|
||||||
|
Proba săptămânii
Desen, pe tema Să coasem frumos!  |
La mulţi ani! Este urarea sinceră pentru toţi Andreii şi Andreele care ne urmăresc! Şi, pentru că este o zi cu totul specială, avem pentru ei un cadou, un ursuleţ.
Colajul a fost realizat din buline de hârtie glasată, iar marginea din hârtie creponată. Pentru realizarea lui s-au folosit buline de diferite mărimi, de culori diferite. Gaşca de Năzdrăvani a realizat însă o mulţime de felicitări, pentru Sfinţii sărbătoriţi astăzi. Vă invităm să le admiraţi. Iată a mai trecut încă un an, şi când pronunţ în faţa copiilor "decembrie" li se luminează faţa. Căci pentru un copil, decembrie înseamnă răsfăţ şi cadouri. Toată povestea începe cu Moş Nicolae. Apoi, în viziune modernă, continuă cu Moşul de la grădi, Moşul de la mami sau tati de la servici, şi, în final, mult-aşteptatul Moş de-acasă. Fie că vine în persoană, fie că lasă cadourile sub brad, este acela care de obicei aduce ceea ce ai cerut în scrisoare. Aa, şi am uitat, toţi Moşii de la supermarket, de prin parcuri, pe care îi vedem până la Crăciun. Deocamdată mă opresc la Moş Nicolae, chiar dacă mai avem o săptămână. Azi trebuie să-l şi "rezolv" pe moşul, e ultima zi liberă… sâmbăta viitoare presimt că va fi nebunie în oraş. Toţi copiii ştiu, pe 5 decembrie trebuie să fii mai harnic ca niciodată. Adică, dacă tot anul nici n-ai observat că ghetuţele ar trebui curăţate, acum le freci zdravăn cu peria, şerveţele umede, orice, numai să sclipească. Hmmm… îi iau poate ochii lui Moş Niculae şi varsă mai mult din desagă în ele?! De când sunt părinte recunosc că nimic nu mă încântă mai tare decât să-i trezesc dimineaţa şi să le vad feţele transfigurate când sar din pat şi scormonesc la întâmplare. Anii trecuţi i-am sculat devreme, să aibă timp să se joace un pic, apoi să plece la grădi. Anul acesta Moşul vine duminică, şi mi-am propus să-i las să se trezească singuri. Să observ emoţia printre gene… Ce le aduce moşul? Păi, au fost atat de "cuminţi" că vor primi un băţ. Fiecare dintre ei. Deşi este varianta cea mai sumbră, Irisuca mea m-a lăsat iar cu gura căscată… cum ştiu ei mititeii să vadă partea plină a paharului: "Mami, dar daca îmi aduce un băţ, poate să fie unul cu prinţese?" Să revenim la Moş Nicolae… Cel mai enigmatic dintre personajele care le împart daruri copiilor. Povestea spune că demult, pe vremea când trăia încă pe pământ, Sfântul Nicolae a ajutat trei fete sărmane să se mărite. Din cauza sărăciei, tatăl lor voia să le vândă ca sclave. Sfântul le-a făcut cadou, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, câte o pungă cu galbeni. Fetele au avut astfel zestre şi s-au putut mărita, şi au fost salvate de la o viaţă plină de umilinţe. De aici a rămas obiceiul ca Moşul să aducă tuturor, şi mai ales copiilor, daruri. Pe el nu-l vede nimeni, şi este cel mai "aspru" dintre toţi, căci are şi variantă de sancţionare. El judecă dacă au fost cuminţi sau nu, şi le umple proporţional ghetuţele lăsate la fereastră, sau la usă, cu dulciuri, în noaptea de 5 spre 6 decembrie. Nu le poate lăsa goale, şi pune o nuieluşă, pentru a le aminti celor neascultători să se îndrepte în anul ce vine. E drept, nu l-a văzut nimeni, până anul trecut, când copiii mei l-au întâlnit şi pe acesta în Bucureşti, când ne aflam pe 6 decembrie la un radio pentru copii. Măcar a fost pregătit cu bun-gust. Dar s-a dus şi cu varianta "pe moş Nicolae nu-l vede nimeni". Abia aştept să văd, noi cât de cuminţi am fost anul acesta?! Ca părinte, de multe… nu, greşit, de foarte multe ori! m-am simţit cu conştiinţa încărcată că nu mă ocup suficient de copii. Pentru mult timp am fost părinte de weekend, seara ajungeam târziu şi nu aveam timp uneori nici să-i mai întreb ce făcuseră peste zi la grădi. Apoi, programul s-a mai relaxat. A făcut şi criza asta ceva bun. Am reuşit să-mi petrec mai mult timp cu ei, şi am încercat să-i învăţ câteceva din acele mărunţişuri care ne fac viaţa mai frumoasă. Şi totuşi, nu am reuşit să fac un program organizat de petrecere a timpului liber, de colorat, de decupat, ceva ce să-i mobilizeze. Până când am lansat "Talente de Năzdrăvani". Am reuşit să organizez un program de lucru. O activitate săptămânală, la care ne gândim de lunea, şi de multe ori ne apucă sâmbata lucrând. Avem o "temă" cu care să ne umplem timpul, ceva ce lucrăm împreună. Şi, chiar dacă uneori îmi pierd răbdarea, şi am pretenţii prea mari de îndemânare de la ei, simt că sunt pe calea cea bună. Ce au învăţat până acum… … ce înseamnă să ai o temă. Care trebuie terminată până la o dată anume. Şi asta am observat în momentul în care le povestesc noua temă. "Şi până când trebuie să fie gata? … Adică … câte zile?" Încă n-am reuşit să-i învăt să nu-şi facă tema în al 12-lea ceas. "A trimis cineva?" <Nu> "Păi şi atunci eu de ce mă grăbesc?" Aici trebuie să mai lucrăm. Urmează clasa I, nu ne permitem să lăsăm totul pe ultima sută. … ce înseamnă să evaluezi şi să fii evaluat. La început a fost mai greu. Acum a început să se mai gândească… cam cât timp a muncit, cât de atent a lucrat… şi aşa a început să-şi dea seama şi de ce primeşte note mici… Dacă nu te străduieşti suficient, dacă şi tu recunoşti că se putea mai bine, nu poţi avea pretenţia ca ceilalţi să considere creaţia ta cea mai frumoasă. Dă notele cu mai multă atenţie, şi nu mai plânge când îşi vede evaluările. Nu a învăţat încă să piardă, nici nu cred ca orgoliul lui va învăţa asta, dar cel puţin învaţă să accepte… cu ceva mai multă demnitate. La primul concurs a plâns o seara întreagă. Acum spune destul de rece… "Asta e, aşa au vrut copiii". Învăţăm să respectăm alegerile celorlalţi, chiar daca nu suntem de acord cu ele. Cred sincer că e un mare pas pentru 6 ani. Şi continuăm. Mai avem multe de învăţat. Am revenit, cu desenul pe aceeaşi temă patriotică. La fotografii am mai improvizat noi, numai că la desen nu ne-a mers. Am scos de la naftalină un şablon cu harta României. Nici nu stiu câţi ani are, a fost al meu de când mă ştiu. Dar se pare că exact de asta avea Andrei nevoie! Era în extaz când l-a vazut. Bun, facem un scenariu cu copilul… harta, tricolor pe margine, doi copii în costume naţionale. Las copilul la măsuţa de lucru şi mă duc în bucătarie. Aud un stigăt mândru… GAAATTTAAA!!! Măi să fie, parcă era găina babei din Punguţa cu doi bani, după ce ouase mărgica… dau şi eu repede fuga, ca baba, să văd ce "ispravă" mi-a făcut… şi când colo… ce-mi văd ochii… copilul făcuse harta cu oraşele.
Şi îmi povestea foarte mândru că, după ce a făcut punctuleţele cu şablonul, le-a scris şi numele la fiecare! Şi uite, a greşit la Zalău, dar a şters cu guma şi a corectat. Şi, pentru orientare, a adăugat şi o busolă. Eu trag muuult aer în piept, şi încep teoria, cum că la concurs nu asta trebuie să facem. "Ba mie asa îmi place! Asta e ţara mea!" Ei aş, cum să-l trimit cu aşa ceva luni la gradiniţă?! Aşa că am reluat procesul. Făcut harta. Asta îi place. Apoi tricolor, repede, cu carioca, că doar a mai făcut. Şi chinuie-te apoi mami să convingi copilul să deseneze costume naţionale. Am făcut research pe net, să vedem cum arată… şi… iacătă ce-a ieşit. Şi m-a ameninţat să fac bine să-mi placă, căci el altul nu mai face.
Ha ha, din categoria "concursuri de grădiniţă", iaca avem unul a cărui temă ne-a dat pe spate… Pitic deştept, la care avem tradiţie de participare. Cum anul trecut am avut locul 3 pe grădiniţă, anul ăsta am zis să încercăm să ne prezentăm onorabil şi la celelalte probe. Cea de fotografie, şi cea de desen. La desen vom reveni cu un alt subiect, deocamdată variantele de fotografie. Aşadar, tema concursului este "Sunt mândru că sunt român". Mi se pare normal, mai încearcă să le insufle ceva patriotism, numai că nu le merge. Cum văd copiii ceva tări occidentale, cum nu mai vor să se întoarcă. Mi-a fost tare greu să găsesc ceva idei pentru poze, şi muuult mai greu să-i explic copilului ce trebuie să facă. Pentru că nu l-am învăţat să fie mândru de ţara lui. L-am învăţat că fiecare ne naştem într-un popor, şi alegem dacă trăim cu acel popor sau cu altul. Nu ştii niciodată ce aduce viaţa, dacă emigrezi… n-aş vrea să plece cu inima îndoită. Sau să nu plece. Sunt de părere că patria este acolo unde şi ţie îţi este bine. Mai jos am pus variantele "creative". Am incercat să scot o expresie, şi i-am spus copilului să-şi imagineze că ţine în braţe jucăria pe care i-a cerut-o lui Moş Crăciun. Aşa că, dacă vi se pare că ţine steagul cu prea multă pasiune, îşi imagina că este un Porche GTR1 Race Vision. Mi-e milă de bietul Moş Crăciun, unde găseste o maşină, fără să ştie cum arată… Harta i-a plăcut. Hărţile sunt pasiunea lui, a inceput cu punctele cardinale, cu legendele, şi adoră să vadă cum poţi ajunge dintr-o localitate într-alta pe trasee diferite. În încheiere, menţionez că steagul l-a cumpărat Andrei. Dacă ar fi după el, am avea un perete întreg plin cu steagurile ţărilor. Ca paranteză, harta de trafic cu steguleţe din dreapta este tot pasiunea lui, şi mulţumim cu această ocazie vizitatorilor din toată lumea, care îi îmbogăţesc lui Andrei colecţia de steguleţe. Şi Lilianei, în mod special, că şi-a stresat prietenii din Orientul Îndepărtat şi ne-a adus acele steguleţe rare! Pentru că suntem tare nehotărâţi, vă invităm la vot. Care fotografie din cele de mai jos o preferaţi? 1. S-a mai încheiat o probă de concurs şi, deşi părea una dintre cele medii ca dificultate, se pare că piticii au perceput-o ca fiind cea mai grea de până acum. Am stat să mă gândesc unde anume am supraevaluat talentul lor, şi cred că am găsit… Nu au răbdare. Ei sunt obişnuiţi să termine o lucrare în aproximativ jumatate de oră. Colajul însă presupunea o muncă în etape, nicigând de rezolvare rapidă a sarcinilor. Mototoalele mici de hârtie creponată le-au dat bătăi de cap tuturor. Niciodată nu păreau suficiente, şi de multe ori după ce le aşezau pe hârtie, constatau că mai au nevoie de câteva. IAAAARRR?? Cred că toţi "asistenţii" de creaţie au auzit această exclamaţie disperată. Iar mototoale? Nu mai vreau să fac… Am avut şi soluţia lui Andrei al meu… daca nu ai destule mototoale pentru un copac mare, nici o problemă, faci un copac mai mic. Practic, nu? Oricum, la capitolul mototoale, am toată admiraţia pentru Silvia, care a improvizat, înlocuind hârtia creponată cu şerveţele colorate. Când nu găseşti un material, nu te dai bătut, cauţi o soluţie. Bravo! Tema mozaicului. În primul rând, i-am spus mozaic pentru că se realizează din piese mici, aproximativ identice, alăturate. Nu era chiar un colaj, căci acolo sunt folosite părţi cu formă specială. Chiar dacă acoperirea nu este integrală. Apoi, pentru că era o temă migăloasă, ce presupunea pregătirea materialelor, am ales să indic deja ceea ce trebuie realizat. Dacă ştii că ai de făcut un copac, faci biluţe maro şi verzi (sau culori de toamnă, cum au ales unii concurenţi). Pentru floare, alegi de la început culorile. Aşa se pot pregăti materialele mult mai organizat, şi există o limită. A respecta cerinţe impuse este iarăşi un test. De câte ori nu aţi văzut copii ieşind de la examene, lăudându-se că "au scris" ţânşpe pagini, apoi stupefiaţi nu înţeleg cum au picat…? Simplu. Au scris, e adevarat, dar nu au respectat cerinţele. De aceea concider că este important ca atunci când ai cerinte impuse, să le şi respecţi. Aici trebuie să menţionez creaţia lui Călin, care a interpretat cerinţa "o pasăre" nu ca pasăre zburătoare, pe cer, ci ca parte din poveste. Şi Roxana, mitica, cu puişorul ei nezburător, la fel. Frumos! Realizarea. Nu am dat indicaţii speciale, dar Năzdrăvanii au fost inventivi. Deşi creionul nu era trecut pe lista materialelor permise (dar e vina mea, trebuia o lista cu cele interzise Iarăşi, tehnicile de realizare a colajului au fost foarte diferite. Cei mai practici (şi cu experienţă de la grădiniţă), au "pictat" cu lipici, apoi au adăugat bobiţele. Alţii s-au chinuit ceva mai mult, au dar cu lipici fiecare bobiţă, apoi au lipit-o. Sau, au realizat întâi tabloul, apoi au început să le lipească. Oricum le-ar fi realizat, creaţiile lor sunt pline de fantezie. Şi, ca orice opere de valoare, sunt 1% inspiraţie şi 99% transpiraţie. Felicitări tuturor! Aici puteţi vedea expoziţia. Vizionare plăcută! Ce ar fi iarna fără magia primului fulg de nea? Cine nu a stat cu palma întinsă, încercând ca preţ de o secundă să savureze cât mai mult din minunea acelui mic cristal de apă? Fiecare este unic, nu poţi întâlni doi fulgi la fel. Şi iarăşi, de câte ori nu am privit dimineaţa ferestrele împodobite cu originale flori de gheaţă? Atât de rece, şi totuşi atât de atrăgătoare? Poţi acum să-ţi împodobeşti fereastra cu fulgi de nea, confecţionaţi manual împreună cu copilul tău. Vor fi la fel de speciali, şi fiecare va fi unic în felul său. Nu încerca să realizezi doi la fel, se pierde magia… Ai nevoie de coli albe de hârtie, de preferat coli cât mai subţiri, de scris. Taie un pătrat, apoi îndoaie-l de 3-4 ori, păstrând mereu în stânga "centru" foii.  Taie un patrat dintr-o coala de hartie  Indoaie patratul de hartie  Apoi, dă frâu liber fanteziei. Rotunzi sau cu colzişori, cu găurele sau zimţaţi, pregăteşte cât mai mulţi. Îţi recomand să ai o foarfecă solidă, căci va fi destul de dificil să tai colile îndoite. Dacă nu te descurci, poţi să trasezi întâi cu ajutorul unui creion forma pe care vrei să o capete fulguşorul tău.
La sfârşit, când te declari mulţumit, umezeşte geamul ferestrei şi lipeşte-i cu ajutorul unor benzi mici de scoci. Te vei trezi în fiecare dimineaţă şi vei avea o fereastră ce-ţi va însenina ziua.
Spor la treabă! Se apropie sărbătorile de iarnă, iar copiii vor fi foarte ocupaţi cu cele mai diverse activităţi: felicitări pentru cei dragi, ornamente pentru brad, un desen pentru Moş Crăciun, de pus în plicul cu scrisoarea (să vadă şi Moşul cât de cuminţi sunt ei, şi că merită măcar unul din multele cadouri cerute). - Uite, Naz, în dreapta, moţăind pe cartea roşie, este bunicul Lipici. Cu el lipeau la grădiniţă copiii acum mulţi-mulţi ani. Se simte cam părăsit bietul bunic, noroc că îşi mai amintesc de el părinţii lor. Nu prea înţeleg de ce spuneau ei că bunicul era „delicios”, acum e mai mult morăcănos… - Şi la fereastră cine este? Întrebă Ani. Iar lângă ea este mama. Este tare la modă, şi copiii sunt topiţi după ea. O cheamă Sclipicioasa. Are o garderobă de invidiat, toată ziua se schimbă, şi cel puţin feţiţele se înghesuie s-o ajute să-şi consume ţinutele. Aş vrea şi eu să mă placă şi pe mine aşa de mult, dar cel puţin pot spune cu mândrie, „aceea este mama mea şi o iubesc nespus!” - Ia uite, cineva face gălăgie pe covor… exclamă Naz. - Ce familie diferită ai, constată Ani. Tu, Lipici, cu cine semeni? Dar ce tot pălăvrăgim la intrare?! Haideţi să intrăm şi să vă prezint. Simt miros de scorţişoară, cred că iar a stat bunica în bucătarie… Mamăăă!! Avem musafiri! Vin sărbătorile, şi nimic nu face mai mare plăcere rudelor şi prietenilor, şi mai ales bunicilor, decât să primeacă din partea celor mici o felicitare. Căci, pe lângă gândurile bune pe care le adresăm, transmitem şi un pic din sufletul pe care orice artist îl adaugă operei sale. Felicitarea nu mai este un banal cartonaş tipărit la tipografie, este o dovadă de iubire şi sinceritate. Iată cum poţi realiza o felicitare din hârtie creponată. Taie fâşii mici de hârtie, apoi începi şi mototoleşte hârtiuţele până devin rotunde ca nişte boabe de mazăre. Este de ajutor să aveţi aproape un prosopel ud, pentru umezirea degeţelelor când le devin uscate şi nu mai pot răsuci hârtia. Alege-ţi de la început tema felicitării, apoi pregăteşte bobiţe din culorile pe care le vei folosi pentru realizarea acesteia.
Pregătiţi apoi suportul pentru felicitare, un carton colorat, îndoit sau nu, după preferinţe. Poţi avea o felicitare cu interior, sau una simplă, ca o carte poştală. Poţi folosi şi forfecuţe decorative, pentru a crea o margine deosebită felciitării tale. Pentru a lipi bobiţele de hârtie ai nevoie de lipici. Este puţin mai greu cu lipici tip stick. Cu lipici lichid (cel transparent, la tub) este cel mai uşor. Cu ajutorul aplicatorului, "pictează" pe carton, cu lipici, contururile alese. Apoi aşează cu grijă, peste lipici, bobiţele potrivite. În cazul în care foloseşti aracet, ai nevoie de o pensulă şi mult mai multă îndemânare. Aracetul rămâne alb după uscare şi este posibil să fie vizibil printre bobiţe, mai ales dacă foloseşti un suport închis la culoare. Repetă operaţiunea desenării contururilor până finalizezi felicitarea. Iată un model de brăduţ, realizat din bobiţe:  Felicitare bradut Pentru o impresie mai bună, poţi folosi lipici cu sclipici, pentru a decora marginile felicitării, şi chiar pentru a scrie "La mulţi ani!" Îţi dorim spor la lucru, şi inspiraţie maximă! |
 Ne jucam...
de-a concursul.
  
 |
||||
|
Copyright © 2010 Talente… de Năzdrăvani - All Rights Reserved |
||||||
), piticii l-au folosit. Cu mai multă îndemânare, ca Oana (nici nu s-a observat, dar au mărturisit 
), sau cu mai puţină, precum Cosmin. Oricum, Cosmin este cel mai mic din grupa de Năzdrăvani, şi la prima participare, aşa că îl încurajăm să persevereze! 
Grafica: Emanuel Pavel
Cele mai apreciate articole ale saptamanii