Tema săptămânii:


Dacă vrei să fii la curent cu articolele de pe blog, abonează-te şi le primeşti pe mail.

Agenda de lucru

iulie 2014
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Cutiile din pod

Hai pe net, bunicule! - editura Casa

Lupta eu-calculator-tata, actualul bunic al copiilor mei, a fost una acerbă, începută cu mult timp în urmă, pe când am ţinut morţiş să mă duc la clubul pionierilor, la cursul de informatică. E drept că voiam la foto, la dans, dar doar pentru informatică l-am înduplecat pe tata că e suficient de „util” ca să-mi „pierd” timpul. Nu l-am convins din prima, ci abia când am scris primul meu program de calculat ecuaţii de cu două necunoscute… HC85 e cea mai veche amintire. Mi-a cumpărat apoi un HC2000, dar din păcate (pentru mine) la liceu m-am dus la uman, şi n-am mai continuat cu informatica. În primul an de facultate am primit primul meu Pentium. Internetul era ceva SF pe-atunci, costa de rupea, şi puteai să navighezi liniştit doar dacă aveai niscai cunoştinţe cu net la servici.

Dar tata tot nu s-a atins de pc… rar, rar, juca sah. Mai ales dacă nu era nimeni acasă, căci se plictisea. Vechiul Pentium a plecat şi el la facultate cu fratele meu, acasă n-a mai rămas niciun pc. Au apărut nepoţii, vizite mai rare, Dor mult, poze, şi „îţi luăm PC!”. Nu, că nu-i trebuie, că nu ştie engleză, că nu se descurcă, etc, etc, dar nu şi nu! Acum vreo 5 ani l-a primit cadou. Nu ştiu cum a fost privit duşmanul de pe birou, dar cred că era suficient de tentant, căci a urmat un abonament de net mobil… apoi avalanşa de întrebări. Recunosc că am râs când am văzut acasă teancul de notiţe, glosar de termeni, instrucţiuni, dar am răzbit. Am învăţaţ engleza citită, adică aşa cum îmi citea el mesajele de pe ecran.

În ultimul timp scap simplu, l-am învăţat să-mi deschidă un program de remote control, şi pot vedea repede problema, conectându-mă la calculatorul lui. Cel mai bun profesor pe care l-a avut rămâne Nevoia. Avea nevoie să scrie materiale pentru şcoală, să caute informaţie, să aranjeze în pagină, să printeze. Am fost foarte mândră de el când a trimis primul mail cu ataşamente la inspectorat, şi n-a mai printat. Încă avem discuţii pe tema cumpărăturilor online, siguranţa pe internet, şi mergem spre socializare. Şi-a găsit colegi din liceu şi facultate prin toate colţurile lumii, şi corespondează pe mail. Cont de facebook încă nu are, dar probabil îşi va face. Până acum mă ajută să moderez rubrica de ştiinţe de aici de pe blog, şi am trecut greu peste blocajul lui „nu ştiu”, „sunt prea bătrân”. Poţi învăţa la orice vârstă.

Hai pe net, bunicule! editura Casa

Cartea de la editura Casa, Hai pe net, bunicule! este, aşa cum spune titlul, un manual pentru începătorii din generaţia cu care noi, atot-ştiutorii, nu prea avem răbdare. Sunt câteva explicaţii despre structura calculatorului, iar aici cel mai mult m-a amuzat capitolul „Nu puteţi strica nimic” A fost lupta cea mai grea de dat… Nu, că nu ştiu, şi-l stric. Până m-a crezut pe cuvânt că nu îl poate strica decât dacă dă cu el de pământ mi-a ieşit o şuviţă întreagă de păr alb! La fel, capitolul „Să păstrăm ordinea în PC” :). De fapt pe-asta trebuie s-o ai în sânge… Urmează internet, navigare, căutare, socializare online, şi un glosar de termeni, plus un dicţionar IT englez-român, cu termenii cel mai des întâlniţi. Aici a şi fost marea mea problemă, când a cerut un program în română. Eu nu ştiu să lucrez în română, eu toate instrucţiunile le-am învăţaţ în engleză încă de când am scris primele programe. Dacă vrei să mă termini, pune-mi windows şi office în română, şi fără pictograme, şi-mi trebuie o zi să-i dau de cap. De ce? Pentru că traducerile nu sunt identice, şi banalul Paste ajungea parcă şi lipeşte, şi colează, şi adaugă… Nu l-am putut ajuta telefonic decât atunci când avea o problemă în engleză… E ceea ce îmi place şi în volumul de faţă, faptul că o instrucţiune în română este însoţită în paranteză de versiunea în engleză. În schimb aş fi completat capitolul de socializare cu un mesaj scris măcar bold: atenţie ce scrieţi, ce fotografii urcaţi. Totul va rămâne acolo, nimic nu poate fi cu adevărat şters. Internetul nu este nevinovat! Nu postaţi adresa, perioadele de vacanţă, cu cine locuiţi, coduri, ori alte informaţii care pot duce la identificarea reală. Ca şi în lumea în care trăim, sunt şi pe net oameni de toate tipurile, iar cei fără experienţă sunt victime sigure ale acestora.

Odinioară ieşeam din casă, şi tata îmi spunea să nu vorbesc cu străinii, să-mi ţin cheia pe sub uniformă, să nu se vadă că sunt singură acasă. Acum e rândul meu să am grijă să nu ia viruşi de pe net, să nu fie păcălit la portmoneu, să aibă grijă pe unde dă click. Cartea o va primi cadou, cu recomandarea „de citit împreună cu nepoţii”, care, deşi manevrează un touchscreen mai ceva ca piloţii avionul, nu prea au aprofundat detaliile acestei lumi virtuale.

Cartea o puteţi găsi în librăria editurii Casa (unde, dacă sunteţi cititor al blogului puteţi beneficia de un discount de 30%), sau în librăriile online elefant, librarie.net.

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)

Pestera Valea Cetatii - Rasnov

Din seria „ce mai vedem din frumuseţile patriei” face parte şi peştera Valea Cetăţii, situată foarte aproape de cetatea Râşnov, la doi paşi cu maşina. Cum pe-aici prin zonă mai greu dai de-o peşteră uşor accesibilă, pentru o iniţiere a copilului este minunată. N-am fost cu ai mei, dar cu siguranţă ar fi fost dezamăgiţi după ce au văzut Ialomicioara. Eu am fost, după ce-am văzut alte minunăţii din Apuseni.
Dar… dacă ieşiţi la plimbare, şi nu sunteţi amatori să luaţi acasă nămolul fin de peşteră, aici este locul ideal să veniţi.

Drumul a fost de-a dreptul amuzant. Jos, la şosea, se anunţau 12 grade în peşteră. La intrare – 11. Ghidul ne spune 9. Perfect! Mai ales că veneam de la o tentativă eşuată de plajă, eram complet nepregătită pentru peşteră. Am fost inspirată să iau prosopul cel mare să-l pun pe mine…
Tot jos la şosea puteţi fuma şi ultima ţigară. Pe traseu nu se fumează. Se urcă pe drum forestier, cu pantă destul de înclinată, sau, de la jumătatea traseului – unde sunt toalete eco – puteţi opta pentru o potecă amenajată cu parapet de lemn prin padure, un pic deasupra drumului. Eu am coborât pe ea, de urcat n-am avut chef.

Peştera se vizitează pe grupuri (maxim 20′ o serie). Este complet amenajat traseul vizitabil, şi, deşi ghidul atenţionează turiştii să nu atingă pereţii… oamenii se simt ca strămoşii lor, cave-man, şi nu se pot abţine. Sala mare are un circuit chiar simpatic, relieful de peşteră există, apuci să vezi 2-3 stalactite, cu ceva perechi, chiar o coloană, dar cele mai multe sunt sparte. Peştera a fost amenajată pentru public în 2010, până atunci se vizita de cine avea curaj, şi după desenele rupestre de-acolo, nu cred că aveau ceva educaţie. Partea şi mai interesantă este cea nevizitabilă de către turiştii obişnuiţi, un traseu pentru cei cu echipament speologic, cam de o oră şi jumătate, şi se iese undeva într-o poieniţă. Se poate cu programare, închiriere de echipament, şi declaraţie pe propria răspundere că nu eşti claustrofob, epileptic sau altele din serie.
Elementul nou – am experimentat întunericul de peşteră. Ghidul a stins toate luminile, s-a făcut linişte, şi am văzut negrul absolut. E drept, nişte australopiteci din spate au înţeles să se joace cu telefonul, şi au stricat farmecul cu câteva flashuri… Dar cât a fost linişte şi întuneric complet, se auzeau picăturile, şi era foarte stranie senzaţia.

Poze nu am făcut. Nu de alta, dar blitzul era acasă, că am uitat să-l iau, şi decât poze proaste, mai bine deloc. Pozele din articol sunt de pe site-ul oficial, http://www.pestera-valeacetatii.ro/.
Pentru vizitare, taxele sunt 15 lei adulţi, 10 lei copii, dar la 4 ani n-am plătit, iar grupuri- peste 20 persoane dacă reţin bine, 12 lei adulţi şi 7 lei copii.

Program de vizitare: Vara (7Apr- 22 Oct): 10:00 – 20:00, Iarna (22 Oct -7Apr): 10:00 – 18:00 Vizitarea se face din 30 in 30 de minute incepand cu ora fixa si numai insotiti de ghid.

Ca fapt divers, în peşteră se organizează şi concerte, un quintet de la filarmonica din Braşov, şi acustica sălii este atât de bună încât nu se folosesc niciun fel de amplificatoare. Dacă sunteţi amatori, consultaţi programul pe site şi faceţi rezervări pe mail.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)

Soldatelul Reginei de Inima Rosie

soldat-carti-joc

Temele de vacanţă aici pe site sunt pentru mine cele mai dificile. În primul rând, pentru că participă de obicei un număr redus de copii, sub îndrumarea părinţilor. Pot aşadar să îmi fac curaj cu idei mai trăsnite, sau materiale mai deosebite, chiar dacă trebuie să ţin cont că nu trebuie să fie nici foarte scumpe, nici inaccesibile. Pentru a doua temă a concursului „Start la distracţie” m-am gândit la cărţile de joc… Toţi avem acasă cel puţin un pachet descompletat, care îşi poate găsi acum o destinaţie. Personal aveam în minte un soldăţel din garda reginei de Inimă Roşie, şi, dacă ai mei năzdrăvani n-ar fi fost la bunici, probabil în imagine ar fi fost nu unul, ci trei…

La ce s-au gândit ceilalţi copii puteţi vedea aici. Eu m-am chinuit cu soldăţelul meu, ca să văd, când mă pregăteam să-l fotografiez, că mai bine deschideam întâi cartea, căci i-am greşit capul. Oricum, proiectul nu este deloc greu, şi mă gândesc serios să îl folosesc şi cu clasa mea.

Am folosit cărţi de joc, carton roşu (pentru picioare), hârtie buretată pentru cap şi guler (merge însă şi carton), ochi mobili, sârmă pluşată ondulată, şi un beţişor din setul de numărat rămas din clasa întâi. Mi-ar fi fost utile perforatoare inimioare de diferite mărimi, dar n-am avut decât mare şi mic, nu şi intermediar. În rest am decupat din ochi. Picioarele sunt realizate din două pătrate roşii, îndoite pe mijloc, şi tăiate apoi drept, aproape 2/3, ca să se înfigă cartea de joc. Lipiciul trebuie să fie cu uscare rapidă, sau cu silicon, mai ales dacă aveţi o carte din plastic, şi nu din carton. Guleraşul se măsoară şi se decupează după lăţimea cărţii. M-am gândit să pregătesc un fişier printabil, pentru carton alb şi roşu, cu elementele [citeşte mai departe]

Ajuta-te singur! - noua colectie a editurii Gama din categoria Psihologia copilului

Ajuta-te singur! Psihologia copilului, editura Gama

Fiecare târg de carte are modul lui de a mă surprinde, plăcut sau nu, prin noile apariţii. Este greu uneori să vii cu noutăţi pe un segment de piaţă atât de dinamic precum este cel de carte pentru copii. Uneori găseşti noi cărţi de colorat, cu ultimele personaje Disney apărute, cu care reuşeşti să-i atragi pe pitici. Este greu să ieşi din tipar, să vii cu „altceva”. La târgul din iunie (despre care am povestit aici) surpriza a venit de la editura Gama, cu noua colecţie Ajută-te singur! Colecţia cuprinde: Bullies: cum să faci faţă intimidării?, Fraţii: nu poţi să-i alegi, dar poţi să-i înţelegi, Nu trăieşti în peşteră, poartă-te frumos, Cum să nu te mai streseze stresul, Ia-ţi singur apărarea, Fă-te auzit!

Am remarcat în ultimul timp – şi am şi recomandat deopotrivă – lucrări pentru părinţi, care urmăreau să pună la îndemâna acestora intrumente cu ajutorul cărora să pătrundă în lumea celor mici, să-i înţeleagă şi să-i ajute. În primăvară, când citeam „Rivalitatea dintre fraţi”, i-am remarcat pe ai mei că erau acaparaţi rapid de rezumatele mele. Totuşi, le erau accesibile doar benzile desenate şi câteva povestioare. Mă gândeam atunci ce bună ar fi o carte pe acelaşi subiect, dar scrisă pentru copii! Ei bine… nu mică mi-a fost surpriza când, la târgul de carte, am găsit noile apariţii de la editura Gama. Le-am citit pe toate cele menţionate mai sus, în afară de Nu trăieşti în peşteră, poartă-te frumos.

Andrei a citit-o pe cea cu fraţii, şi s-a apucat de cea cu stresul ( pe motiv că îl stresez!), Iris a răsfoit-o pe cea cu fraţii, dar ea pluteşte încă prin lumea poveştilor cu troli. Dintre volume, cel mai mult mi-a plăcut Ia-ţi singur apărarea! Pe locul doi ar fi Fraţii: nu poţi să-i [citeşte mai departe]

Cum a fost la Social Media for Parents - 2014

Controversat moment, criticat dinăuntru, dar mai ales din afară. Ca după orice eveniment la care particip, las un pic de timp să se aşeze impresiile, şi, cum vreo 24h sunt cred eu suficiente, m-am apucat de aceste rânduri cu punctul 1: articolul despre ediţia precedentă a SMP, acum doi ani. Pe ansamblu, nu pot să nu remarc unele puncte îmbunătăţite masiv. Din păcate, ceea ce constatam ca minusuri acum 2 ani s-au menţinut şi acum, dar nu voi da copy-paste ultimelor două paragrafe din articol. Au primit anul acesta bila albă pentru punctualitate, cu uşoară deviere de la program, dar recuperabilă în pauza de „prânz”, în rest nu am sesizat probleme. Sper doar să apuc şi evenimentul la care ecusoanele, fir-ar ele să fie, vor avea şi numele blogurilor pe ele. Sau macar în formularul de înscriere să existe un câmp „Textul dorit pe ecuson” (şi, normal, numărul de caractere disponibile ).

Prima prezentare – Urania Cremene. N-am mai ascultat-o până acum, interesantă prezentarea. Am simţit-o cumva ca un fel de introducere în atmosferă, în lumea copiilor, a educaţiei, a părinţilor preocupaţi, a ceea ce de fapt era centrul activitătilor celor care se aflau în sală. În afară de înregistrarea conferinţei (disponibilă aici), aş vrea să găsesc şi prezentările. Merită să mai arunci un ochi pe ele, mai ales dacă le poţi urmări simultan cu înregistrarea.

A doua prezentare – Gyorgy Gaspar. Pornesc cu o paranteză. Mi-au plăcut întotdeauna oamenii care se simt în faţa publicului ca peştele în apă. Care trec de la un slide la altul printr-o conexiune parcă directă, de parcă n-ar avea în mână o telecomandă. Acei oameni care pot construi mental un discurs, controla publicul, controla telecomanda, fără să-ţi dai seama de toate acestea. Dincolo de subiectul abordat de Gaspar, prezentarea lui a [citeşte mai departe]

Primul targ Work At Home Moms - 12 iulie - Bucuresti

Untitled-1

Asociaţia Work At Home Moms organizează primul târg din România dedicat promovării în exclusivitate a serviciilor şi produselor realizate de mame care lucrează de acasă.

Evenimentul va avea loc pe data de 12 iulie în Bucureşti, la sediul ?colii Libere Waldorf – Strada Scărlătescu nr. 50, sector 1 – vedeţi harta

Perioada de înscriere a mamelor expozante este 19 iunie-9 iulie. Pentru mai multe detalii privind participarea, vă rugăm să ne scrieţi la adresa de mailcontact@wahm.ro (cu subiectul Târgul WAHM) sau, dacă aveţi posibilitatea, să ne vizitaţi la Centrul Work At Home Moms

În cadrul târgului, pregătim şi o serie de workshop.uri atât pentru cei mici, cât şi pentru cei mari: 1. Atelier vesel de modelaj pregatit de Ioana Cârâc de la Doar un Hobby Interval: 10-11 Inscrieri pe contact@wahm.ro

2. Atelier dulce raw pregatit de Andra Dudea de la Amoraws. Vom face ruladă cu nutella raw. Interval orar 11-12 Înscrieri pe contact@wahm.ro

3. Atelier de pâine sub îndrumarea ?colii libere Waldorf. Atelierul de făcut pâine le oferă copiilor o experienţă multi-senzorială, o delectare a simţurilor ce le permite să vadă, să atingă, să miroasă, să audă şi să guste. Interval orar 12- 12:15 modelatul pâinicilor, iar între 12:15 – 13:00, le lăsăm la copt Înscrieri pe contact@wahm.ro

4. Workshopul cu tema “Emotiile copiilor – cum le facem fata cand lucram de acasa?” tinut de Anca Iordache – Aware Parenting Instructor – www.parentship.ro Interval orar – 12:30-13:10 Inscrieri pe contact@wahm.ro

5. Atelier cu tema: “Vacanta alaturi de copiii nostri” – “Parenting from the heart”, consilier Oana Vaideanu, mama WAHM Interval orar – 13:10-14 Inscrieri pe contact@wahm.ro

6. Ana-Maria Trandafir vă propune să coaseti împreună un semn de carte, cu un model care vă va permite să învă?aţi cinci cusături de baza reprezentative pentru decorarea cămă?ilor române?ti. Interval orar: 14:00-15:00 [citeşte mai departe]

Zambiti, va rog! - Diana Damalan

5fb

Luna mai a acestei primăveri a început pentru mine cu o activitate în premieră, pentru mămici. M-au ajutat atunci editura Casa, DacoArt, Profiart, Hartmann, Prokinder, dar nimic din ce s-a „întâmplat” nu ar fi putut fi povestit în imagini fără ajutorul Dianei Damalan. Dacă aţi citit articolul de atunci, ştiţi deja despre ce vorbesc.

Pe Diana am cunoscut-o online. M-am uitat pe site-ul ei, mi-a plăcut ce am văzut, şi am rugat-o să mă ajute. Apoi am aflat mai multe despre ea, şi despre pasiunea ei, lucruri pe care vi le povestesc mai jos.

Cum ai început? Când s-a născut pasiunea pentru fotografie?

Am început să fotografiez cu un aparat compact, acum vreo 7–8 ani. Nimic serios – poze de vacanţă, portrete, peisaje. Am trecut treptat la DSLR, apoi la un DSLR mai scump, mai multe obiective şi încet-încet am adunat echipament pentru o şedinta foto în toată regula, inclusiv lumini de interior. Am urmat cursuri, seminarii şi o şcoala care mi-a schimbat viata – Scoala de poetica fotografică “Francisc Mraz”. Sunt nikonista, prefer lumina naturala şi un obiectiv fix.

Ce preferi dincolo de lentilă?

Îmi place să fotografiez orice – de la concerte la bebeluşi, de la mâncare la peisaj şi aşa mai departe. Dar dacă mă gândesc bine bine, cel mai mult îmi place să fotografiez copii mici şi bebeluşi. Este uşor de ghicit de ce – sunt atât de naturali, de simpatici, frumoşi, imprevizibili şi haiosi, încât oricât de obosită sau necăjiţă aş ajunge la o sedinta foto, după câteva minute micul model îmi schimbă starea de spirit în bine şi în veselie.

Ce înseamnă o şedinţă foto pentru copii? E dificil de organizat?

Pot spune că nu e uşor. Se întâmplă să fie nevoie chiar şi de o oră pentru [citeşte mai departe]

Facebook spune ca acesta este 'unsafe website'

Din motive ştiute numai de minunata reţea facebook, dar pe care toţi, deşi nu o mai placem ca la început, o ţinem în viaţa noastră, azinoapte linkul către site-ul meu a fost considerat „unsafe” şi absolut nimic cu marca Talente de Năzdrăvani nu mai poate fi „shăruit”. Este pentru mine extrem de frustrant, mai ales că nu mă ştiu să fi făcut spam, să fi deranjat persoane necunoscute cu mesaje sau alte practici abuzive pentru care să se ia asemenea decizii, sau să fie motive pentru care utilizatorii să raporteze site-ul. (Dacă aţi fost vreodată deranjat, spuneţi-mi, dezabonaţi-vă, „unfriend”, „unfollow”, aveţi o mulţime de instrumente la dispoziţie.)

Aşadar am o mare, dar mare rugăminte la toţi cei care utilizează acest site, îl citesc sau din orice alte motive sunt de acord că decizia de mai sus este abuzivă.

Daţi share unui articol de pe site. Oricare, nu contează, nu vă va lăsa. Va apare o casetă prin care Facebook vă cere să argumentaţi de ce decizia este greşită. Scrieţi orice, numai să se înţeleagă că talentedenazdravani.ro a fost încadrat greşit pe această listă. Exemplu de mesaj: Talentedenazdravani.ro este un site sigur, blocarea lui este o greşeală, vă rugăm deblocaţi. Încercaţi să raportaţi problema cât de des puteţi. Numai o avalanşă de mesaje pe această temă îi poate face să reevalueze situaţia, sau măcar să îmi răspundă De ce. Daţi share acestui articol, folosind următorul link: http: // nazdravani. ro/ blog/ ?p=13903. Doar că va trebui ca cel care doreşte să-l acceseze să scoată pauzele

Ceea ce am găsit pe net despre asta nu e deloc încurajator… e posibil să dureze

Mulţumesc anticipat tuturor pentru suport!

Dacă aveţi idei ce altceva aş putea face, vă rog să-mi spuneţi.

La Sosea - la cafea

mariuca-vlad

Nu sunt băutor de cafea. Acum ceva vreme o spuneam ferm convinsă; anul acesta a devenit parţial adevărată: nu beau zilnic cafea. Lichidul magic, care a sucit minţile a cel puţin jumătate de planetă în urmă cu câteva sute bune de ani, a rămas pentru mine un medicament, bun la nevoie să-ţi economisească scobitorile ce puteau propti pleoapele. În ultimul timp însă, când ştiu că am zi plină, fierb dimineaţa o cană…

Încercam să mă gândesc la amintiri legate de cafea. Cafeaua se dădea la doctor. Cea bună se procura greu, cu pile şi relaţii în port, şi totdeauna făceai impresie bună. Cafeaua bună de băut acasă se lua de la Bucureşti. Veneam cu mama, făceam un ocol de la Unirii, pe jos, când încă nu era metrou la Universitate, şi o luam spre Rosetti, la o alimentară, pe colţ (acum nu mai e, e altceva), unde aveau cafea boabe. Ti-o râşneau pe loc dacă voiai, şi nu puneau nimic în ea. Nu cred că era cine ştie ce, dar măcar era numai cafea. Mirosea foarte plăcut, dar tot nu-mi plăcea drumul ăla, special, pentru cafea.

Nu mi-a plăcut niciodată să fac cafea, şi nici acum nu mă laud că ştiu. Iese ori ceai, ori prea tare, culmea e că eu nu-mi dau seama de ce se plâng cei care o beau. Eu îi pun zahăr şi lapte, aşa îmi place, şi îşi face efectul. Asta contează pentru mine. Când eram mică, şi aveam musafiri, nu făceam eu cafeaua. Cel mult frecam ness-ul. Dar îl frecam, nu glumă, să iasă bine caimacul deasupra. Cafeaua mi-a fost recomandată pe post de medicament, să-mi mai ridice tensiunea. Hmmm… am doi copii pentru asta, la ce bun sa stric cafeaua?! Aşadar, nu îmi place să beau cafea. În schimb îmi place la [citeşte mai departe]

Evaluarea nationala: clasa a IIa si a IVa - experienta de parinte

As vrea ca într-o zi sa le fiu copac. Sa-i sprijin, sa-i leg când nu se vad, sa-i ajut sa viseze.

Acum vreo 20-30 de ani, o diferenţă de 4 ani între fraţi însemna pentru părinţi doi ani de foc şi stress. Când unul era a VIII-a, şi celălalt a XII-a, apoi a XII-a şi licenţă, trebuia să fii zdravăn cu nervii, ca să rezişti unor examene adevărate. Pe-atunci intrarea la liceu, la facultate, nu era o joacă de copil, nu se inventaseră locurile cu taxă, erau ceva ciuperci răsărite la capitolul facultăţi particulare, dar în general munceai pe brânci pentru un rezultat bun. Sistemul s-a schimbat. Am prins „reforma” pe băncile facultăţii, am întors-o pe părţile ei bune şi rele, am testat-o apoi la catedră. Viaţa m-a dus pe alte drumuri, departe de şcoală, unde m-am întors în cele din urmă acum 4 ani, ca părinte, şi unde sper să revin, şi în spatele catedrei, într-un viitor nu foarte îndepărtat.

Ca părinte – surpriză – iar reformă! Nu uitasem, eram într-a XII-a, când a apărut „sunt” şi „â”. În facultate a început trecerea la sistemul Bologna, acum, ca părinte de şcolari mici, iaca iau în piept noua reformă, clasa pregătitoare şi evaluările naţionale. De prima am scăpat la mustaţă cu Iris, pe cea de-a doua am testat-o anul acesta. Am aşadar dublă experienţă, părinte de copil de-a II-a şi de-a IVa. În naivitatea mea, mi-am permis să cred că undeva acolo sus cineva gândeşte. Va fi bine, vom scoate cu puţină mobilizare învăţământul românesc din haosul şi mocirla în care se zbate din cauza indiferenţei şi lipsei noastre de valori. Viaţa asta are însă grijă să trezească naivii ca mine. Nu, nici cel mai bun prieten nu e ceea ce pare, şi trebuie să încetez să privesc lucrurile optimist.

Tot anul şcolar i-am tocat pe copii la cap că avem examen la sfârşit de an. Pentru examenul dintr-a opta [citeşte mai departe]