pus în scenă, are cele mai mari şanse să se păstreze. De obicei mergeam la rude, căci era mau mult un obicei pentru fete.
Pluguşorul. Clar, obicei de băieţi. La oraş însă i s-a pierdut foarte mult din farmec. Versurile au fost “scurtate”, şi rentabilizate, căci nu poţi realiza un spectacol de 20 de minute la un singur “client”. Recuzita a fost limitată la clopoţei, căci erau uşor de procurat şi folosit. Păi… cine mai ştie azi să împletească un bici? Care, pe deasupra, să şi pocnească? Sau… cine mai ştie ce e acela un buhai? Personal am văzut unul o singură dată, m-a impresionat mugetul. Acum îmi este şi greu să le explic copiilor ce e acela.
Capra. Nu ştiu de ce, dar în poze caprele nu au părut niciodată atât de înspăimântătoare. Ceea ce am văzut în realitate, mai ales “colindând” prin mijloacele de transport erau nişte hidoşenii ciudate, decorate cu fâşii de cârpe sau plastic. Păcănitoare şi înspăimântătoare… ale cărei semnificaţii se pierd în negura vremurilor…
Cred că cel mai important lucru care a fost uitat sunt costumele naţionale. Sunt tare mulţi ani de când nu am mai văzut copii în ie, fotă sau iţari. Aş primi oricând un grup veritabil de colindători, care să aducă într-adevăr o fărâmă din trecut. Dar, din păcate, cei care vin acum să-i primim cu “colinda” sunt îmbrăcaţi pestriţ, de multe ori reproduc mecanic versurile, dacă le ştiu în totalitate, şi nu comunică nimic. Decât o urare ştearsă şi dorinţa lor asiduă de a primi o hârtie, uitându-se cu scârbă la mărul şi covrigul pregătit din suflet.
Sunt sigură că netul pune la dispoziţie celor ce vor să afle mult mai multe informaţii, şi detalii despre obiceiuri în diferite zone ale ţării.
Întrebarea este… la noi în suflet ce mai găsim?!
VN:F [1.9.17_1161] Rating: 4.3/5 (3 votes cast)
A venit Moşul. A venit, normal, şi la noi, căci cum era să rateze el nişte copii aşa “cuminţi şi ascultători” ca ai mei…
Ca şi anul trecut, a sosit taman când eram noi plecaţi în vizită. Auzisem că a trecut deja pe la naşi, şi lăsase ceva sub brad, pentru pitici… aşa că ne-am deplasat să intrăm în posesia cadourilor.
“Vaaai, mami, mi-a adus o magie! [na.baghetă magică] …dar nu luminează… dar am şi coroniţă de prinţesă!”
Trebuie să menţionez că respectiva coroniţă nu a mai fost dată jos decât la somn, şi avem mare noroc că s-a mai îmblânzit vremea afară, căci nu mai pune decât un pic gluga de la haină, ca să-i stea coroana.
Dar am ajuns acasă. Bradul era aprins. Cadourile se ghiceau dedesubt.
Mamiiii, a venit!!!! [na.Ştiam!]
Uite mami, e acelaşi moş de la gradi!!!! A zis el că vine şi de Crăciun! [na. Îs genială! Moşul a folosit aceeaşi hârtie de ambalaj  ]
Vaaaaai, mami, şi câte cadouri!!! [na. Îs de-a dreptul minunată, fiecare mic mărunţiş a fost ambalat separat, au desfacut mici pacheţele până s-au săturat.]
Am filmat, sau mai bine zis am ţinut camera deschisă, dar de emoţie, n-am verificat dacă şi înregistrează. Aşa că voi păstra numai pentru mine exclamaţiile lor la intensitate maximă, la fiecare ambalaj rupt. Căci Moşul s-a străduit să le îndeplinească dorinţele. Şi, pe lângă, să strecoare mici surprize.
Irisuca a sărit cu disperare la pachetul cel mare. Sunt sigură, acolo sunt micii ponei! Şi… ce surpriză, chiar era o căsuţă din Poney-ville cu un ponei! Din fericire am aflat că poneii sunt doar 7, şi avem deja 3 dintre ei. Iepuraşul de Paşte ştie deja ce are de făcut, are 4 luni la dispoziţie să rezolve enigma. Andrei şi-a găsit modelele de Porsche, pe care nu le-a lăsat din mâna, a dormit cu ele.
Căutând printre ciocolăţele, a apărut şi ceasul cu prinţese, achiziţia moşului chiar în drum spre casă, căci îl zărise într-o vitrină. Şi în timp ce cutiuţa cu poneii era devastată, ceasul s-a strecurat sub brad.
Iris mai ceruse şi un parfum… şi, ce chestie, în pacheţelul lui mami pusese Moşul unul.
Tati, uite moşul s-a zăpăcit, a pus parfumul meu la mami!
Corect… şi mai rău decât comuniştii cu naţionalizarea, parfumul şi-a schimbat deţinătorul.
Moşul a mai strecurat câteva surprize, pe care le-a considerat “cu potenţial”. Păpuşi pentru teatru. Două sub formă de mănuşă, un delfin şi o oiţă, şi 10 pentru degete. A avut inspiraţie, căci acum seara trebuie să ne jucăm, şi improvizăm la greu. Se pare că le place la nebunie să “pună” păpuşile să facă tot felul de trăznăi. Dar partea cea mai interesantă e că poţi face păpuşile să-i “pârască” pe copii…
Şi, ultima surpriză, au fost mărgeluşele pentru mozaic. Doamne, cât de migăloase sunt! Am lucrat cot la cot cu ei, să-i îndemn la treabă. Dar le-a plăcut, mai ales când le-am lipit cu fierul de călcat, şi i-am făcut cadou bunicii inimioare manufacturate.
Concluzia lui Andrei…
«Mami, crezi că la anul mai vine moşul la noi ?» De ce să nu vină?! «Păi mi-a scris să-i las prăjiturele şi un pahar cu lapte, şi eu am uitat…»
Am dres povestea, că nu ştiam nici noi că întârziem atât de mult în oraş, şi o să-i scriem că ne pare rău, credeam că vine în timpul nopţii… Poate la anul va avea timp să şi rămână la un ceai cald la noi, să ne cerem scuze aşa cum trebuie…
VN:F [1.9.17_1161] Rating: 1.0/5 (1 vote cast)
Întotdeauna am fost de părere că şi cele mai groaznice lucruri, prezentate corect, pot fi acceptate cu uşurinţă de un copil. Analize medicale, intervenţii chirurgicale sau stomatologice, trebuie să recunoaştem că le dau fiori şi adulţilor, nu trebuie să ne mai mirăm de ce reacţie au copiii la acestea.
Mai ales că frica de durere este de fapt unul din instinctele primare de apărare.
Regula numărul unu pentru a convinge un copil să colaboreze este să inpiri tu însuţi încredere. Regula numărul doi este să nu-l minţi. Nu-i spune că nu-l doare, dacă operaţiunea nu va fi doar o pişcătură de ac. Da, o să doară, dar o să treacă repede! Sau nu…  Nu uita să adaugi o recompensă, pe măsura sacrificiului. Gândul la aceasta, în timpul procedurii, atenuează miraculos durerea.
Apoi încearcă să-i explici, cât mai „ştiinţific” şi la nivelul lui, de ce faceţi acel lucru. Pentru că, în final, părintele este cel care l-a dus la spital şi i-a lăsat pe oamenii cei răi, în halate albe, să-l chinuie, ba mai stătea şi afară şi nu intra în cabinet când piticul implora cu disperare ajutor.
Încearcă să-i explici că halatele albe sunt prietenii noştri, şi chiar dacă par insensibili şi reci, este pentru că sunt foarte atenţi să-şi facă meseria. Nu sunt deloc răi, doar încearcă să ajute.
Ştiu, aici am putea face o maaare paranteză referitoare la amabilitatea, devotamentul şi spiritul de sacrificiu al celor mai mulţi doctori din România. Dar am speranţa că, măcar cei care lucrează cu copii, au în suflet o urmă de magie, şi nu-şi doresc să fie căpcăunul cel rău, care bagă copiii în sperieţi…
Am fost poate printre puţinii norocoşi care nu au avut parte de prea multe vizite prin spitale, sau răceli mai grave. Şi totuşi, prietenii copiilor au avut parte de întâmplări mai puţin plăcute, pe care a trebuit să le explicăm.
Până acum, una singură dintre poveşti am reuşit s-o aştern pe hârtie, şi am folosit-o cu ocazia primei vizite la dentist: Povestea dinţişorului lui Dănuţ.
VN:F [1.9.17_1161] Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
Dănuţ este un băieţel foarte cuminte, merge la grădiniţă la grupa mare. Singurul lui defect este că seara se grăbeşte să meargă la culcare şi uită adeseori de cele două prietene de seară, Periuţa şi Pasta de dinţi. Aşa se face că pe cel mai mititel dintre dinţişorii lui şi-a găsit căsuţă un gândăcel, pe nume Carie.
Carie şi-a făcut întâi un adăpost lângă gingie. Era fericit, mereu găsea printre dinţişorii lui Dănuţ puţină ciocolată, jeleu, sau chiar resturi de bomboane! Noroc că Dănuţ uita de Periuţa cea frumoasă, cu cap de ursuleţ şi Pasta cu gust de căpşuni… aşa toată noaptea, în timp ce băieţelul dormea, avea timp să mănânce şi să prindă putere.
Căsuţa lui Carie din dinţişor a devenit astfel din ce în ce mai frumoasă. Întâi doar un colţişor din smalţ, apoi o locuinţă confortabilă în dentină, partea interioară a dintelui. Deja Carie avea acum un adăpost sigur, când îşi amintea Dănuţ să se spele pe dinţi. Cum simţea mirosul plăcut de pastă se ascundea în căsuţă şi Peria nu putea să-l alunge.
Când căsuţa lui Carie s-a mărit, pe Dănuţ a început să-l doară dinţişorul. Orice bucăţică de ciocolată, ceai cald sau îngheţată îl chinuiau, şi băieţelul începea să plângă.
A avut însă noroc când, la grădiniţă, a venit în vizită Doctorul Măseluţă. Tocmai le explica copiilor cum, când şi de ce trebuie să se spele pe dinţi, când l-a observat pe Dănuţ în spatele clasei cu lacrimi în ochi. Au plecat împreună la cabinetul stomatologic, punând la cale cea mai straşnică strategie pentru alungarea lui Carie, musafirul nepoftit.
Dănuţ s-a aşezat cuminte pe scaun şi a deschis guriţa mare. Doctorul Măseluţă a aprins un bec puternic, să-l vadă mai bine pe Carie, în caz că încearcă să scape cu viaţă şi să ajungă la alt copil. A pregătit apoi instrumentele… o oglindă, cu ajutorul căreia să-l orbească pe Carie, punându-i lumina în ochi. Un cârligel cu care să-l agaţe, şi, cel mai important, Freza. E adevărat că face un zgomot puternic, dar numai aşa reuşeşte să-l scoată pe Carie din ascunzătoare!
Dănuţ a stat cuminte, cu guriţa deschisă şi nu s-a mişcat. Doctorul Măseluţă a reuşit să-l prindă pe Carie şi l-a închis într-o cutiuţă. Apoi a reparat dinţişorul lui Dănuţ, acoperind cu o plombă gaura făcută de carie.
Întâlnirea cu gândăcelul cel nesuferit i-a fost învăţătură de minte lui Dănuţ. Acum mănâncă mai puţine dulciuri, a renunţat la jeleuri şi bomboane. Şi se spală pe dinţi după fiecare masă.
Pentru mai multă siguranţă, primăvara şi toamna îi face o vizită la cabinet Doctorului Măseluţă, care cercetează cu atenţie dinţişorii, nu care cumva un văr de-al lui Carie să fi venit în vizită!
Drepturile de autor asupra acestei poveşti aparţin City Pharma. Povestea a fost publicată în ianuarie 2009 în Suplimentul "Gify Club", nr. 2.
VN:F [1.9.17_1161] Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Un Crăciun minunat este cel petrecut alături de cei dragi, familie sau prieteni.
Năzdrăvanii Talentaţi speră că aţi savurat sarmalele, că un vin bun a înmuiat cozonacul, şi vă doreşte să petreceţi în continuare Sărbători minunate!
La mulţi ani!
VN:F [1.9.17_1161] Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
|
Dacă vrei să fii la curent cu noutăţile,
abonează-te la articole şi le primeşti pe mail.
|
Critici de arta